ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3645/2011

HOTĂRÂRE
16.11.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3645/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13903 din 7

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamanta J. LLC în contradictoriu cu pârâta SC

J.A.M. SRL, ca neîntemeiată.

Prin acțiune, reclamanta

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială

a hotărârii A.G.A. pârâtei din data de 31 august 2009, respectiv cu privire la numirea

administratorului unic în persoana lui N.P. și modificarea corespunzătoare a actului

constitutiv al societății, precum și cu privire la majorarea capitalului social

al SC J.A. SRL, persoană juridică la care societatea SC J.A.M. SRL deține 100% din

capitalul social și la împuternicirea lui S.C. pentru a semna decizia asociatului

unic al SC J.A. SRL și actului constitutiv actualizat al acestei societăți, în sensul

majorării capitalului social, aceasta fiind contrară legii, cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta J. LLC este

asociat al SC J.A.M. SRL deținând 20% din capitalul social, alături de SC T. SA

care deține 51% din capitalul social și de alte patru persoane fizice care dețin

restul de 29% din capitalul social al societății pârâte.

Prin hotărârea A.G.A.

din 31 august 2009, cu votul a 59% din capitalul social, s-a decis numirea unui

administrator unic în persoana lui N.P. și modificarea actului constitutiv al societății,

iar cu votul a 55% din capitalul social s-a decis majorarea capitalului social al

SC J.A. SRL prin compensarea creanțelor certe, lichide și exigibile în valoare de

1.963.450 RON pe care SC T. SA le are împotriva SC J.A. SRL și emiterea unui număr

de 78.538 părți sociale noi, în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. (2)

coroborate cu art. 221 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată.

Reclamanta J. LLC a votat

împotriva adoptării deciziei privind numirea administratorului unic în persoana

lui N.P. și de asemenea împotriva majorării capitalului social al SC J.A. SRL prin

compensarea creanțelor deținute de SC T. SA împotriva acestei societăți cu părți

sociale și împuternicirea lui S.C. pentru efectuarea formalităților necesare publicității.

Tribunalul a apreciat

că nu poate fi reținut primul motiv de nulitate invocat de reclamantă, deoarece

chiar atunci când un asociatul cu interese contrare a încălcat obligația prevăzută

de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv obligația de a se abține de

la vot, valabilitatea hotărârii astfel adoptate nu este afectată, sancțiunea aplicabilă

fiind angajarea răspunderii asociatului conform alin. (2) al aceluiași articol.

Așadar hotărârea A.G.A.

din 31 august 2009 nu era afectată chiar dacă s-ar fi dovedit că asociatul majoritar

SC T. SA ar avea interese contrare societății pârâtei, pentru eventualele daune

cauzate societății aceasta putând formula o acțiune în despăgubire, împotriva asociatului

majoritar.

Cât privește al doilea

motiv de nulitate invocat de reclamantă, respectiv adoptarea hotărârii cu încălcarea

prevederilor art. 36 și art. 52 din Legea nr. 85/2006, nici acesta nu a fost reținut.

Din înscrisurile depuse

la dosar a rezultat că împotriva SC J.A. SRL, al cărui unic asociat este SC J.A.M.

SRL, s-a deschis procedura insolvenței, iar SC T. SA s-a înscris la masa creditorilor

cu o creanță în sumă de 11.116.114,28 RON.

Conform prevederilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de

drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate

de debitor.

În speța de față s-a considerat

că nu este vorba despre nesocotirea prevederilor art. 36 prin continuarea unei acțiuni

judiciare de recuperarea a creanțelor de către creditor de la debitorul aflat în

insolvență și nici de încălcarea art. 52 care face referire la compensarea creanțelor

reciproce atunci când la data deschiderii procedurii sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege în materie de compensare legală.

S-a reținut că operațiunea

de compensare a unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu părți sociale

ale acesteia reprezintă o modalitate de majorare a capitalului social, conform prevederilor

art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și în același timp un mod de stingere a pasivului societății.

Or, în contextul în care

SC J.A. SRL se afla în procedura insolvenței, hotărârea A.G.A. din data de 31 august

2009, nu putea produce niciun efect, câtă vreme nu exista acordul administratorului

judiciar privind majorarea capitalului social al SC J.A. SRL în modalitatea mai

sus arătată și încuviințarea judecătorului sindic cu privire la un plan de reorganizare

al societății în acest sens.

De altfel, tribunalul

a reținut că pârâta nu a efectuat niciun demers pentru înregistrarea la registrul

comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social, asociații și cota de

participare a acestora la beneficii și pierderi, iar SC T. SA s-a înscris la masa

creditorilor cu creanța pe care pretinde că o deține împotriva SC J.A. SRL.

Din această perspectivă,

acțiunea reclamantei apare ca fiind lipsită de un interes actual, câtă vreme hotărârea

atacată nu poate produce niciun efect, nefiind urmată de o decizie a asociatului

unic, care să transpună deciziile hotărârii atacate.

