ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3882/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a amânat la 3 decembrie 2009 judecarea apelurilor declarate de inculpații M.I., M.N., B.G. și J.A., împotriva Sentinței penale nr. 154 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Vrancea și a dispus în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații M.I. și M.N., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Pechea, județul Galați, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. și municipiul Galați, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.N., măsură prevăzută de art. 145 C. proc.

pen. În conformitate cu art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen. s-a stabilit pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpații să îndeplinească anumite îndatoriri și să respecte unele restricții. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a apreciat că de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați a trecut o perioadă mare de timp care a constituit un termen rezonabil pentru desfășurarea procesului după care s-a diluat rezonanța infracțiunilor săvârșite de inculpați în rândul opiniei publice. S-a considerat că faptele și persoana inculpaților nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar judecarea lor în libertate nu mai poate afecta buna desfășurare a procesului penal.

S-a mai motivat că nicio probă administrată în cauză nu confirmă că inculpații ar mai putea comite alte infracțiuni, iar faptul că unele părți vătămate și-au modificat declarațiile nu poate fi considerat, așa cum s-a pretins, că ar fi determinat de teama ce le-ar fi impus-o inculpații. În fine, s-a subliniat că perioadele mari de inactivitate imputabile organelor judiciare învestite cu soluționarea cauzei s-au datorat numărului mare de persoane, cât și faptului că organele de urmărire penală nu au depus suficiente diligențe pentru a se asigura prezența în vederea audierii martorei cu identitate protejată, ceea ce a contribuit la nerespectarea exigențelor stabilite de practica Curții Europene a Drepturilor Omului privind rezonabilitatea duratei privării de libertate a inculpaților.

Împotriva încheierii sus-menționată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs solicitând casarea acesteia în parte și anume cu privire la reținerea dispoziției de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de acești doi inculpați cu măsura de a nu părăsi localitatea și în rejudecare, să se dispună menținerea stării de arest a inculpaților M.I. și M.N. considerându-se că persistă pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, acesta derivând din complexitatea și multitudinea faptelor comise, conduita de ansamblu a inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale precum și poziția procesuală nesinceră.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Faptul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nu constituie prezumția de vinovăție și nici nu încalcă drepturile inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, măsurile concrete de limitarea libertății inculpaților luate în cauză înscriindu-se în limitele dispozițiilor legii. În speță, cauza se judecă în apel, după o casare dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără reluarea cercetării judecătorești de către instanța de fond astfel că este justificată temerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea îngreuna buna desfășurare a procesului penal printr-o posibilă încercare de influențare a părților vătămate și a martorilor din lucrări.

Durata detenției preventive a inculpaților nu poate fi considerată că ar depăși un termen rezonabil în sensul art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei dată de numărul mare ale părților vătămate și necesitatea administrării unui amplu probatoriu. Înalta Curte constată că nu s-a depășit în cauză termenul rezonabil al măsurii arestării preventive din perspectiva jurisprudenței interne și Curții Europene a Drepturilor Omului în raport cu specificul cauzei, ținându-se seama de conduita procesuală a inculpaților. În această privință este de observat că prin Sentința penală nr. 154 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Vrancea inculpatul M.I. a fost condamnat la 11 ani închisoare și interzicerea timp de 7 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), b) C. pen. și la pedepse privative de libertate cuprinse între 4 ani și 7 ani închisoare pentru alte 5 infracțiuni grave, urmând să execute pedeapsa cea mai grea cu adăugarea unui spor de 2 ani, în total 13 ani închisoare și interzicerea timp de 7 ani a drepturilor menționate, iar inculpatul M.N. a fost condamnat la 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

și la pedepse privative de libertate cuprinse între 3 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare pentru alte 3 infracțiuni, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de 2 ani, în total 12 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în care s-au inclus prin contopire un număr de 1616 zile închisoare dintr-o pedeapsă anterioară pentru care s-a revocat liberarea condiționată.

Or, în raport cu natura atipică a actelor menționate reținute de prima instanță în cadrul infracțiunilor pentru care au fost condamnați și de persistența lor vădită în repetarea unor asemenea acte a căror gravitate concretă se reflectă și în tratamentul sancționator ce li s-a aplicat prin sentință, se impunea ca instanța de apel să aprecieze că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au diluat prin trecerea timpului ci se mențin în continuare, încât înlocuirea unei atare măsuri cu aceea mai ușoară a obligării de a nu părăsi localitatea nu se justifică. Ca urmare se constată că prin această dispoziție de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă vădit mai ușoară, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Așadar, câtă vreme nu se justifică soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea, se impune casarea în atare privință a încheierii atacată și respingerea cererilor pe care ei le-au formulat în acest sens. În consecință, urmează ca recursul declarat de parchet să fie admis și să se dispună casarea în parte a încheierii atacate, respingerea cererilor inculpaților M.I. și M.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu menținerea stării lor de arest și a celorlalte dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Încheierii din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3705/91/2007, privind pe inculpații M. (fost B. zis M.) I. și M.N. (zis N.M.). Casează parțial încheierea atacată și rejudecând în fond respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Menține starea de arest a inculpaților. Menține celelalte dispoziții ale încheierii sus menționate. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M. (fost B. zis M.) I. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.N. (zis N.M.), în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.