ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4043/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13903 din 7 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamata SC J.L. SA în contradictor cu pârâta SC J.A.M. SRL. Instanța de fond a reținut că la data de 31 august 2009 a avut loc A.G.A. SC J.A.M. SRL al cărei asociat este și reclamanta iar unul din punctele aflate pe ordinea de zi a fost numirea unui administrator unic în persoana d-lui N.P. începând cu 20 iulie 2009 și majorarea capitalului social al SC J.A. SRL la care SC J.A.M. SRL deține 100% din capitalul social. Reclamanta a votat împotriva celor două propuneri solicitând anularea hotărârilor adoptate în raport de prevederile art. 79 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 36 și 52 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la motivul de nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a reținut că sancțiunea neabținerii de la vot a asociatului cu interese contrare societății este răspunderea patrimonială iar nu anularea hotărârii astfel adoptate. Cu privire la al doilea motiv de nulitate, judecătorul fondului a statuat că în speță nu se pune problema încălcării art. 36 din Legea nr. 86/2006 prin continuarea unei acțiuni judiciare de recuperare a creanțelor de către creditor de la debitorul aflat în insolvență și nici de încălcarea art. 52 din aceeași lege care face referire la compensarea creanțelor reciproce atunci când la data deschiderii procedurii sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală.

Întrucât pârâta nu a făcut vreun demers pentru înregistrarea majorării capitalului la registrul comerțului iar SC T. SA față de care se pretinde încălcarea art. 79 din Legea nr. 31/1990 și-a înscris creanța sa la masa credală a SC J.A. SRL acțiunea reclamantei apare ca fiind lipsită de un interes actual, hotărârea atacată neproducând niciun efect. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 311 din 18 mai 2010 a admis apelul declarat de reclamanta SC J.L. SA, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de apel a apreciat că judecătorul fondului a limitat prin motivarea sentinței posibilitățile de anulare a hotărârii A.G.A.

contrare legii potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, concluzionând că efectele încălcării interdicției prevăzute de art. 79 din lege nu se rezumă la atragerea răspunderii patrimoniale și că nu numai atunci când hotărârile s-au adoptat cu neîndeplinirea condițiilor referitoare la cvorum ci chiar și când nu se invocă o lipsă de cvorum instanța nu poate distinge asupra cazurilor de anulare ale hotărârii A.G.A. Și cum instanța de fond nu a făcut o analiză a probelor cu privire la legalitatea hotărârii a cărei anulare se cere din perspectiva existenței unor interese contrare, practic aceasta nu s-a pronunțat pe fond, motiv pentru care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC J.A.M. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată: - greșit a apreciat instanța de apel că reclamantul a dovedit interesul în formularea cererii din perspectiva dispozițiilor art. 36 și 52 din Legea nr. 85/2006, câtă vreme operațiunea de majorare a fost confirmată de judecătorul sindic iar hotărârea contestată nu încalcă dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006; - instanța de apel a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 sub aspectul sancțiunii pe are o implică nerespectarea abținerii de la vot și pe care o prevede chiar acest text de lege ca fiind răspunderea patrimonială, în speță nefiind făcută dovada vreunui prejudiciu.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Examinând decizia criticată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 și modului de aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 297 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta a făcut o greșită aplicare în cauza de față a textelor menționate. În primul rând, este de observat, că tribunalul s-a pronunțat pe fondul cererii cu care a fost sesizat, respingând acțiunea ca neîntemeiată. Instanța de fond, sesizată fiind cu o acțiune în anularea unei hotărâri A.G.A. a procedat la verificarea legalității acesteia sub aspectul textelor de lege pretins încălcate, context în care procedând la examinarea primului motiv de nelegalitate a hotărârii A.G.A.

invocat de reclamantă, respectiv încălcarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 a concluzionat că sancțiunea prevăzută de acest text de lege este o sancțiune patrimonială, iar nu sancțiunea nulității actului. Instanța de apel dând o altă interpretare textului de lege în speță a apreciat că se impune desființarea cu trimitere, deși, ca instanța de control devolutivă putea să procedeze ea la analizarea probelor administrate și chiar la administrarea de noi probe în condițiile art. 292 C. proc. civ. și în limitele a ceea ce reclamanta a invocat prin acțiunea introductivă de instanță și cererea de apel. Cât privește interpretarea art. 79 din Legea nr. 31/1990 se constată că în mod greșit instanța de apel raportându-se la art. 132 alin. (1) din aceeași lege a concluzionat că legiuitorul nu a distins în privința situațiilor în care se poate cere și dispune anularea hotărârilor A.G.A.

contrare legii și că, prin urmare, nici instanța de judecată nu poate să distingă asupra cazurilor de anulare. Din interpretarea coroborată a tuturor dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 rezultă că acțiunea întemeiată pe acest text de lege este o acțiune în anularea hotărârilor A.G.A., alin. (8), referindu-se expres la sintagma acțiuni în anulare: „dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare” iar alin. (10) dispunând și el că „Hotărârea irevocabilă de anulare” va fi menționată în registrul comerțului. Mai mult alin. (3) arată: „când se invocă motive de nulitate absolută”. Prin urmare, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în anulare sau în constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A.

contrare legii pentru cauze de nulitate relativă sau absolută pe care instanța le va analiza prin prisma susținerilor făcute de partea reclamantă sau invocate din oficiu, simpla constatare a adoptării hotărârii A.G.A. cu încălcarea unei dispoziții legale nefiind aptă să atragă anularea sau nulitatea absolută a respectivei hotărâri dacă această încălcare nu se constituie în cauză de anulare sau de nulitate iar sancțiunea legală în ce o privește este de o altă natură. În litigiul de față cauza de anulare invocată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 perspectivă din care instanța de fond a procedat la examinarea cauzei.

În acest context, greșit apreciază instanța de apel că existența unor remedii pecuniare reglementate de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu exclude posibilitatea examinării legalității hotărârii contestate, deoarece respectivele „remedii patrimoniale” reprezintă chiar sancțiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru încălcarea abținerii de la vot și care, de necontestat, este o sancțiune patrimonială distinctă de sancțiunea anularii sau nulității hotărârii A.G.A. contestată și suficientă prin ea însăși. Așa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. fiind formal invocat, neavând corespondent în dezvoltarea criticilor formulate, și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., constatând greșita aplicare în cauză a prevederilor art. 297 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului, cu aplicarea art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă SC J.A.M. SRL București împotriva deciziei nr. 311 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.