ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3442/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 50 din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița,

a fost condamnat inculpatul C.C. (fără antecedente penale, în prezent deținut

în Penitenciarul Slobozia) la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive cu

începere de la 18 noiembrie 2009 la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a două bucăți din material lemnos. Totodată, în temeiul

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor

biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul

de date genetice judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul domiciliază în același imobil cu

tatăl său, C.M., și bunica paternă, victima C.F., în vârstă de 92 de ani.

Deși inculpatul avea un mod de viață

excentric (afirma că numele său este „I.”, „G.” sau „V.”, avea o ținută

neîngrijită) în raport cu victima și cu tatăl său, nu a avut niciodată un

comportament violent, fiind întreținut din pensia bunicii paterne.

Totuși, în mod inexplicabil, dar în mod sigur

pe fondul consumului de alcool, în seara zilei de 17 noiembrie 2009, în jurul

orelor 19:30 - 20:00, inculpatul a aplicat bunicii sale, în timp ce se aflau în

curte, mai multe lovituri cu un corp dur (un topor, după declarațiile

martorilor) după care, continuând să fie astfel înarmat, a plecat în sat.

Conflictul a fost sesizat de martorul B.V., vecin cu inculpatul, care a

încercat să-l tempereze, dar nu a reușit. La scurt timp și alte persoane au

ieșit în stradă, l-au urmat pe inculpat, care era din ce în ce mai violent,

amenințând că îi omoară pe toți. Tatăl inculpatului s-a ascuns de frica fiului

său, apoi a reușit să intre în locuință unde a constatat că mama sa fusese

agresată, înțelegând că și el este căutat de inculpat pentru a fi ucis. Nu după

mult timp, inculpatul a revenit în domiciliu înarmat cu toporul, a spart geamurile,

a aplicat alte lovituri victimei, care era căzută la pământ, după care a plecat

din nou în comună - afirmând că „îi omor pe toți G.” (nume sub care este

cunoscut tatăl inculpatului).

În final, inculpatul a fost depistat pe

strada principală a localității de o echipă a Serviciului de Intervenții Rapide

și imobilizat după ce escaladase gardurile mai multor curți, cu intenția de a

se ascunde și a nu fi tras la răspundere.

În urma autopsiei a rezultat că moartea

victimei C.F. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei subdurale consecutive

unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază

craniană și de viscerocraniu. La autopsie s-a mai constatat existența unor

plăgi contuze, echimoze, excoriații, fractură claviculă dreaptă, fracturi

costale hemitoracele drept, leziuni produse în totalitate prin loviri repetate

cu corp dur, în legătură directă, necondiționată cu decesul.

Situația de fapt expusă a fost stabilită și a

rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la

fața locului, raportul de autopsie a cadavrului, raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, depozițiile martorilor B.V., V.G., C.M. (G.), S.A.,

A.Z. și S.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 158A

din 23 iunie 2010, a respins apelul formulat de inculpat, care a solicitat, în

principal, achitarea întrucât nu este vinovat de comiterea infracțiunii de omor

calificat, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.

Instanța de control judiciar a reverificat

probele administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare

judecătorească și a ajuns la concluzia certă că inculpatul este autorul

omorului, iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

inculpatul a declarat recurs, invocând drept temei art. 3859 pct. 14 C. proc.

pen., apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare și se impune reducerea

acesteia la limita inferioară a textului de lege sancționator.

Recursul nu este fondat.

În cauză a fost stabilită o corectă situație

de fapt, în concordanță cu probele administrate, în sensul că la data de 17

noiembrie 2009, inculpatul a aplicat bunicii sale multiple lovituri cu coada

unui topor cauzându-i decesul, faptă ce întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C.

pen.

Referitor la individualizarea pedepsei,

aspect sub care hotărârile pronunțate sunt criticate de inculpat, Înalta Curte

reține că instanța de fond și cea de control judiciar au avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui

cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pericolul social al faptei comise de inculpat

este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracțiunea a

fost comisă, respectiv faptul că inculpatul, fără nicio motivație, prin

surprindere, a atacat cu un topor pe bunica sa, în vârstă de 92 de ani (din

veniturile căreia se întreținea și inculpatul) a aplicat numeroase lovituri în

toate zonele capului.

Relevant, sub acest aspect, este faptul că

după ce i-a aplicat loviturile până ce victima a căzut la pământ, inculpatul a

plecat înarmat în sat, a amenințat alte persoane cu moartea și, ceea ce este

deosebit de grav, s-a reîntors la locul agresiunii și a lovit din nou victima

de mai multe ori, cauzându-i decesul fulgerător.

Cu privire la profilul moral al inculpatului

se reține că nu a prestat o activitate utilă, aducătoare de venit, deși este apt

de muncă, a avut o comportare atipică și nu a recunoscut infracțiunea de omor,

în pofida tuturor probelor administrate care au evidențiat în mod necontestat

vinovăția sa. Expertiza medico-legală psihiatrică întocmită la data de 23

decembrie 2009 de I.N.M.L. atestă că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare

organică de personalitate pe fond toxietilic, dar are păstrată capacitatea

psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale,

având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost trimis în

judecată.

Chiar dacă inculpatul a acționat într-o stare

spontană de surescitare, posibilă pe planul structurii personalității sale (cu

o slabă pregătire școlară și o redusă capacitate de autocontrol) nu se

justifică reducerea pedepsei, raportat la celelalte elemente de

individualizare, așa cum sunt menționate în art. 72 C. pen.

Ca atare, pedeapsa aplicată a fost bine

dozată, de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și preventiv

educativ, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării preventive,

iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 158/A din 23 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 noiembrie 2009 la 4

octombrie 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de

500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