ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2010

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 162 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins

plângerea formulată de petentul B.C.C. împotriva Rezoluției din 15 iunie 2009,

emisă în Dosarul nr. 384/P/2009 și a Rezoluției din 2 iulie 2009, emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul B.N.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin Rezoluția din 15 iunie 2009, dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 384/P/2009, în temeiul art. 228

alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de comisarul-șef de poliție B.N. pentru

pronunțarea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că petentul

a formulat plângere împotriva comisarului-șef de poliție B.N. susținând că la

30 iunie 2006 a mers la biroul acestuia, sesizând că i s-au administrat

stupefiante de către persoane necunoscute.

De asemenea, a mai susținut că l-a informat pe ofițerul de

poliție cu privire la faptul că este filat de mai multe autoturisme, iar acesta

nu a efectuat cercetări și, în acest fel, și-a încălcat atribuțiile de

serviciu.

Din actele existente la dosar, respectiv Buletinul de

analiză din 30 iunie 2006 eliberat de I.M.L. Craiova nu a fost atestat faptul

că B.C.C. prezenta în organism substanțe stupefiante, iar prin Adresa din 4

decembrie 2008, comisarul-șef de poliție B.N. a comunicat numitului M.I.,

apărător ales al persoanei vătămate, faptul că în evidențele I.P.J. Dolj nu a

fost înregistrată nicio plângere formulată de acesta.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul,

plângere care, conform art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin

Rezoluția din 2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 1275/II/2/2009 de

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivare s-a apreciat că soluția adoptată de procurorul

de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din

care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept, care să contureze

infracțiunile sesizate ori alte fapte prevăzute de legea penală, în sarcina

adjunctului șefului I.P.J. Dolj, B.N.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a

atacat soluția de neîncepere a urmăririi penale la instanță, susținând că

soluția se întemeiază pe probe administrate în mod superficial și în mod

incomplet deoarece, deși a solicitat audierea martorilor M.I. și B.E., care pot

relata aspecte esențiale, aceștia nu au fost ascultați niciodată.

Conformându-se dispozițiilor art. 278

1

alin. (7)

C. proc. pen., prima instanță a procedat la judecarea plângerii pe baza actelor

de la dosar și, constatând că aceasta este nefondată, a procedat la respingerea

ei.

În considerente, instanța a arătat că împrejurările

menționate de petent în plângere nu se regăsesc în starea de fapt reținută de

către procuror, atâta timp cât petentul nu a fost împiedicat de către organul

de urmărire penală să formuleze plângere cu privire la faptele sesizate

organului competent cu efectuarea cercetărilor care se impun, respectiv Brigada

de Combatere a Criminalității Organizate Craiova.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petentul, care prin motivele scrise a reiterat susținerile anterioare,

potrivit cărora probatoriile efectuate au fost superficiale și nu s-au cercetat

faptele învederate de petent, nici cel puțin cele de care intimatul a luat

cunoștință verbal.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în

raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen.,

cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.

Astfel, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., judecătorul fondului, învestit cu soluționarea plângerii în cadrul

procedurii speciale, verifică soluția procurorului de caz atacată numai pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

În cadrul și limita acestor dispoziții procesuale penale

imperative, prima instanță nu putea dispune audierea martorilor indicați de

petent și nici administrarea altor probe.

Pe baza însă a actelor efectuate în cauză nu s-a constatat

nici existența unor sumare indicii privind comiterea unor fapte penale de

intimat.

Așa cum s-a reținut, în evidențele I.P.J. Dolj nu s-a

înregistrat nicio plângere în sensul celor susținute de petent, situație în

care atât intimatului, cât și oricărui alt ofițer de poliție nu-i revin obligații

de cercetare decât a faptelor sesizate prin plângere sau denunț, ori a celor

pentru care se sesizează din oficiu, când află pe orice cale de comiterea unei

infracțiuni.

Cum intimatul nu s-a aflat în niciuna din aceste situații,

nu i se poate imputa nici încălcarea unor atribuții de serviciu, cu vinovăție,

de natura celor care potrivit legii penale constituie infracțiune.

Pe de altă parte, procurorul de caz a justificat motivul

pentru care nu a audiat în calitate de martor pe M.I., în acest caz nefiind

incidente disp. art. 79 alin. (2) C. proc. pen.

Într-adevăr, numitul M.I. a luat cunoștință de faptele

sesizate de clientul său, în cursul lunii decembrie 2008, în contextul

discuțiilor pe care le-a purtat cu intimatul și deci, când avea calitatea de

avocat situație în care, în mod justificat s-a apreciat că audierea sa nu este

oportună.

Desigur, în contextul împrejurărilor menționate și a

probelor discutate, soluția dispusă de procurorul de caz, menținută de prima

instanță, este legală și temeinică.

Pentru aceleași considerente se va menține soluția primei

instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

B.C.C. împotriva Sentinței penale nr. 162 din 16 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-petiționar la 160 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.