ÎCCJ, decizie (scj.ro #83113)

Hotărâre AGA adoptată cu

încălcarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990.

Sancțiune aplicabilă

Cuprins pe materii: Drept comercial.

Funcționarea societăților comerciale

Index alfabetic: acțiune în anulare

-

hotărâre AGA

-

răspundere

patrimonială

Legea nr. 31/1990, art. 79, art. 132

Simpla constatare a

adoptării hotărârii AGA cu încălcarea unei dispoziții

legale nu este aptă să atragă anularea sau nulitatea

absolută a respectivei hotărâri, dacă această

încălcare nu se constituie în cauză de anulare sau de nulitate, iar

sancțiunea legală în ce o privește este de o altă

natură.

Astfel, în cazul în care acțiunea

în anulare a unei hotărâri AGA este întemeiată pe dispozițiile

art. 79 din Legea nr. 31/1990, sancțiunea neabținerii de la vot a

asociatului cu interese contrare societății este răspunderea

patrimonială, iar nu anularea hotărârii astfel adoptate.

Secția comercială, Decizia nr. 4043

din 23 noiembrie 2010

Prin sentința nr.

13903/2009, Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a

respins acțiunea formulată de reclamata SC JLLC SUA în contradictor

cu pârâta SC J.A.M. SRL.

Instanța de fond a

reținut că la data de 31 august 2009 a avut loc AGA SC J.A.M. SRL al cărei asociat este și reclamanta, iar unul din

punctele aflate pe ordinea de zi a fost numirea unui administrator unic, în

persoana d-lui N.P. începând cu 20 iulie 2009, și majorarea capitalului

social al SC J.A. SRL la care SC J.A.M. SRL deține 100% din capitalul

social. Reclamanta a votat împotriva celor două propuneri solicitând

anularea hotărârilor adoptate în raport de prevederile art. 79 din Legea

nr. 31/1990 și ale art. 36 și 52 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la motivul de

nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990,

tribunalul a reținut că sancțiunea neabținerii de la vot a

asociatului cu interese contrare societății este răspunderea patrimonială,

iar nu anularea hotărârii astfel adoptate.

Cu privire la al doilea motiv

de nulitate, judecătorul fondului a statuat că în speță nu

se pune problema încălcării art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin

continuarea unei acțiuni judiciare de recuperare a creanțelor de

către creditor de la debitorul aflat în insolvență și nici

de încălcarea art. 52 din aceeași lege care face referire la

compensarea creanțelor reciproce atunci când la data deschiderii

procedurii sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în materie de

compensare legală.

Întrucât pârâta nu a făcut

vreun demers pentru înregistrarea majorării capitalului la registrul

comerțului, iar SC T. SA, față de care se pretinde

încălcarea art. 79 din Legea nr. 31/1990, și-a înscris creanța

sa la masa credală a SC J.A. SRL acțiunea reclamantei apare ca fiind

lipsită de un interes actual, hotărârea atacată neproducând

niciun efect.

Curtea de Apel București,

Secția a V-a comercială, prin decizia nr. 311 din 18 mai 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC JLLC SUA, a desființat sentința apelată

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a apreciat

că judecătorul fondului a limitat prin motivarea sentinței

posibilitățile de anulare a hotărârii AGA contrare legii,

potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, concluzionând că

efectele încălcării interdicției prevăzute de art. 79 din

lege nu se rezumă la atragerea răspunderii patrimoniale și

că nu numai atunci când hotărârile s-au adoptat cu neîndeplinirea

condițiilor referitoare la cvorum, ci chiar și când nu se invocă

o lipsă de cvorum, instanța nu poate distinge asupra cazurilor de

anulare ale hotărârii AGA.

Și cum instanța de fond

nu a făcut o analiză a probelor cu privire la legalitatea

hotărârii a cărei anulare se cere din perspectiva existenței

unor interese contrare, practic aceasta nu s-a pronunțat pe fond, motiv

pentru care a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta SC J.A.M. SRL

pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat:

- greșit a apreciat

instanța de apel că reclamantul a dovedit interesul în formularea

cererii din perspectiva dispozițiilor art. 36 și 52 din Legea nr.

