ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Instanța

de fond

1) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea formulată,

reclamanta SC K.T. CO SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de

Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit anularea deciziei înregistrată la M.A.D.R.,

A.P.D.R.P. prin care s-a respins contestația din 14 iulie 2009 împotriva

procesului – verbal de constatare încheiat de pârâtă la 16 iunie 2009, anularea

procesului – verbal de constatare menționat, anularea raportului de

reverificare achiziției complexe încheiat la 2 aprilie 2009.

A motivat în fapt că

a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil în condițiile Programului SAPARD

conform clauzelor stabilite prin contractul cadru din 11 octombrie 2005.

A mai arătat că

obiectul contractului l-a constituit construirea fabricii de produse din carne

din comuna Frumușani, iar procedura de achiziție a fost stabilită prin

contractul de finanțare Anexele I – V la contract.

Criteriul de

atribuire a contractului de achiziție a fost stabilit ca fiind „oferta cea mai

avantajoasă din punct de vedere tehnico - economic”, iar în urma procedurii

constând în lansarea unor invitații de participare la data de 16 martie 2006, a

fost declarată câștigătoare SC R.C.M. SRL, fiind încheiat procesul – verbal de

adjudecare la 17 aprilie 2006.

Dosarul de achiziție

a primit toate avizele conform criteriilor stabilite, iar după aproape 2 ani de

la data perfectării procedurii de achiziție s-a încheiat de către pârâtă

procesul – verbal de constatare din 24 iunie 2009.

Reclamanta a apreciat

că procesul – verbal de constatare este nelegal în ce privește condițiile de

formă cât și condițiile de fond.

S-a susținut că la

data încheierii procesului – verbal, H.G. nr. 1510/2003 pe care se întemeiază

actul de constatare era abrogată prin H.G. nr. 1306/2007, iar la Capitolul 5 alin. (6) privind mențiuni referitoare la audiere nu se face nicio precizare din

care să rezulte că această obligație a fost îndeplinită.

Împotriva procesului

– verbal de constatare încheiat la 16 iunie 2009 a formulat contestație reclamanta

care a criticat măsurile adoptate, iar contestația sa a fost soluționată prin

Decizia înregistrată la nr. 16138 din 23 iulie 2009 la A.P.D.P.R.

Prin decizia de

soluționare a contestației s-a precizat că procedura de reverificare a

achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD a fost

aprobată prin Nota M.F.P. nr. din 24 martie 2009, or acest act administrativ a

fost emis după ce s-a finalizat procedura de achiziție, astfel că reclamanta a fost

nevoită să se adreseze instanței de contencios administrativ.

Pârâta Agenția de

Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de fond

Prin sentința civilă nr.

4602 din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel București – secția de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC K.T. CO

SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și

Pescuit.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că prin emiterea procesului – verbal de

constatare din 16 iunie 2009 s-a constituit un debit în sumă de 180039,05 lei

în sarcina reclamantei reprezentând suma decontată în cadrul tranșei a IV-a de

plată, cu dobânzi și penalități, pentru nerespectarea prevederilor Contractului

de finanțare și a Legii nr. 316/2001, procesul verbal cuprinzând toate

elementele obligatorii prevăzute de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007,

privind Normele de aplicare a O.G. nr. 79/2003.

În baza Deciziei nr. 12145

din 9 iunie 2009 aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. experții din

cadrul C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA au fost împuterniciți să reverifice

achizițiile conform procedurii de reverificare a achizițiilor efectuate de

beneficiarii privați ai Programului SAPARD aprobată la 24 martie 2009 a M.F.P.

– Autoritatea de Verificare și Plată.

Contestația formulată

de reclamantă a fost respinsă prin decizia nr. 16138/2009 emisă de A.P.R.D.P.,

fiind aplicabile dispozițiile art. 177 C. proc. fisc., republicat și de

asemenea prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a

O.G. nr. 79/2003, respectiv „autoritățile cu competențe în gestionarea

fondurilor comunitare comunică titlul de creanță debitorului, dispozițiile O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și

completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător”.

Instanța a înlăturat

apărarea reclamantei în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare

deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală, raportul de reverificare a procedurii de achiziție din 2

aprilie 2009 respectând Procedura de reverificare transmisă de pârâtă la 2

martie 2009.

