ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2402/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8 august 2007, reclamantul

E.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor București, solicitând obligarea acesteia să-i răspundă la petiția adresată

cu recomandata înregistrată la data de 01 martie 2007.

Prin sentința civilă

nr. 2943 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ,

căreia cauza i-a revenit spre soluționare prin declinare de la Tribunalul București,

a respins excepția lipsei procedurii administrativ prealabile și pe fond, a admis

acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde sesizării adresate

și a obligat-o în acest sens.

S-a reținut pentru aceasta

ca în situația refuzului de a soluționa o cerere, parcurgerea procedurii administrativ

prealabile nu este necesară și obligatorie, într-o asemenea situație ducând de fapt

la tergiversarea soluționării.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, care a susținut în esență că în mod greșit a fost respinsă excepția

neîndeplinirii procedurii administrativ prealabile având în vedere că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt imperative și impun realizarea procedurii

ca și o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, recurenta

a invocat nerespectarea procedurii instituite de H.G. nr. 1210/2003, situație care

a pus-o în imposibilitate să răspundă cererii reclamantului.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să

solicite autorităților publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte

a acestuia”.

În mod evident o asemenea

procedură a fost instituită de legiuitor cu scopul de a da posibilitatea organului

emitent să revină el însuși asupra actului vătămător, asigurându-se astfel o cale

mai rapidă și simplă de restabilirea legalității.

Cum însă, în speță obiectul

cererii reclamantului privește refuzul nejustificat al autorității administrative

de a-i răspunde la petiția ce i-a fost adresată, parcurgerea procedurii administrativ

prealabile ar fi lipsită de eficiență și ar duce la tergiversarea litigiului, fiind

evident în același timp că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

au în vedere acele situații în care se cerere anularea unui act administrativ vătămător.

În ce privește fondul

cauzei, de reținut că invocarea dispozițiilor H.G. nr. 1210/2003, conform cărora

autoritatea pârâtă se consideră legal sesizată numai în condițiile depunerii petiției

la secretarul comisiei de disciplină, este nefondată conform art. 24 alin. (5) această

obligație revenind persoanei care a primit petiția.

Văzând și dispozițiile

art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței

civile nr. 2943 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.