ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4578/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, sub numărul 1650/2 din 17 martie 2008, numitele I.M. și N.A.C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile 673 din 17 decembrie 2007 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 580/3/2002, în contradictoriu cu intimații Universitatea de Arhitectură și Urbanism, P.E.B., S.A. și D.D. Prin încheierea de ședință din data de 05 iunie 2008, instanța a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire astfel formulate în temeiul prevederilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. (pentru lipsa părților). Prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2009, revizuenta I.M.

a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cererea fiind anulată ca netimbrată prin încheierea de ședință din data de 25 iunie 2009. La data de 28 iunie 2010, instanța, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu scopul verificării incidentului perimării. Prin decizia civilă nr. 300/R din 02 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat perimată cererea de revizuire, reținând că ulterior datei de 05.06.2008, când s-a luat măsura suspendării judecății, niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers apt să determine reluarea cursului judecății, situație față de care pricina a rămas în nelucrare, din culpa acestora, o perioadă mai mare de un an.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentele I.M. și N.A.C., apreciind că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale ce reglementează instituția perimării și nu a luat în considerare împrejurările mai presus de voința părții ce ar fi atras suspendarea cursului acesteia, respectiv imposibilitatea luării la cunoștință a hotărârii de suspendare a judecății. Recursul este inadmisibil pentru următoarele motive: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, recurentele au supus acestei căi de atac o hotărâre prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 673/R din 07 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”. Aceste dispoziții însă nu sunt aplicabile în cazul perimării recursului, respectiv a unei căi extraordinare de atac, cum este în cazul de față revizuirea, astfel încât hotărârea prin care se constată perimarea recursului, revizuirii ori a contestației în anulare este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele I.M. și N.A.C. împotriva deciziei nr. 300/R din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.