S-a constatat că

debitul stabilit în sarcina reclamantei este consecința încălcării prevederilor

procedurii de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai

Programului SAPARD și a încălcării prevederilor Capitulului V Anexa IV din

Contractul de finanțare, precum și a dispozițiilor Legii nr. 316/2001.

Din contractul de

finanțare încheiat între părți se reține că au fost prevăzute clauze exprese cu

privire la modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar

nerambursabil, pe care reclamanta nu le-a respectat, încălcând criteriul de

eligibilitate al celei mai avantajoase oferte.

Constatându-se

crearea unui prejudiciu Agenției și în mod direct comunității europene era

obligatorie recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei pentru

derularea Programului SAPARD în condițiile impuse de comunitate, pentru aceste

considerente acțiunea privind anularea actelor administrativ – fiscale fiind

respinsă, cum s-a arătat anterior.

II. Instanța de

recurs

1.Criticile

reclamantei

Recurenta –

reclamantă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost

învestită, încălcând principiul disponibilității părții, dar și prevederile

art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 și 261 C. proc. civ.

Astfel s-a arătat că

prin Nota din 24 martie 2009 s-a stabilit criteriul ca valoarea ofertei

câștigătoare să nu depășească mai mult cu 15% din valoarea ofertei clasate pe

locul următor, însă în mod greșit autoritățile au aplicat acest criteriu la

verificarea achiziției autocamionului frigorific efectuată cu 3 ani înainte, în

baza procesului - verbal de adjudecare din 17 iunie 2006, care a fost avizat și

de intimată.

A concluzionat

recurenta că în mod nelegal autoritățile administrative au fundamentat Decizia nr.

496 din 14 iulie 2009 pe un act administrativ adoptat după 3 ani de la selecția

ofertelor din 24 aprilie 2006 și perfectarea contractului de vânzare –

cumpărare din 24 mai 2006, încălcând principiul neretroactivității și al siguranței

raporturilor juridice.

Recurenta a susținut

că a respectat clauzele contractului de achiziție, anexa IV pct. C alin. (3),

achiziționând o mașină frigorifică de transport a produselor sale din carne,

imperios necesară, față de obiectul de activitate al societății, obținând oferta

a cel puțin 3 furnizori, singura care a întrunit cerințele tehnice solicitate fiind

oferite SC R.C.M. SRL.

S-a învederat că în

mod greșit prima instanță a reținut că nu ar fi respectat prevederile art. 1, 2

și 3 din Anexa I la Prevederile Generale la Contractul de finanțare încheiat la

11 octombrie 2005 întrucât a invitat 3 ofertanți, valoarea achiziției depășea

10.000 euro, a furnizat toate informațiile, în urma verificării obținând

avizele favorabile a expertului B.P.P. B.I. și a șefului B.P.P. T.M.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, în

drept invocându-se dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

2) Apărările

intimatei

Prin întâmpinarea

formulată în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimata - pârâtă A.P.R.P.

a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat (dosar recurs ).

3) Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în sensul că în temeiul Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea

acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților

Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001 s-a încheiat între intimata -

pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitatea de

autoritate contractantă și recurenta – reclamantă SC K.T. CO SRL în calitate de

beneficiar, contractul având ca obiect acordarea ajutorului financiar

nerambursabil în valoare de 2770846 lei pentru realizarea proiectului „Fabrică

de produse din carne în comuna Frumușani, județul Călărași”.

Prin procesul –

verbal de constatare din 24 iunie 2009 al Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit s-a constatat că recurenta – reclamantă nu a respectat contractul

de finanțare și Procedura de reverificare a achizițiilor Anexa I – IV,

constituindu-se în sarcina acestea un debit de 180039,05 lei reprezentând suma

decontată în cadrul tranșei a IV-a de plată cu dobânzi și penalități aferente,

contestația recurentei împotriva procesului – verbal de control fiind respinsă.

Susținerea recurentei

privind nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere cu

care a fost învestită este nefondată, deoarece acțiunea introductivă, care viza

anularea procesului – verbal de control încheiat la Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit la 16 iunie 2009, a deciziei prin care s-a respins

contestația recurentei și a raportului de reverificare achiziții complete a fost

respinsă în întregime prin sentința nr. 4602/2010 a Curții de Apel București,

astfel că instanța nu putea „omite” a se pronunța asupra unui capăt de cerere.

