ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 112/P/2011 din 01 august 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, a dispus începerea urmăririi penale față de procurorul militar, general-maior magistrat I.V., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. si nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 C. pen. Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele: La data de 22 iulie 2011, înregistrată cu nr. 112/P/2011, petiționarul A.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva procurorului militar șef al Secției Parchetelor Militare, general-maior magistrat I.V.

pe care l-a acuzat de „corupție și complicitate la tentativă de omor" , de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 171 C. pen. În fundamentarea acuzațiilor sale, petiționarul a invocat faptul că generalul-maior magistrat I.V., cu ocazia soluționării plângerii împotriva rezoluției adoptata pentru cauza din dosarul nr. 93/P/2011 al Secției Parchetelor Militare de la Ministerul Public, a încălcat toate prevederile legale excluzând actele probatorii prin acesta a încălcat brutal prevederile art. 62 C. proc. pen. și a adoptat rezoluția cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate prin încheierea nr. 63/2003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 224/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiune ce îndeplinește conținutul dispozițiilor art. 271 C. pen.

S-a mai susținut că „a fost emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii, infracțiune precizata la art. 271 C. pen.". Toate aceste presupuse fapte ar fi, în accepțiunea petentului, „corupție și complicitate la tentativele de omor". Cercetarea faptelor invocate de petent s-a făcut atât prin studierea și verificarea celor declarate de acesta, cât și prin examinarea altor lucrări cu caracter asemănător sau identic, pe care sus-numitul Ie-a inițiat în decursul anilor precedenți împotriva unor judecători militari și a tuturor procurorilor din cadrul Secției Parchetelor Militare, iar în ultima perioadă, cu precădere împotriva șefului secției, explicația constând în faptul că șeful secției este procurorul competent a soluționa plângerile formulate în temeiul art. 278 C. proc.

pen. Din studierea sesizărilor petentului în decursul anilor, identificat în arhiva secției, coroborat cu plângerea penală ce a generat prezenta lucrare, Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, a reținut că rezultă fără dubiu caracterul subiectiv al acuzațiilor formulate de A.I., inexistența faptelor invocate de acesta și o tendință accentuată de mistificare a realității și de distorsionare a adevărului, grefate pe o nemulțumire patologică, întreținută de respingerea tuturor demersurilor sale adresate succesiv și în cascadă mai multor instituții și autorități publice locale și centrale, parte din ele remise ulterior spre competentă soluționare Secției Parchetelor Militare și unor instanțe de judecată, devenind astfel notorie predispoziția justițiabilă a sus-numitului.

S-a mai reținut că această plângere este asemănătoare cu cele anterioare și fusese precedată de dosarul penal nr. 85/P/2009, nr. 60/P/2009, nr. 21 /P/2009, 8/P/2008, nr. 9/P/2008, nr. 17/P/2008, 18/P/2008, nr. 30/P/2008, 22/P/2007, 69/P/2009, 97/P/2011 și alte câteva zeci soluționate de Secția Parchetelor Militare, precum și cu rezoluția nr. 79/VI11-1/2009 din 27 februarie 2009 a procurorului general, toate petițiile petentului aflându-se într-o înlănțuire psihogenă cauză-efect, soluția dată într-o lucrare și comunicarea acesteia inițiind un nou demers justițiabil într-un ciclu oniric fără sfârșit, consumator de timp, efort uman și resurse financiare publice. Acuzele petiționarului l-au vizat pe procurorul militar I.V., care, în calitatea sa de șef al Secției Parchetelor Militare, a soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 93/P/2011 a Secției Parchetelor Militare. Deși petentul putea să se adreseze instanței competente, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., a formulat din nou plângere împotriva șefului secției, reluând aceleași acuze și fraze prezente în majoritatea demersurilor sale, fără nici un fel de argumente raționale în susținerea celor invocate. S-a mai reținut că din reexaminarea actelor și lucrărilor precizate mai sus rezultă fără dubiu că respingerea plângerilor formulate anterior de către petent s-a făcut în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală și în urma unor motivări temeinice, concluzionându-se încă o dată, în mod justificat, că susținerile sale sunt nefondate.

