ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta SC K.T. CO SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit anularea deciziei înregistrată la M.A.D.R., A.P.D.R.P.

prin care s-a respins contestația din 14 iulie 2009 împotriva procesului – verbal de constatare încheiat de pârâtă la 16 iunie 2009, anularea procesului – verbal de constatare menționat, anularea raportului de reverificare achiziției complexe încheiat la 2 aprilie 2009. A motivat în fapt că a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil în condițiile Programului SAPARD conform clauzelor stabilite prin contractul cadru din 11 octombrie 2005. A mai arătat că obiectul contractului l-a constituit construirea fabricii de produse din carne din comuna Frumușani, iar procedura de achiziție a fost stabilită prin contractul de finanțare Anexele I – V la contract. Criteriul de atribuire a contractului de achiziție a fost stabilit ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico - economic”, iar în urma procedurii constând în lansarea unor invitații de participare la data de 16 martie 2006, a fost declarată câștigătoare SC R.C.M.

SRL, fiind încheiat procesul – verbal de adjudecare la 17 aprilie 2006. Dosarul de achiziție a primit toate avizele conform criteriilor stabilite, iar după aproape 2 ani de la data perfectării procedurii de achiziție s-a încheiat de către pârâtă procesul – verbal de constatare din 24 iunie 2009. Reclamanta a apreciat că procesul – verbal de constatare este nelegal în ce privește condițiile de formă cât și condițiile de fond. S-a susținut că la data încheierii procesului – verbal, H.G. nr. 1510/2003 pe care se întemeiază actul de constatare era abrogată prin H.G. nr. 1306/2007, iar la Capitolul 5 alin. (6) privind mențiuni referitoare la audiere nu se face nicio precizare din care să rezulte că această obligație a fost îndeplinită.

Împotriva procesului – verbal de constatare încheiat la 16 iunie 2009 a formulat contestație reclamanta care a criticat măsurile adoptate, iar contestația sa a fost soluționată prin Decizia înregistrată la nr. 16138 din 23 iulie 2009 la A.P.D.P.R. Prin decizia de soluționare a contestației s-a precizat că procedura de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD a fost aprobată prin Nota M.F.P. nr. din 24 martie 2009, or acest act administrativ a fost emis după ce s-a finalizat procedura de achiziție, astfel că reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de contencios administrativ. 2. Apărările pârâtei Pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

3. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4602 din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC K.T. CO SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin emiterea procesului – verbal de constatare din 16 iunie 2009 s-a constituit un debit în sumă de 180039,05 lei în sarcina reclamantei reprezentând suma decontată în cadrul tranșei a IV-a de plată, cu dobânzi și penalități, pentru nerespectarea prevederilor Contractului de finanțare și a Legii nr. 316/2001, procesul verbal cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1306/2007, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 79/2003. În baza Deciziei nr. 12145 din 9 iunie 2009 aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. experții din cadrul C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA au fost împuterniciți să reverifice achizițiile conform procedurii de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD aprobată la 24 martie 2009 a M.F.P. – Autoritatea de Verificare și Plată. Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin decizia nr. 16138/2009 emisă de A.P.R.D.P., fiind aplicabile dispozițiile art. 177 C. proc. fisc., republicat și de asemenea prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, respectiv „autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare comunică titlul de creanță debitorului, dispozițiile O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător”. Instanța a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportul de reverificare a procedurii de achiziție din 2 aprilie 2009 respectând Procedura de reverificare transmisă de pârâtă la 2 martie 2009. S-a constatat că debitul stabilit în sarcina reclamantei este consecința încălcării prevederilor procedurii de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD și a încălcării prevederilor Capitulului V Anexa IV din Contractul de finanțare, precum și a dispozițiilor Legii nr. 316/2001.

Din contractul de finanțare încheiat între părți se reține că au fost prevăzute clauze exprese cu privire la modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, pe care reclamanta nu le-a respectat, încălcând criteriul de eligibilitate al celei mai avantajoase oferte. Constatându-se crearea unui prejudiciu Agenției și în mod direct comunității europene era obligatorie recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei pentru derularea Programului SAPARD în condițiile impuse de comunitate, pentru aceste considerente acțiunea privind anularea actelor administrativ – fiscale fiind respinsă, cum s-a arătat anterior. II.

Instanța de recurs 1.Criticile reclamantei Recurenta – reclamantă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, încălcând principiul disponibilității părții, dar și prevederile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 și 261 C. proc. civ. Astfel s-a arătat că prin Nota din 24 martie 2009 s-a stabilit criteriul ca valoarea ofertei câștigătoare să nu depășească mai mult cu 15% din valoarea ofertei clasate pe locul următor, însă în mod greșit autoritățile au aplicat acest criteriu la verificarea achiziției autocamionului frigorific efectuată cu 3 ani înainte, în baza procesului - verbal de adjudecare din 17 iunie 2006, care a fost avizat și de intimată.