85/2006, câtă vreme operațiunea de majorare a fost confirmată de

judecătorul sindic, iar hotărârea contestată nu încalcă

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006;

- instanța de apel a

făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 79 din Legea

nr. 31/1990 sub aspectul sancțiunii pe are o implică nerespectarea

abținerii de la vot și pe care o prevede chiar acest text de lege ca

fiind răspunderea patrimonială, în speță nefiind

făcută dovada vreunui prejudiciu.

Recursul este fondat  pentru

considerentele care urmează:

Examinând decizia

criticată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la

dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 și modului de aplicare de

către instanța de apel a prevederilor art. 297 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că aceasta a făcut o greșită aplicare

în cauza de față a textelor menționate.

În primul rând, este de

observat că tribunalul s-a pronunțat pe fondul cererii cu care a fost

sesizat, respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța de fond,

sesizată fiind cu o acțiune în anularea unei hotărâri AGA, a

procedat la verificarea legalității acesteia sub aspectul textelor de

lege pretins încălcate, context în care, procedând la examinarea primului

motiv de nelegalitate a hotărârii AGA invocat de reclamantă,

respectiv încălcarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990, a

concluzionat că sancțiunea prevăzută de acest text de lege

este o sancțiune patrimonială, iar nu sancțiunea nulității

actului.

Instanța de apel dând o

altă interpretare textului de lege, în speță, a apreciat că

se impune desființarea cu trimitere, deși, ca instanță de

control devolutivă putea să procedeze ea la analizarea probelor

administrate și chiar la administrarea de noi probe, în condițiile

art. 292 C. proc. civ. și în limitele a ceea ce reclamanta a invocat prin

acțiunea introductivă de instanță și cererea de apel.

Cât privește interpretarea

art. 79 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat că în mod greșit

instanța de apel, raportându-se la art. 132 alin. (1) din aceeași

lege, a concluzionat că legiuitorul nu a distins în privința

situațiilor în care se poate cere și dispune anularea

hotărârilor AGA contrare legii și că, prin urmare, nici

instanța de judecată nu poate să distingă asupra cazurilor

de anulare.

Din interpretarea coroborată

a tuturor dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 rezultă

că acțiunea întemeiată pe acest text de lege este o acțiune

în anularea hotărârilor AGA, alin. (8), referindu-se expres la sintagma

acțiuni în anulare: „

dacă au fost introduse mai multe acțiuni

în anulare”,

iar alin. (10) dispunând și el că

„Hotărârea

irevocabilă de anulare”

va fi menționată în registrul

comerțului. Mai mult alin. (3) arată:

„când se invocă motive

de nulitate absolută”.

Prin urmare, acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în anulare

sau în constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA contrare

legii pentru cauze de nulitate relativă sau absolută pe care

instanța le va analiza prin prisma susținerilor făcute de partea

reclamantă sau invocate din oficiu, simpla constatare a adoptării

hotărârii AGA cu încălcarea unei dispoziții legale nefiind

aptă să atragă anularea sau nulitatea absolută a

respectivei hotărâri, dacă această încălcare nu se

constituie în cauză de anulare sau de nulitate, iar sancțiunea

legală în ce o privește este de o altă natură.

În litigiul de față

cauza de anulare invocată a fost întemeiată pe dispozițiile art.

79 din Legea nr. 31/1990, perspectivă din care instanța de fond a

procedat la examinarea cauzei.

În acest context, greșit

apreciază instanța de apel că existența unor remedii

pecuniare reglementate de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu exclude

posibilitatea examinării legalității hotărârii contestate,

deoarece respectivele „remedii patrimoniale” reprezintă chiar

sancțiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru încălcarea

abținerii de la vot și care, de necontestat, este o sancțiune

patrimonială distinctă de sancțiunea anulării sau

nulității hotărârii AGA contestată și suficientă

prin ea însăși.

Așa fiind, Înalta Curte, în

raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivul prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fiind formal invocat, neavând corespondent în

dezvoltarea criticilor formulate, și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

constatând greșita aplicare în cauză a prevederilor art. 297 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza la

aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului, cu

aplicarea art. 315 alin. (3) C. proc. civ.