Din motivarea dezvoltată

a acestei critici rezultă că recurenta susține că nu au fost analizate, în

considerentele deciziei atacate, argumentele privind nelegalitatea actelor

administrativ – fiscale contestate, despre care se susține că au avut la bază un

act administrativ încheiat după 3 ani de la data achiziției, respectiv Nota din

24 martie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a aprobat Procedura

de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului

SAPARD instituindu-se un nou criteriu de reverificare: diferența mai mare de

15% între primele două oferte.

Chiar dacă instanța de

fond nu a menționat expres în considerente Nota la care a făcut referire

recurenta - reclamantă a analizat toate argumentele acesteia care vizau nelegalitatea

actelor administrative contestate, astfel că nu se poate reține incidența art. 304

pct. 5 raportat la art. 105 și 261 C. proc. civ., sentința atacată fiind corespunzător

motivată.

Instanța de fond a reținut

corect că eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiarii fondurilor nerambursabile

din cadrul Programului SAPARD este supusă verificării pe toată durata valabilității

contractului de finanțare care poate fi de maxim 2 ani, la care de adaogă o

perioadă de 5 ani de monitorizare, conform Legii nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare.

Potrivit art. 15 alin.

(2) din Anexa I Prevederi Generale la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie

să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea

Contractantă, Comisia Europeană și de Curtea de Conturi a Comunității Europene

asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile, în conformitate cu Acordul

Mutual de Finanțare dintre România și UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe

perioada de valabilitate a contractului.

Finanțarea nerambursabilă

acordată prin Programul SAPARD impune beneficiarilor respectarea strictă a obligațiilor

legale și contractuale asumate, orice încălcare a acestora atrăgând sancțiunea restituirii

ajutorului financiar.

Prin urmare, oricând,

în termen de 5 ani de la data expirării duratei contractului de finanțare

Autoritatea contractantă și alte instituții – Curtea de Conturi D.L.A.F., D.N.A.,

Comisii din partea UE, au drept de control cu privire la respectarea procedurii

de achiziție de către beneficiarii privați, din punct de vedere al

conformității ofertelor depuse de operatorii economici participanți la

licitație și a rezonabilității prețurilor din oferta câștigătoare, fără a se

putea invoca retroactivitatea actului administrativ prin care se dispune începerea

controlului, de beneficiarul finanțării nerambursabile.

În consecință, prima

instanță a constatat corect că Nota din 24 martie 2009 a Ministerului

Finanțelor Publice privind Procedura reverificării achizițiilor efectuate de

beneficiarii privați ai Programului SAPARD este întocmită potrivit prevederilor

Legii nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003.

De altfel din cap. 2 al

procesului verbal de constatare din 16 iunie 2009 întocmit de intimată rezultă

expres că baza legală a verificării a constituit-o art. 3 și 4 din O.G. nr. 79/2003,

art. 2-6 și 11 din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, procedura reverificării achizițiilor de către

beneficiarii finanțării nerambursabile prin Programul SAPARD fiind adoptată în

baza acestor acte normative, ca urmare a Scrisorii de Observații a Comisiei Europene

și a Recomandării din Planul de acțiune pentru implementarea observațiilor și a

recomandărilor Comisiei și a Minutei întâlnirii din 11 februarie 2009 cu

reprezentanții Comisiei.

Împrejurarea că prin această

Procedură de reverificare s-a prevăzut verificarea ofertelor câștigătoare care

depășesc cu mai mult de 15% valoarea ofertei clasate pe locul următor în cazul

prețurilor pentru lucrări, bunuri și servicii care nu se regăseau în baza de

date a A.D.D.R. nu putea vătăma în nici un fel drepturile recurentei obținute

în baza contractului de finanțare nerambursabilă încheiat cu intimata la 11

octombrie 2005, dacă recurenta și-ar fi respectat obligațiile legale și

contractuale.

Potrivit art. 2 lit. d)

din O.G. nr. 79/2003 „creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume

de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și /sau la bugetele administrate

de aceasta ori în numele ei precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente

ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor

de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite din sume în

cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrată.

