ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4701/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 71/ A din 23

iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva

sentinței civile nr. 114 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Pentru a

decide astfel, instanța a apreciat că pentru a pronunța hotărârea sa Tribunalul

Argeș a avut în vedere, în primul rând, existența unui anumit prejudiciu bine

determinat în patrimoniul reclamanților, constatând că reclamanta a cerut

aceeași întindere de prejudiciu în cauza penală unde, urmare a administrării

probatoriului s-a constatat că aceasta nu a fost vătămată prin infracțiunea produsă

asupra patrimoniului său, calificată ca delapidare, decât în limita valorică

stabilită în procesul penal, așa încât, din aceeași faptă nu poate pretinde un

alt prejudiciu celui care judecătorește a fost stabilit.

De nicăieri, din cuprinsul acțiunii sau

apărărilor reclamantei nu rezultă că în afara materialului sustras de cei doi

inculpați, pentru care aceștia au fost obligați a răspunde în procesul penal,

există și o altă lipsă patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâții din

prezenta cauză, eventual constând în încărcarea, din dispoziția inculpatei T.V.

a anumite cantități de material tubular și predarea, la finalul cursei, către G.I.,

a unei alte cantități, mai mică.

Într-o

asemenea situație, într-adevăr reclamanta putea invoca un prejudiciu cauzat de

către pârâți pe parcursul transportului, cât au avut calitatea de gestionar de

fapt, dacă ar fi sustras, la rândul lor, din transportul încredințat de prima,

parte din materiale.

Or, o asemenea faptă în procesul civil

reclamanta nu a dovedit în sarcina pârâților spre a atrage o răspundere pentru

un prejudiciu distinct de cel pentru fapta de delapidare. De aceea, corect

prima instanță de fond a reținut că, în baza aceleiași fapte și a acelorași

probe administrate în procesul penal nu este permis a se stabili o altă valoare

a aceluiași prejudiciu, iar un altul nu s-a dovedit.

Nici cât privește aportul pârâților

din prezenta pricină la producerea prejudiciului recunoscut prin hotărârea

penală nu se constată vreo lipsă de motivare din partea primei instanțe de

fond.

Pârâții nu au

avut nici un fel de contribuție la săvârșirea infracțiunii de delapidare,

aceasta fiind cea care a vătămat patrimoniul reclamantei.

Cel mult, fapta pârâților persoane

fizice se reflectă în patrimoniul pârâtei persoană juridică pentru care

reclamanta nu este îndrituită să formuleze cerere în repararea prejudiciului.

Dimpotrivă, pentru această faptă s-a constatat că este operant motivul de

exonerare de răspundere constând în îndeplinirea ordinului superiorului.

Mijloacele de transport proprietatea pârâtei SC B.A.T. SA deținute de pârâții

persoane fizice ca șoferi erau puse la dispoziția reclamantei, urmând ca

aceștia să execute transporturile ordonate de reprezentantul acesteia, în speță

gestionara T.V. care înmâna avizele de expediție, comunica locul de descărcare

a mărfii, ceea ce a fost apreciat drept ordin al superiorului ca element

exonerator de răspundere.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat recurs,

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a

formulat următoarele critici:

Hotărârea este nelegală întrucât

instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta a cerut aceeași

întindere de prejudiciu din cauza penală și că nu rezultă din probatoriu că în

afara materialului sustras de către cei doi inculpați T.V. și G.I. pentru care

aceștia au fost obligați a răspunde în procesul penal există și o altă lipsă

patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâții.

Pârâții au efectuat mai multe

transporturi ilegale care au produs un prejudiciu reclamantei.

În cauză nu poate exista motiv de

exonerare de răspundere deoarece executarea ordinului superiorului va înlătura

caracterul ilicit al faptei doar dacă a fost emis de organul competent, cu

respectarea formelor legale, ordinul nefiind vădit ilegal sau abuziv și modul

de executare nefiind ilicit.

Pârâții, în calitate de conducători

auto, aveau obligația să respecte destinația înscrisă în avizele de însoțire a

mărfii, fiind răspunzători de marfa luată în primire până la destinație. în

realitate, aceștia au urmat indicațiile inculpatei T.V., deși acestea erau

vădit ilegale și abuzive.

Faptele pârâților prin care s-a produs

reclamantei un prejudiciu au fost săvârșite „în funcțiile încredințate",

rezultând ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii S.C. BAT S.A. în calitate

de comitent în solidar cu prepușii acesteia întrucât în zilele când aceștia au

efectuat transporturile ilegale aveau delegații pentru ridicare de mărfuri, transporturi

pe care le efectuau după ce executau cursele ilegale.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este întemeiat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Reclamanta SC OMV Petrom SA a chemat

în judecată pe pârâții T.N.C., R.A., SC B.A.T. SA B.B.F., B.C., P.P.T., M.G., Ț.G.,

S.V., U.C.N., U.C.C. și U.A. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 8.148.375.891 lei

reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei prin

transporturile ilegale efectuate de pârâți.

În motivarea cererii de chemare în

judecată s-a arătat că în perioada 1 mai 1998 - 31 mai 2001 s-a sustras din

gestiunea de conductă a Agenției de Aprovizionare Leordeni, subunitate a SC P. SA,

cantitatea de 49.928,39 metri liniari de conductă de diferite dimensiuni, în

valoare totală de 14.947.516.869,65 lei.

Aceste sustrageri au făcut obiect al

unui dosar de urmărire penală finalizat prin Decizia nr. 3851/2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție. în cadrul procesului penal s-a stabilit existența

faptei penale, a persoanelor care au săvârșit-o și a vinovăției acestora,

precum și valoarea prejudiciului cauzat reclamantei din prezentul litigiu,

urmare a infracțiunii de delapidare săvârșite de inculpații din dosarul penal.

Instanțele de fond au stabilit corect

faptul că nu s-a probat că pârâții din prezentul litigiu ar fi săvârșit vreo

activitate care să aibă legătură cu fapta penală reținută în dosarul penal în sarcina

inculpaților T.V. și G.V., de natură să producă reclamantei un prejudiciu

suplimentar față de cel stabilit în procesul penal.

Împrejurarea că T.V. înmâna pârâților

avizele de expediție și le comunica acestora locul de descărcare a mărfii este

o chestiune de fapt, ce excede controlului instanței de recurs.

Iar critica legată de eventuala

exonerare de răspundere decurgând din ordinul superiorului este făcută direct

în recurs, omisso medio.

Având în vedere cele mai sus arătate,

criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva deciziei nr. 71/ A din 23 iunie

2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 iunie 2012.