Pentru toate considerentele

mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat apel reclamanta J. LLC care a solicitat modificarea în

totalitate a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia comercială

nr. 311 din 18 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

S-a reținut de către curte

că efectele încălcării interdicției prevăzute de articolul 79 din Legea nr. 31/1990

nu se rezumă la atragerea răspunderii patrimoniale a asociatului care nu s-a abținut

de la vot și a prejudiciat societatea, posibilitatea de a solicita în justiție anularea

A.G.A. fiind dublată de posibilitatea de a obține despăgubiri.

Întrucât prima instanță

nu a efectuat analiza probelor, s-a apreciat că aceasta a rezolvat procesul fără

a intra în cercetarea fondului, aplicând în mod greșit legea la situația de fapt.

Cel de-al doilea capăt

de cerere a fost analizat de către tribunal cu motivarea că nu s-au încălcat dispozițiile

legale evocate de reclamantă pentru că hotărârea adoptată nu a produs niciun efect,

iar Curtea a constatat că, dimpotrivă, hotărârea contestată a produs efecte, reclamanta

dovedind interesul în formularea cererii. S-a apreciat în consecință că tribunalul

trebuia să analizeze fondul problemei și din perspectiva capătului doi de cerere.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs intimata SC J.A.M. SRL care a solicitat modificarea în tot a deciziei

recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.

Înalta Curte de Casație

și Justiție a constatat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că existența

unor remedii pecuniare reglementate de art. 79 nu exclude posibilitatea examinării

legalității hotărârii contestate, deoarece respectivele remedii patrimoniale reprezintă

chiar sancțiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru încălcarea abținerii de

la vot și care, de necontestat, este o sancțiune patrimonială distinctă de sancțiunea

anulării sau nulității A.G.A. contestată și suficientă prin ea însăși.

Totodată, constatând greșita

aplicare în cauză a prevederilor art. 297 C. proc. civ., prin decizia nr. 4043

din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la

aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului, cu aplicarea art. 315

alin. (3) C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările

dosarului sub aspectul motivelor de apel susținute de apelanta-reclamantă, Curtea

a constatat că acestea privesc împrejurarea că hotărârea atacată a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 36 și 52 din Legea nr. 85/2006, ignorându-se faptul

că împotriva debitorilor aflați în insolvență creanțele se pot realiza doar potrivit

acestei proceduri speciale, chiar și compensarea fiind supusă anumitor condiții

neîndeplinite în cauză.

Prin decizia

nr. 179 din

19 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

ca nefondat apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că adoptarea hotărârii de aprobare a majorării capitalului social

prin compensarea creanțelor pretinse de SC T. SA față de SC J.A. SRL nu încalcă,

în opinia curții, dispozițiile art. 36 din Legea procedurii insolvenței. Astfel,

textul legal menționat se referă la suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare

sau măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau a bunurilor sale, dar nu se aplică și în cazul invocării compensării creanței

creditorului întrucât potrivit art. 52 din același act normativ „deschiderea procedurii

de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței

sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în

materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii”.

În ceea ce privește neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 1143 C. civ. în materia compensării legale, Curtea

a reținut că hotărârea de majorare a fost valorificată de către administratorul

judiciar în planul de reorganizare, plan care a fost ulterior admis și confirmat

de către judecătorul sindic.

Prin urmare, s-a constatat

că pe căi procedurale specifice, în cadrul procedurii insolvenței, a fost examinată

hotărârea de majorare a capitalului social a SC J.A. SRL de către persoanele abilitate

în acest scop de lege, inclusiv aspectele legate de reducerea creanței SC T. SA

ca urmare a majorării capitalului social al SC J.A. SRL și a compensării cu creanța

respectivă, precum și împrejurarea că creditorul urmează să încaseze o creanță mai

mare decât procentul propus la plată în cadrul categoriei de creanțe din care face

parte.

Împotriva deciziei a declarat

recurs reclamanta

J.

LLC, care a invocat nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține

următoarele critici:

- Decizia atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a art. 315 alin. (3) C. proc. civ. pentru aceea că nu

au fost respectate îndrumările deciziei de casare nr. 4043 din 23 noiembrie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a trimis cauza la aceeași instanță

pentru soluționarea pe fond a apelului.

Recurenta arată că, în

rejudecare, a înțeles să susțină numai punctul doi din motivele de apel, cel ce

a vizat încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 36 și 52 din Legea nr. 85/2006

și ale art. 1143 C. civ. însă instanța de apel nu a analizat motivele concrete invocate

prin cererea de apel și, în plus, a refuzat să soluționeze fondul cauzei, apreciind

că problema compensării creanțelor deținute de SC T. SA cu părți emise de sucursala

aflată în procedura insolvenței a fost deja examinată în cadrul procedurii insolvenței

de către persoanele abilitate.

În plus, recurenta afirmă

că deși a susținut că au fost nesocotite efectele față de deschiderea procedurii

insolvenței prin care s-a interzis înstrăinarea părților sociale și s-a dispus indisponibilizarea

acestora în registrele speciale de evidență, motivul de apel a fost omis cu desăvârșire.

- Decizia atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a încălcării dispozițiilor art. 36 și 52 din Legea

nr. 85/2006, cât și dispozițiile art. 1143 C. civ.