Art. 3 alin. (1) din

același act normativ prevede că „Obiectul constatării existenței creanțelor bugetare

îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor și/sau a persoanelor

juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalității,

conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare

și a fondurilor de cofinanțare aferente”.

„Neregularitatea” ce poate

afecta eligibilitatea cheltuielilor în sensul art. 4, pct. 1 din Legea nr. 316/2001

este definită de art. 17 alin. (1) anexa I – „Prevederi generale a contractului

de finanțare” ca fiind „orice încălcare a prevederilor contractului și a acordului

multianual de finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001”.

În același sens sunt

și dispozițiile pct. 5A131b din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare

dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene aprobat prin Legea

nr. 316/2001, care completează înțelesul noțiunii de „neregularitate” ca fiind

„orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea

sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de

prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de

cheltuială”.

În cadrul controlului

întreprins asupra modului de respectare a procedurii de achiziție de către recurenta

– reclamantă, beneficiara ajutorului financiar nerambursabil de 2770846 lei

pentru realizarea proiectului „Fabrică de produse din carne în comuna

Frumușani, județul Călărași” s-au constatat nereguli la atribuirea contractului

privind achiziția de utilaje și echipamente de transport (auto frigorifice).

În procesul verbal de

adjudecare a ofertei câștigătoare din 17 aprilie 2006 s-au menționat că „toate ofertele

au fost găsite corespunzătoare” și că „departajarea acestora s-a făcut pe baza punctajului

determinat de prețul acestora, prioritate având ofertele cu prețul cel mai mic”.

Deși în cererea de

ofertă a fost stabilit criteriul de adjudecare conform căruia oferta

câștigătoare este „cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere tehnico –

economic” recurenta reclamantă nu a respectat acest criteriu în evaluarea ofertelor,

aplicând incorect punctajul la criteriul de preț, ceea ce a condus la

schimbarea ierarhizării ofertei câștigătoare.

Astfel, din cei trei

ofertanți participanți la procedura de achiziție, SC P.A. a avut cea mai avantajoasă

ofertă tehnico – financiară – 88.140 lei însă a obținut numai 90 puncte, în timp

ce SC R.C.M. SRL cu o ofertă mai scumpă, de 105.240 lei a obținut în mod

nejustificat punctajul maxim de 100.

Susținerile

recurentei că numai această din urmă societate ar fi prezentat o ofertă de

achiziție care a întrunit cerințele tehnice solicitate nu este argumentată și

nici dovedită în vreun fel, fiind în mod evident contrazisă de mențiunile din

procesul verbal privind corespunderea tehnică a tuturor ofertelor prezentate,

departajarea făcându-se numai în funcție de preț.

Pentru această cheltuială

neeligibilă recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei era

obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condițiile impuse de

Comunitate prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul

României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor

alocate de comunitate.

Potrivit art. 13 alin.

(1) pct. 13 din secțiunea a Legii nr. 316/2001 România are obligația de a

întreprinde toate acțiunile necesare prevenirii și rezolvării cazurilor reale

suspectate de fraudă și de neregularități, iar decontarea cheltuielilor neeligibile

din fonduri comunitare nerambursabile ar reprezenta o întrebuințare ilegală a acestor

fonduri, precum și o prejudiciere a bugetului Comunităților Europene și a bugetului

public național, din care se constituie aceste fonduri.

În conformitate cu

art. 14 Secțiunea A, pct. 2, sub punct 2.8 din Legea nr. 316/2001 „orice

contribuție financiară în sarcina Comunității referitoare la aceste sume,

inclusiv neregularitățile, va fi anulată la sfârșitul celui de-al doilea an ce

urmează înregistrării sale în registrul debitorilor și va fi dedusă din

următoarea cerere de plată”, rezultând că fondurile nerecuperate de la beneficiarii

culpabili în termen de 2 ani vor greva bugetul național.

Prin urmare, în mod corect

organele de control ale intimatei au constituit în sarcina recurentei debitul

în valoare de 180039,05 lei reprezentând cheltuială neeligibilă ca urmare a

încălcării, de către aceasta din urmă a criteriului de eligibilitate a ofertei

celei mai avantajoase la achiziționarea utilajelor și echipamentelor de

transport specifice activității desfășurate (auto frigorifice).

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC K.T. CO SRL București, împotriva sentinței civile nr. 4602 din

18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București – secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2012.