ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2010

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 162 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul B.C.C. împotriva Rezoluției din 15 iunie 2009, emisă în Dosarul nr. 384/P/2009 și a Rezoluției din 2 iulie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul B.N. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rezoluția din 15 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 384/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul-șef de poliție B.N.

pentru pronunțarea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că petentul a formulat plângere împotriva comisarului-șef de poliție B.N. susținând că la 30 iunie 2006 a mers la biroul acestuia, sesizând că i s-au administrat stupefiante de către persoane necunoscute. De asemenea, a mai susținut că l-a informat pe ofițerul de poliție cu privire la faptul că este filat de mai multe autoturisme, iar acesta nu a efectuat cercetări și, în acest fel, și-a încălcat atribuțiile de serviciu. Din actele existente la dosar, respectiv Buletinul de analiză din 30 iunie 2006 eliberat de I.M.L.

Craiova nu a fost atestat faptul că B.C.C. prezenta în organism substanțe stupefiante, iar prin Adresa din 4 decembrie 2008, comisarul-șef de poliție B.N. a comunicat numitului M.I., apărător ales al persoanei vătămate, faptul că în evidențele I.P.J. Dolj nu a fost înregistrată nicio plângere formulată de acesta. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, plângere care, conform art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin Rezoluția din 2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 1275/II/2/2009 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În motivare s-a apreciat că soluția adoptată de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept, care să contureze infracțiunile sesizate ori alte fapte prevăzute de legea penală, în sarcina adjunctului șefului I.P.J.

Dolj, B.N. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a atacat soluția de neîncepere a urmăririi penale la instanță, susținând că soluția se întemeiază pe probe administrate în mod superficial și în mod incomplet deoarece, deși a solicitat audierea martorilor M.I. și B.E., care pot relata aspecte esențiale, aceștia nu au fost ascultați niciodată. Conformându-se dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., prima instanță a procedat la judecarea plângerii pe baza actelor de la dosar și, constatând că aceasta este nefondată, a procedat la respingerea ei. În considerente, instanța a arătat că împrejurările menționate de petent în plângere nu se regăsesc în starea de fapt reținută de către procuror, atâta timp cât petentul nu a fost împiedicat de către organul de urmărire penală să formuleze plângere cu privire la faptele sesizate organului competent cu efectuarea cercetărilor care se impun, respectiv Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Craiova.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise a reiterat susținerile anterioare, potrivit cărora probatoriile efectuate au fost superficiale și nu s-au cercetat faptele învederate de petent, nici cel puțin cele de care intimatul a luat cunoștință verbal. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că recursul este nefondat. Astfel, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul fondului, învestit cu soluționarea plângerii în cadrul procedurii speciale, verifică soluția procurorului de caz atacată numai pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În cadrul și limita acestor dispoziții procesuale penale imperative, prima instanță nu putea dispune audierea martorilor indicați de petent și nici administrarea altor probe. Pe baza însă a actelor efectuate în cauză nu s-a constatat nici existența unor sumare indicii privind comiterea unor fapte penale de intimat. Așa cum s-a reținut, în evidențele I.P.J. Dolj nu s-a înregistrat nicio plângere în sensul celor susținute de petent, situație în care atât intimatului, cât și oricărui alt ofițer de poliție nu-i revin obligații de cercetare decât a faptelor sesizate prin plângere sau denunț, ori a celor pentru care se sesizează din oficiu, când află pe orice cale de comiterea unei infracțiuni. Cum intimatul nu s-a aflat în niciuna din aceste situații, nu i se poate imputa nici încălcarea unor atribuții de serviciu, cu vinovăție, de natura celor care potrivit legii penale constituie infracțiune.

Pe de altă parte, procurorul de caz a justificat motivul pentru care nu a audiat în calitate de martor pe M.I., în acest caz nefiind incidente disp. art. 79 alin. (2) C. proc. pen. Într-adevăr, numitul M.I. a luat cunoștință de faptele sesizate de clientul său, în cursul lunii decembrie 2008, în contextul discuțiilor pe care le-a purtat cu intimatul și deci, când avea calitatea de avocat situație în care, în mod justificat s-a apreciat că audierea sa nu este oportună. Desigur, în contextul împrejurărilor menționate și a probelor discutate, soluția dispusă de procurorul de caz, menținută de prima instanță, este legală și temeinică. Pentru aceleași considerente se va menține soluția primei instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C.C. împotriva Sentinței penale nr. 162 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-petiționar la 160 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.