ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4701/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 71/ A din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva sentinței civile nr. 114 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că pentru a pronunța hotărârea sa Tribunalul Argeș a avut în vedere, în primul rând, existența unui anumit prejudiciu bine determinat în patrimoniul reclamanților, constatând că reclamanta a cerut aceeași întindere de prejudiciu în cauza penală unde, urmare a administrării probatoriului s-a constatat că aceasta nu a fost vătămată prin infracțiunea produsă asupra patrimoniului său, calificată ca delapidare, decât în limita valorică stabilită în procesul penal, așa încât, din aceeași faptă nu poate pretinde un alt prejudiciu celui care judecătorește a fost stabilit. De nicăieri, din cuprinsul acțiunii sau apărărilor reclamantei nu rezultă că în afara materialului sustras de cei doi inculpați, pentru care aceștia au fost obligați a răspunde în procesul penal, există și o altă lipsă patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâții din prezenta cauză, eventual constând în încărcarea, din dispoziția inculpatei T.V.

a anumite cantități de material tubular și predarea, la finalul cursei, către G.I., a unei alte cantități, mai mică. Într-o asemenea situație, într-adevăr reclamanta putea invoca un prejudiciu cauzat de către pârâți pe parcursul transportului, cât au avut calitatea de gestionar de fapt, dacă ar fi sustras, la rândul lor, din transportul încredințat de prima, parte din materiale. Or, o asemenea faptă în procesul civil reclamanta nu a dovedit în sarcina pârâților spre a atrage o răspundere pentru un prejudiciu distinct de cel pentru fapta de delapidare. De aceea, corect prima instanță de fond a reținut că, în baza aceleiași fapte și a acelorași probe administrate în procesul penal nu este permis a se stabili o altă valoare a aceluiași prejudiciu, iar un altul nu s-a dovedit.

Nici cât privește aportul pârâților din prezenta pricină la producerea prejudiciului recunoscut prin hotărârea penală nu se constată vreo lipsă de motivare din partea primei instanțe de fond. Pârâții nu au avut nici un fel de contribuție la săvârșirea infracțiunii de delapidare, aceasta fiind cea care a vătămat patrimoniul reclamantei. Cel mult, fapta pârâților persoane fizice se reflectă în patrimoniul pârâtei persoană juridică pentru care reclamanta nu este îndrituită să formuleze cerere în repararea prejudiciului. Dimpotrivă, pentru această faptă s-a constatat că este operant motivul de exonerare de răspundere constând în îndeplinirea ordinului superiorului. Mijloacele de transport proprietatea pârâtei SC B.A.T.

SA deținute de pârâții persoane fizice ca șoferi erau puse la dispoziția reclamantei, urmând ca aceștia să execute transporturile ordonate de reprezentantul acesteia, în speță gestionara T.V. care înmâna avizele de expediție, comunica locul de descărcare a mărfii, ceea ce a fost apreciat drept ordin al superiorului ca element exonerator de răspundere. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici: Hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta a cerut aceeași întindere de prejudiciu din cauza penală și că nu rezultă din probatoriu că în afara materialului sustras de către cei doi inculpați T.V.

și G.I. pentru care aceștia au fost obligați a răspunde în procesul penal există și o altă lipsă patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâții. Pârâții au efectuat mai multe transporturi ilegale care au produs un prejudiciu reclamantei. În cauză nu poate exista motiv de exonerare de răspundere deoarece executarea ordinului superiorului va înlătura caracterul ilicit al faptei doar dacă a fost emis de organul competent, cu respectarea formelor legale, ordinul nefiind vădit ilegal sau abuziv și modul de executare nefiind ilicit. Pârâții, în calitate de conducători auto, aveau obligația să respecte destinația înscrisă în avizele de însoțire a mărfii, fiind răspunzători de marfa luată în primire până la destinație.

în realitate, aceștia au urmat indicațiile inculpatei T.V., deși acestea erau vădit ilegale și abuzive. Faptele pârâților prin care s-a produs reclamantei un prejudiciu au fost săvârșite „în funcțiile încredințate", rezultând ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii S.C. BAT S.A. în calitate de comitent în solidar cu prepușii acesteia întrucât în zilele când aceștia au efectuat transporturile ilegale aveau delegații pentru ridicare de mărfuri, transporturi pe care le efectuau după ce executau cursele ilegale. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Reclamanta SC OMV Petrom SA a chemat în judecată pe pârâții T.N.C., R.A., SC B.A.T.

SA B.B.F., B.C., P.P.T., M.G., Ț.G., S.V., U.C.N., U.C.C. și U.A. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 8.148.375.891 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei prin transporturile ilegale efectuate de pârâți. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în perioada 1 mai 1998 - 31 mai 2001 s-a sustras din gestiunea de conductă a Agenției de Aprovizionare Leordeni, subunitate a SC P. SA, cantitatea de 49.928,39 metri liniari de conductă de diferite dimensiuni, în valoare totală de 14.947.516.869,65 lei. Aceste sustrageri au făcut obiect al unui dosar de urmărire penală finalizat prin Decizia nr. 3851/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

în cadrul procesului penal s-a stabilit existența faptei penale, a persoanelor care au săvârșit-o și a vinovăției acestora, precum și valoarea prejudiciului cauzat reclamantei din prezentul litigiu, urmare a infracțiunii de delapidare săvârșite de inculpații din dosarul penal. Instanțele de fond au stabilit corect faptul că nu s-a probat că pârâții din prezentul litigiu ar fi săvârșit vreo activitate care să aibă legătură cu fapta penală reținută în dosarul penal în sarcina inculpaților T.V. și G.V., de natură să producă reclamantei un prejudiciu suplimentar față de cel stabilit în procesul penal. Împrejurarea că T.V. înmâna pârâților avizele de expediție și le comunica acestora locul de descărcare a mărfii este o chestiune de fapt, ce excede controlului instanței de recurs.

Iar critica legată de eventuala exonerare de răspundere decurgând din ordinul superiorului este făcută direct în recurs, omisso medio. Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva deciziei nr. 71/ A din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.