A concluzionat recurenta că în mod nelegal autoritățile administrative au fundamentat Decizia nr. 496 din 14 iulie 2009 pe un act administrativ adoptat după 3 ani de la selecția ofertelor din 24 aprilie 2006 și perfectarea contractului de vânzare – cumpărare din 24 mai 2006, încălcând principiul neretroactivității și al siguranței raporturilor juridice. Recurenta a susținut că a respectat clauzele contractului de achiziție, anexa IV pct. C alin. (3), achiziționând o mașină frigorifică de transport a produselor sale din carne, imperios necesară, față de obiectul de activitate al societății, obținând oferta a cel puțin 3 furnizori, singura care a întrunit cerințele tehnice solicitate fiind oferite SC R.C.M.

SRL. S-a învederat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu ar fi respectat prevederile art. 1, 2 și 3 din Anexa I la Prevederile Generale la Contractul de finanțare încheiat la 11 octombrie 2005 întrucât a invitat 3 ofertanți, valoarea achiziției depășea 10.000 euro, a furnizat toate informațiile, în urma verificării obținând avizele favorabile a expertului B.P.P. B.I. și a șefului B.P.P. T.M. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 2) Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimata - pârâtă A.P.R.P.

a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat (dosar recurs ). 3) Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în sensul că în temeiul Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001 s-a încheiat între intimata - pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitatea de autoritate contractantă și recurenta – reclamantă SC K.T. CO SRL în calitate de beneficiar, contractul având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 2770846 lei pentru realizarea proiectului „Fabrică de produse din carne în comuna Frumușani, județul Călărași”.

Prin procesul – verbal de constatare din 24 iunie 2009 al Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a constatat că recurenta – reclamantă nu a respectat contractul de finanțare și Procedura de reverificare a achizițiilor Anexa I – IV, constituindu-se în sarcina acestea un debit de 180039,05 lei reprezentând suma decontată în cadrul tranșei a IV-a de plată cu dobânzi și penalități aferente, contestația recurentei împotriva procesului – verbal de control fiind respinsă.

Susținerea recurentei privind nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită este nefondată, deoarece acțiunea introductivă, care viza anularea procesului – verbal de control încheiat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la 16 iunie 2009, a deciziei prin care s-a respins contestația recurentei și a raportului de reverificare achiziții complete a fost respinsă în întregime prin sentința nr. 4602/2010 a Curții de Apel București, astfel că instanța nu putea „omite” a se pronunța asupra unui capăt de cerere.

Din motivarea dezvoltată a acestei critici rezultă că recurenta susține că nu au fost analizate, în considerentele deciziei atacate, argumentele privind nelegalitatea actelor administrativ – fiscale contestate, despre care se susține că au avut la bază un act administrativ încheiat după 3 ani de la data achiziției, respectiv Nota din 24 martie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a aprobat Procedura de reverificare a achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD instituindu-se un nou criteriu de reverificare: diferența mai mare de 15% între primele două oferte. Chiar dacă instanța de fond nu a menționat expres în considerente Nota la care a făcut referire recurenta - reclamantă a analizat toate argumentele acesteia care vizau nelegalitatea actelor administrative contestate, astfel că nu se poate reține incidența art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 și 261 C. proc.

civ., sentința atacată fiind corespunzător motivată. Instanța de fond a reținut corect că eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiarii fondurilor nerambursabile din cadrul Programului SAPARD este supusă verificării pe toată durata valabilității contractului de finanțare care poate fi de maxim 2 ani, la care de adaogă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform Legii nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare. Potrivit art. 15 alin. (2) din Anexa I Prevederi Generale la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și de Curtea de Conturi a Comunității Europene asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile, în conformitate cu Acordul Mutual de Finanțare dintre România și UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului.

Finanțarea nerambursabilă acordată prin Programul SAPARD impune beneficiarilor respectarea strictă a obligațiilor legale și contractuale asumate, orice încălcare a acestora atrăgând sancțiunea restituirii ajutorului financiar. Prin urmare, oricând, în termen de 5 ani de la data expirării duratei contractului de finanțare Autoritatea contractantă și alte instituții – Curtea de Conturi D.L.A.F., D.N.A., Comisii din partea UE, au drept de control cu privire la respectarea procedurii de achiziție de către beneficiarii privați, din punct de vedere al conformității ofertelor depuse de operatorii economici participanți la licitație și a rezonabilității prețurilor din oferta câștigătoare, fără a se putea invoca retroactivitatea actului administrativ prin care se dispune începerea controlului, de beneficiarul finanțării nerambursabile.

În consecință, prima instanță a constatat corect că Nota din 24 martie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice privind Procedura reverificării achizițiilor efectuate de beneficiarii privați ai Programului SAPARD este întocmită potrivit prevederilor Legii nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003. De altfel din cap. 2 al procesului verbal de constatare din 16 iunie 2009 întocmit de intimată rezultă expres că baza legală a verificării a constituit-o art. 3 și 4 din O.G. nr. 79/2003, art. 2-6 și 11 din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, procedura reverificării achizițiilor de către beneficiarii finanțării nerambursabile prin Programul SAPARD fiind adoptată în baza acestor acte normative, ca urmare a Scrisorii de Observații a Comisiei Europene și a Recomandării din Planul de acțiune pentru implementarea observațiilor și a recomandărilor Comisiei și a Minutei întâlnirii din 11 februarie 2009 cu reprezentanții Comisiei.

