ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4578/2011

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, sub numărul 1650/2 din 17 martie 2008, numitele I.M.

și N.A.C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile 673 din 17

decembrie 2007 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 580/3/2002, în contradictoriu

cu intimații Universitatea de Arhitectură și Urbanism, P.E.B., S.A. și D.D.

Prin încheierea de ședință

din data de 05 iunie 2008, instanța a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire

astfel formulate în temeiul prevederilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. (pentru lipsa

părților).

Prin cererea înregistrată

la data de 09 iunie 2009, revizuenta I.M. a solicitat repunerea pe rol a cauzei,

cererea fiind anulată ca netimbrată prin încheierea de ședință din data de 25

iunie 2009.

La data de 28 iunie 2010,

instanța, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu scopul verificării incidentului

perimării.

Prin decizia civilă

nr. 300/R din 02 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat perimată cererea

de revizuire, reținând că ulterior datei de 05.06.2008, când s-a luat măsura suspendării

judecății, niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers apt să determine reluarea

cursului judecății, situație față de care pricina a rămas în nelucrare, din culpa

acestora, o perioadă mai mare de un an.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs revizuentele I.M. și N.A.C., apreciind că instanța a interpretat

și aplicat în mod greșit dispozițiile legale ce reglementează instituția perimării

și nu a luat în considerare împrejurările mai presus de voința părții ce ar fi atras

suspendarea cursului acesteia, respectiv imposibilitatea luării la cunoștință a

hotărârii de suspendare a judecății.

Recursul este inadmisibil

pentru următoarele motive:

Căile de atac reprezintă

mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea

erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor

lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Recursul este o cale extraordinară

de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale

sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a

soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor

legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții,

recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei

căi de atac.

O asemenea concluzie derivă

din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea

drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, recurentele

au supus acestei căi de atac o hotărâre prin care s-a constatat perimarea cererii

de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 673/R din 07 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Potrivit art. 253

alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunțare”.

Aceste dispoziții însă

nu sunt aplicabile în cazul perimării recursului, respectiv a unei căi extraordinare

de atac, cum este în cazul de față revizuirea, astfel încât hotărârea prin care

se constată perimarea recursului, revizuirii ori a contestației în anulare este

irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantele I.M. și N.A.C. împotriva deciziei nr. 300/R din

02 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2011.