ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3454/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90 din 25 mai 2009, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca

tardiv formulată plângerea petiționarului F.C.I. împotriva Rezoluțiilor nr.

753/P/2008 din 5 februarie 2009, respectiv 6 februarie 2009 și nr.

241/II/2/2009 din 27 februarie 2009, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești în Dosarul nr. 753/P/2008.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență că, petiționarul F.C.I. s-a plâns împotriva

numitului A.C.I., magistrat în cadrul Judecătoriei Pătârlagele, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 215 alin. (1), art. 289 și

art. 291 C. pen., susținând că în soluționarea Dosarului civil nr. 506/2006

aflat pe rolul Judecătoriei Pogoanele, având ca obiect cererea sa privind

restituirea unei suprafețe de teren arabil, a pronunțat Sentința civilă nr. 362

din 30 iunie 2006, fără să manifeste rol activ în administrarea probelor, deși

a făcut dovada că este unicul moștenitor al terenului care a fost cumpărat de

bunica sa și pe care l-a deținut și stăpânit până în anul 1968 și în mod fals a

reținut că există autoritate de lucru judecat pentru punerea în posesie pe

suprafața de 6.000 mp teren arabil înscris în titlul de proprietate din 26

aprilie 1993.

Prin Rezoluția nr. 753/P/2008 din 5

februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus în

temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de numitul A.C.I. - judecător la Judecătoria Pătârlagele

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu este

prevăzută de legea penală și art. 215 alin. (1), art. 289 și art. 291 C. pen.,

deoarece faptele nu există și acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr. 241/II/2/2009 din 27

februarie 2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul

F.C.I. împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 6 februarie 2009

în Dosarul nr. 753/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin aceeași rezoluție s-a respins

ca rămasă fără obiect plângerea formulată de petiționar împotriva soluției

dispusă de procuror prin rezoluția din 5 februarie 2009 în Dosarul nr.

753/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a mai reținut de instanța de fond

că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a

comunicat petiționarului Rezoluția nr. 241/II/2/2009 din 27 februarie 2009 la data

de 4 martie 2009, iar acesta a formulat plângere intitulată „contestație”, la

data de 2 aprilie 2009, cu mult peste termenul de 20 de zile prevăzut de

legiuitor.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs petiționarul arătând în scris că judecătorul A.C.I. a comis

unele erori judiciare în mod voit cu ocazia soluționării Dosarelor sale nr.

236/2006 și nr. 506/2006, reiterând argumentele arătate în plângerea inițială

adresată parchetului, cu privire la titlurile de proprietate asupra terenurilor

ce au făcut obiectul dosarelor indicate.

A mai arătat că Sentința penală nr.

90 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești este ilegală și netemeinică

întrucât nu s-au efectuat verificări la Judecătoria Pătârlagele, apreciind

hotărârea lovită de nulitate absolută.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea

apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin

coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată

că soluția pronunțată este legală și temeinică.

În acest sens, în mod corect

instanța de fond a respins, ca tardiv formulată plângerea petiționarului F.C.I.

împotriva Rezoluțiilor nr. 753/P/2008 din 05 februarie 2009, respectiv 06

februarie 2009 și nr. 241/II/2/2009 din 27 februarie 2009, adoptate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 753/P/2008 câtă

vreme această din urmă rezoluție, i-a fost comunicată la data de 4 martie 2009,

iar petentul a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., la data de 2 aprilie 2009, cu mult peste termenul de 20 de zile prevăzut

de legiuitor.

Dată fiind împrejurarea că excepția primează

întotdeauna în soluționarea cauzei, instanța de fond, în mod evident, nu a mai

avut niciun motiv pentru a antama fondul cauzei.

În această ordine de idei, Curtea

constată că motivele invocate de petiționar în recurs sunt aceleași cu cele

indicate în plângerea inițială adresată parchetului, vizând fondul cauzei, dar

fără ca recurentul să aducă altele noi pe baza cărora să poată fi luată în discuție

netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate.

Față de cele arătate, cum din

examinarea în ansamblu, a hotărârii recurate, nu se constată ca aceasta să fie

supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează

ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul F.C.I. împotriva Sentinței penale nr. 90 din 25 mai 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 octombrie 2009.