Mai mult decât atât, la data pronunțării hotărârilor instanței supreme, la care face trimitere petentul, magistratul nici măcar nu-și desfășura activitatea la Secția Parchetelor Militare și nu avea nici un fel de cunoștință despre existența lor. În concluzie s-a reținut că modul în care numitul A.I. înțelege să-și exercite drepturile conferite de prevederile legale, conduită procesuală care s-ar putea încadra în sfera abuzului de drept și, totodată, s-a reținut că nu au fost identificate aspecte penale de natura celor invocate în plângerea formulată de către petent, din materialul probator administrat în cauză rezultând fără echivoc caracterul subiectiv și nefondat al acuzațiilor formulate de A.I., care prin această plângere continuă șirul neîntrerupt al mai multor demersuri penale, netemeinice.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost soluționată inițial prin încheierea nr. 30 din 17 ianuarie 2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, înregistrată sub nr. 6519/1/2011. Petiționarul A.I. a mai formulat o a doua plângere împotriva aceleiași rezoluții care a fost înregistrată la data de 9 august 2011, pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6518/1/2011, respectiv cauza de față. În plângerea prezentă petiționarul, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., a arătat că înțelege să formuleze plângere împotriva domnului procuror M.I. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar și împotriva rezoluției nr. 112/P/2011 din 01 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.

În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că procurorul M.I. a refuzat să cerceteze plângerea formulată de petiționar deși, apreciază petiționarului, a adus la cunoștință procurorului că are indicii de existența unui grup infracțional pentru crimă organizată împotriva petiționarului și a soției sale, grup la care a aderat și domnul procuror M.I. prin rezoluțiile date și refuzul de a cerceta tentativele de omor dovedite cu probe materiale și acte probatorii. Petiționarul a adus toate aceste critici împotriva procurorului M.I. , nefăcând însă precizarea sub ce număr a fot înregistrată plângerea la Parchet despre care a făcut vorbire în criticile menționate anterior. În subsidiar, a precizat că atașează la prezenta plângere „cele zece file conexate la adresa nr. 1493/VIII/l/2011 a Ministerului Public spre a fi transmisă la registratura Generală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție", împrejurare care nu s-a materializat.

Printr-un alt capăt de cerere ce a format plângerea petiționarului A.I., a arătat că înțelege să critice și rezoluția nr. 112/P/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, însă nu a precizat motivele pentru care este nemulțumit de soluția dată în această rezoluție. În subsidiar, a solicitat ca Înalta Curte să-i transmită copiile mai multor sentințe pronunțate de către această instanță. Examinând plângerea petiționarului A.I., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) . proc. pen. Înalta Curte constată că prezenta cauză întră în sfera de atribuții pe care le are de îndeplinit în cadrul procesului penal, procurorul ierarhic superior, în sensul dispozițiilor art. 78 C. proc.

pen., dispoziții care prevăd că:"plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție". Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen.: „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu". Din conținutul dispozițiilor precizate anterior rezultă că introducerea plângerii, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, se face la procurorul ierarhic superior ori, după caz, la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, constituind o condiție prealabilă și imperativă pentru exercitarea procedurii reglementate de textul de lege arătat. Astfel, prin competența materială se stabilește sfera atribuțiilor unui anumit organ jurisdicțional, sferă care-i delimitează competența în raport cu organele inferioare sau superioare în grad, după caz, competență care este determinată de natura cadrului procesual instituit de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. Înalta Curte constată că pentru buna desfășurare a activității organelor judiciare se impune respectarea fermă a competenței lor materiale, nerespectarea nomelor legale privind competența producând o vătămare care constă în nefuncționarea sistemului jurisdicțional, or, în prezenta cauză petiționarul nu s-a conformat obligației procedurale susmenționate, preferând să sesizeze direct instanța de judecată. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., va trimite plângerea penală formulată de petiționarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE Trimite plângerea penală formulată de petiționarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțata în ședința publica, azi 25 ianuarie 2012.