Sub un prim aspect, recurenta

consideră că dispozițiile care interzic expres demararea sau continuarea acțiunii

judiciare și/sau oricăror măsuri de executare silită pentru realizarea creanțelor

asupra debitului aflat în insolvență sau asupra bunurilor sale se aplică tuturor

procedurilor, altele decât cele reglementate de Legea nr. 85/2006, care au ca finalitate

afectarea patrimoniului debitoarei pentru că, așa cum este reglementată compensarea

prin art. 1143 C. civ. este o formă de plată și intră în categoria formelor de realizare

a creanțelor în accepțiunea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, se insistă

asupra particularităților reglementate de art. 52 din Legea nr. 85/2006, în concret

nefiind respectate cerințele referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute în

materie de compensare la data deschiderii procedurii, ceea ce înseamnă că aceasta

trebuie să aibă ca obiect creanțe născute anterior acestei date, iar nu ulterior

cum este cazul în prezenta cauză.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

- Prin decizia de casare

a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4043 din 23 noiembrie 2010 s-a casat

în totalitate decizia pronunțată în apel, (în primul ciclu procesual) iar cauza

a fost trimisă la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.

Față de precizările făcute

de apelantă în fața instanței de apel, aceasta avea a analiza criticile relative

la încălcarea dispozițiilor art. 36 și art. 52 din Legea nr. 85/2006, art. 1143

a insolvenței împotriva

SC

J.A.M. SRL, prin care s-a dispus indisponibilizarea părților sociale și s-a interzis

înstrăinarea acestora.

Maniera în care instanța

de apel a procedat în soluționarea apelului atrage incidența dispozițiilor art.

315 alin. (3) C. proc. civ., în contextul în care parte din motivele de apel nu

au fost cercetate în concret, iar altele au fost omise.

Astfel, în considerentele

deciziei atacată nu se regăsesc niciun fel de referiri la susținerea constantă a

pârâtei-reclamante, în sensul nesocotirii efectelor de deschidere a procedurii insolvenței

relative la faptul că – după deschiderea procedurii este interzisă înstrăinarea,

fără acordul judecătorului sindic, acțiunilor ori părților sociale deținute de debitor,

mai ales în condițiile indisponibilizării acestora (art. 42 din

Legea nr. 85/2006).

În ce privește motivele

de nulitate ale adunării generale invocate din perspectiva dispozițiilor art. 52

din Legea nr. 85/2006 și ale art. 1143 C. civ. instanța a lăsat nelămurite aspecte

esențiale fără a lămuri dacă în cauză a apreciat o compensare de drept comun ori

specială în condițiile legii insolvenței, lăsând impresia că s-au luat în considerare

ambele ipoteze.

Prin necercetarea concretă

a condițiilor impuse de ambele texte legale și prin simpla mențiune în sensul căreia

condițiile compensării reglementate de art. 1143 C. civ. ar fi fost analizate (valorificate)

de administratorul judiciar în planul de reorganizare denotă o necercetare a fondului

cauzei.

De asemenea, făcând simpla

referire la faptul că art. 36 din Legea

insolvenței

nu se aplică în cazul compensării pentru

art. 52 permite această operațiune, fără a se stabili dacă această operațiune

reprezintă în sine sau nu o operațiune de realizare a creanței asupra debitului

sau bunurilor sale, nu poate echivala cu o dezlegare în fond pe acest aspect.

În plus, instanța avea

a lămuri și anumite particularități ale cauzei, legate de faptul că hotărârea de

majorare a capitalului social al SC J.A. SRL și de compensare a creanței deținute

împotriva acesteia de SC T. SA aflată în insolvență a fost emisă de reclamantă –

în cadrul adunării generale a acționarilor acesteia, (reclamanta fiind acționar

cu 100% al SC J.A. SRL) aflată la rândul ei în insolvență.

Conform considerentelor

expuse, Înalta Curte constată că în cauză au fost nesocotite dispozițiile art. 315

alin. (3) C. proc. civ., impunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului, urmând ca,

în rejudecare, instanța de apel să aibă în vedere toate considerente expuse anterior,

cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

Admite recursul

declarat de reclamanta J. LLC S.U.A. împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4043/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13903 din 7 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamata SC J.L. SA în cont
ÎCCJ 2010-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3017/2010
ul formulat de pârâta SC M.T.G. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 5730 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel, a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 127 din 25 februarie 2010. În motivarea deciziei, s-a rețin
ÎCCJ 2009-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4045 din 20 martie 2008 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, în dosarul nr. 24475/3/2007, s-a res
ÎCCJ 2011-09-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2631/2011
acțiunea reclamantei ca nefondată, obligând reclamanta la plata sumei de 7710,5 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că apelanta – pârâtă a hotărât prin AGEA la data de 30 iuli
ÎCCJ 2011-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2011
În speță, însă, dovada contrarie nu s-a făcut în condițiile reglementate de dispozițiile art. 1169 - 1170 C. civ. Critica, referitoare la faptul că hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite față de momentul la care s-a
Sursă