ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5004/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

Decizia nr. 60 A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat

de R.N.P.R. - D.S. Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1916 din 5 decembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Mureș. A schimbat în parte hotărârea atacată în

sensul că a respins contestația formulată de reclamanții L.G.J., L.G., L.I.,

L.L., C.J., I.M., K.K., N.E., N.F., N.A. și L.R.

A respins apelurile declarate de reclamanți

împotriva aceleiași sentințe.

În respectarea cerințelor art. 315 C. proc.

civ., instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001 și a decis că pârâta este îndreptățită la plata

despăgubirilor cuvenite pentru investițiile realizate pe imobilul revendicat.

Din actele dosarului, dar și din expertiza

întocmită în Dosarul nr. 428/2004 al Tribunalului Mureș, și invocată chiar de

către pârâtă, rezultă că ulterior anului 1949 au fost demolate o parte din

construcțiile existente anterior preluării imobilului și edificate construcții

noi ce reprezintă 48% din valoarea totală a construcțiilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta R.N.P.R. - D.S. Mureș care, după ce a reluat situația de fapt și de

drept reținută în etapele procesuale anterioare, precum și considerentele

deciziei atacate, inclusiv aspectele evidențiate prin Decizia nr. 5272/2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a criticat hotărârea instanței de apel întrucât instanța trebuia

să dispună efectuarea unei noi expertize de stabilire a valorii construcțiilor,

ținându-se cont și de evidențele contabile ale pârâtei.

Instanța de apel în mod nelegal a invocat

expertiza judiciară în Dosarul nr. 428/2004 al Tribunalului Mureș, pârâta făcând

obiecțiuni împotriva acestui raport și depunând cerere pentru contraexpertiză,

care a fost respinsă.

Greșit s-a reținut că instanța de apel este

ținută de concluziile raportului de expertiză menționat, apreciat ca cea mai

relevantă probă administrată în dosar, precum și faptul că pârâta nu ar fi

solicitat o nouă expertiză în acest sens.

Recursul este nul pentru următoarele

considerente:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pe de altă parte, art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304.

În speță, criticile formulate de recurentă nu

au putut fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate arătate la

art. 304 C. proc. civ. întrucât vizează în realitate greșita apreciere a

probatoriului, respectiv neadministrarea unor probe.

Drept urmare, se va constata nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta

R.N.P.R. - D.S. Mureș împotriva Deciziei nr. 60 A din 17 mai 2011 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2012.

Procesat

de GGC - CT