ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5004/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 60 A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de R.N.P.R. - D.S. Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1916 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș. A schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins contestația formulată de reclamanții L.G.J., L.G., L.I., L.L., C.J., I.M., K.K., N.E., N.F., N.A. și L.R. A respins apelurile declarate de reclamanți împotriva aceleiași sentințe. În respectarea cerințelor art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și a decis că pârâta este îndreptățită la plata despăgubirilor cuvenite pentru investițiile realizate pe imobilul revendicat.

Din actele dosarului, dar și din expertiza întocmită în Dosarul nr. 428/2004 al Tribunalului Mureș, și invocată chiar de către pârâtă, rezultă că ulterior anului 1949 au fost demolate o parte din construcțiile existente anterior preluării imobilului și edificate construcții noi ce reprezintă 48% din valoarea totală a construcțiilor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - D.S. Mureș care, după ce a reluat situația de fapt și de drept reținută în etapele procesuale anterioare, precum și considerentele deciziei atacate, inclusiv aspectele evidențiate prin Decizia nr. 5272/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a criticat hotărârea instanței de apel întrucât instanța trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize de stabilire a valorii construcțiilor, ținându-se cont și de evidențele contabile ale pârâtei.

Instanța de apel în mod nelegal a invocat expertiza judiciară în Dosarul nr. 428/2004 al Tribunalului Mureș, pârâta făcând obiecțiuni împotriva acestui raport și depunând cerere pentru contraexpertiză, care a fost respinsă. Greșit s-a reținut că instanța de apel este ținută de concluziile raportului de expertiză menționat, apreciat ca cea mai relevantă probă administrată în dosar, precum și faptul că pârâta nu ar fi solicitat o nouă expertiză în acest sens. Recursul este nul pentru următoarele considerente: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pe de altă parte, art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. În speță, criticile formulate de recurentă nu au putut fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate arătate la art. 304 C. proc. civ. întrucât vizează în realitate greșita apreciere a probatoriului, respectiv neadministrarea unor probe. Drept urmare, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta R.N.P.R. - D.S. Mureș împotriva Deciziei nr. 60 A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012. Procesat de GGC - CT