Împrejurarea că prin această Procedură de reverificare s-a prevăzut verificarea ofertelor câștigătoare care depășesc cu mai mult de 15% valoarea ofertei clasate pe locul următor în cazul prețurilor pentru lucrări, bunuri și servicii care nu se regăseau în baza de date a A.D.D.R. nu putea vătăma în nici un fel drepturile recurentei obținute în baza contractului de finanțare nerambursabilă încheiat cu intimata la 11 octombrie 2005, dacă recurenta și-ar fi respectat obligațiile legale și contractuale. Potrivit art. 2 lit. d) din O.G.

nr. 79/2003 „creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și /sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite din sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrată. Art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că „Obiectul constatării existenței creanțelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor și/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente”.

„Neregularitatea” ce poate afecta eligibilitatea cheltuielilor în sensul art. 4, pct. 1 din Legea nr. 316/2001 este definită de art. 17 alin. (1) anexa I – „Prevederi generale a contractului de finanțare” ca fiind „orice încălcare a prevederilor contractului și a acordului multianual de finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001”. În același sens sunt și dispozițiile pct. 5A131b din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, care completează înțelesul noțiunii de „neregularitate” ca fiind „orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”.

În cadrul controlului întreprins asupra modului de respectare a procedurii de achiziție de către recurenta – reclamantă, beneficiara ajutorului financiar nerambursabil de 2770846 lei pentru realizarea proiectului „Fabrică de produse din carne în comuna Frumușani, județul Călărași” s-au constatat nereguli la atribuirea contractului privind achiziția de utilaje și echipamente de transport (auto frigorifice). În procesul verbal de adjudecare a ofertei câștigătoare din 17 aprilie 2006 s-au menționat că „toate ofertele au fost găsite corespunzătoare” și că „departajarea acestora s-a făcut pe baza punctajului determinat de prețul acestora, prioritate având ofertele cu prețul cel mai mic”.

Deși în cererea de ofertă a fost stabilit criteriul de adjudecare conform căruia oferta câștigătoare este „cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere tehnico – economic” recurenta reclamantă nu a respectat acest criteriu în evaluarea ofertelor, aplicând incorect punctajul la criteriul de preț, ceea ce a condus la schimbarea ierarhizării ofertei câștigătoare. Astfel, din cei trei ofertanți participanți la procedura de achiziție, SC P.A. a avut cea mai avantajoasă ofertă tehnico – financiară – 88.140 lei însă a obținut numai 90 puncte, în timp ce SC R.C.M.

SRL cu o ofertă mai scumpă, de 105.240 lei a obținut în mod nejustificat punctajul maxim de 100. Susținerile recurentei că numai această din urmă societate ar fi prezentat o ofertă de achiziție care a întrunit cerințele tehnice solicitate nu este argumentată și nici dovedită în vreun fel, fiind în mod evident contrazisă de mențiunile din procesul verbal privind corespunderea tehnică a tuturor ofertelor prezentate, departajarea făcându-se numai în funcție de preț. Pentru această cheltuială neeligibilă recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei era obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condițiile impuse de Comunitate prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de comunitate.

Potrivit art. 13 alin. (1) pct. 13 din secțiunea a Legii nr. 316/2001 România are obligația de a întreprinde toate acțiunile necesare prevenirii și rezolvării cazurilor reale suspectate de fraudă și de neregularități, iar decontarea cheltuielilor neeligibile din fonduri comunitare nerambursabile ar reprezenta o întrebuințare ilegală a acestor fonduri, precum și o prejudiciere a bugetului Comunităților Europene și a bugetului public național, din care se constituie aceste fonduri. În conformitate cu art. 14 Secțiunea A, pct. 2, sub punct 2.8 din Legea nr. 316/2001 „orice contribuție financiară în sarcina Comunității referitoare la aceste sume, inclusiv neregularitățile, va fi anulată la sfârșitul celui de-al doilea an ce urmează înregistrării sale în registrul debitorilor și va fi dedusă din următoarea cerere de plată”, rezultând că fondurile nerecuperate de la beneficiarii culpabili în termen de 2 ani vor greva bugetul național.

Prin urmare, în mod corect organele de control ale intimatei au constituit în sarcina recurentei debitul în valoare de 180039,05 lei reprezentând cheltuială neeligibilă ca urmare a încălcării, de către aceasta din urmă a criteriului de eligibilitate a ofertei celei mai avantajoase la achiziționarea utilajelor și echipamentelor de transport specifice activității desfășurate (auto frigorifice). 4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC K.T. CO SRL București, împotriva sentinței civile nr. 4602 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.