ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 iulie 2012, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției din 1 august 2012

dispusă în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Prin

rezoluția din 1 august 2012 dată în Dosarul nr. H2/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar șef al secției

Parchetelor Militare, general-maior magistrat Ion Vasilache, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art.

271 C. pen.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

La data de 22

iulie 2011, petentul A.I. a formulat plângere penală împotriva procurorului

militar șef al secției Parchetelor Militare, general-maior I.V., prin care a

solicitat efectuarea de cercetări față de acesta acuzându-l de „corupție și

complicitate la tentativele de omor‟.

În susținerea

plângerii sale, persoana vătămată a învederat faptul că generalul-maior magistrat

I.V., cu ocazia soluționării plângerii „(...) împotriva rezoluției adoptată pentru

cauza din Dosarul nr. 93/P/2011 al secției Parchetelor Militare, încălcând toate

prevederile legale excluzând actele preparatorii prin acesta a încălcat brutal prevederile

art. 62 C. proc. pen. și a adoptat rezoluția cu nerespectarea hotărârilor judecătorești

definitive și executorii pronunțate prin încheierea nr. 63/2'003 a Curții Supreme

de Justiție și nr. 224/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiune

precizată la art. 271 C. pen.". A mai susținut că ,,a fost emis un act fals

și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătorești

definitive și executorii, infracțiune precizată la art. 271 C. pen.". Toate

aceste fapte, reprezintă în accepțiunea petentului „corupție și complicitate la

tentativele de omor".

Din examinarea

conținutului plângerii, s-a apreciat că rezultă greșita încadrare juridică dată

de petent presupuselor infracțiuni atribuite magistratului, în realitate, acesta

făcând trimitere la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și

nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 C. pen.

S-a reținut că

din studierea materialului constituit în urma sesizărilor petentului în decursul

anilor coroborat cu plângerea penală din prezenta cauză, a rezultat fără dubiu,

caracterul subiectiv al acuzațiilor formulate de petent, inexistența faptelor invocate

de acesta și o tendință accentuată de mistificare a realității și de distorsionare

a adevărului, grefate pe o nemulțumire, întreținută de respingerea tuturor demersurilor

sale adresate succesiv și în cascadă mai multor instituții și autorități publice

locale și centrale, parte din ele remise ulterior spre competentă soluționare secției

Parchetelor Militare și unor instanțe de judecată.

În prezenta cauză,

s-a apreciat că acuzele petentului au fost focalizate pe procurorul militar I.V.,

care, în calitatea sa de șef al secției Parchetelor Militare, a soluționat, în temeiul

dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere formulată de petent împotriva rezoluției

nr. 93/P/2011 a secției Parchetelor Militare. S-a apreciat că, deși petentul putea

să se adreseze instanței competente, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., a formulat din nou plângere împotriva șefului secției, reluând aceleași

acuze și fraze prezentate în majoritatea demersurilor sale, fără nici un fel de

argumente raționale în susținerea celor invocate.

Așa fiind, s-a

apreciat, că respingerea plângerilor formulate anterior de către petent s-a făcut

în condițiile prevăzute de C. proc. pen. și în urma unor motivări temeinice, concluzionându-se

că susținerile sale sunt nefondate. Mai mult, la data pronunțării hotărârilor instanței

supreme, la care face trimitere petentul, magistratul nici măcar nu-și desfășura

activitatea la secția Parchetelor Militare și nu avea nici un fel de cunoștință

despre existența lor.

În concluzie,

în urma examinării plângerii formulate de către persoana vătămată A.I. împotriva

magistratului, procuror militar șef al secției Parchetelor Militare, general-maior

I.V. s-a constatat că în cauză nu au fost identificate aspecte penale de natura

celor invocate de petent în plângere, din materialul probator existent în cauză

rezultând fără echivoc caracterul subiectiv și nefondat al acuzațiilor formulate

de petent.

În cauză, nu s-au

conturat indicii privind întrunirea elementelor constitutive ale altor infracțiuni,

care să fie reținute în sarcina făptuitorului, considerent pentru care în baza dispozițiilor

art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale.

Petentul a formulat

plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluția

nr. 1432/C/2012 din 22 iunie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc.

pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Plângerea petentului,

formulată la instanță, nu este fondată.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică

și legală.

Într-adevăr, așa

cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror V.I.

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale,

dispunând respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de de petent împotriva

rezoluției nr. 93/P/2011 (prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția Parchetelor Militare, a dispus neînceperea umiăririi penale

față de col. magistrat dr. T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 271 și art. 289 C. pen.).

Criticile petentului

referitoare la modul de soluționare de către intimatul procuror a unei cauze penale

nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări

nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul

art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia unei soluții dispuse de procuror este

supusă cenzurii procurorului ierarhic superior și ulterior, instanței.

Pe de altă parte,

emiterea în cauzele penale a unor soluții de netrimitere în judecată, nu poate antrena

răspunderea penală a procurorilor, decât în măsura în care există probe că au fost

interesați sau de rea-credință.

Or, în cauză,

nu au rezultat date sau indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel

că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

În raport de considerentele

expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică

și legală, urmând a fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A.l.

împotriva rezoluției din 1 august 2012 dispusă în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției din 01 august 2011 dispusă

în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția Parchetelor Militare.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012.