ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3163/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții

A.F.P. Vaslui, P.I., S.D., Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală de

Proceduri Fiscale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea

Națională a Vămilor, D.R.A.O.V. Iași și D.J.A.O.V. Vaslui, a solicitat obligarea

pârâților la plata sumei de 600.00 euro pentru repararea prejudiciului provocat

societății, prin pretinse acțiuni abuzive de ordin fiscal și vamal, descrise amănunțit

mai sus și care ar fi fost comise de către funcționarii instituțiilor pârâte, având

ca rezultat final, aducerea societății într-o situație falimentară și prejudiciul

menționat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că la data 08 noiembrie 2007 a exportat banderole pentru băuturi alcoolice în baza

autorizației de antrepozit fiscal, la data 05 decembrie 2007 a importat băuturile

alcoolice pe care erau aplicate timbrele pe care le exportase în luna noiembrie

2007 și, deși avea precomenzi pentru băuturile importate și termen de livrare 10

decembrie 2007, D.J.A.O.V. Vaslui a blocat în vama de interior importul sub pretextul

că băuturile ar fi marcate necorespunzător.

Reclamanta a mai arătat că la data 14 mai

2009 D.R.A.O.V. Iași i-a înmânat raportul de inspecție fiscală prin care a stabilit

că în mod eronat în luna decembrie 2008 a declarat 177.656 RON acciza de plată în

condițiile în care au stabilit prin decizia de impunere că datora numai 119.463

RON acciză și 13.551 RON majorări, contestația formulată împotriva raportului de

inspecție fiscală și a deciziei de impunere fiind respinsă pe motiv de tardivitate.

A susținut reclamanta că la data 16 februarie

2010 A.F.P. Vaslui i-a comunicat decizia nr. 6143/15/02/2010 de amânare la plata

a debitelor către bugetul statului, ceea ce a determinat-o să apeleze la Banca U.

Iași și C.C. pentru obținerea refinanțării creditului bancar în executare și un

supliment, totul în suma 700.000 RON ceea ce-ar fi fost arhisuficient pentru achitarea

creditelor bancare și pentru a reimporta până la sărbătorile pascale băuturi alcoolice.

În fine, reclamanta a arătat că la data

de 03 martie 2010 A.F.P. Vaslui de la sine putere a anulat decizia de amânare la

plata prin decizia nr. 8955/03/03/2010, iar prin adresa din 31 martie 2010 D.G.F.P.

Vaslui a comunicat D.J.A.O.V. că SC C.I. SRL datorează acciza în suma de 159.291

RON, drept pentru care D.J.A.O.V. a suspendat autorizația de antrepozit fiscal.

Prin sentința nr. 732 din 7 aprilie 2011,

Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale

invocată de Autoritatea Națională a Vămilor și a declinat competența de soluționare

a cauzei formulată de reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.F.P.

Vaslui, prin Directorul Executiv P.l., S.D., șef serviciu în cadrul A.F.P., Ministerul

Finanțelor Publice și Comisia Centrală de Proceduri Fiscale, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, D.R.A.O.V. Iași și D.J.A.O.V.

Vaslui, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

București a reținut în esență că reclamanta SC C.I. SRL s-a adresat instanței civile,

în condițiile în care nu a solicitat unei instanțe de contencios administrativ și

fiscal, repararea prejudiciului, care este strâns legat de verificarea legalității,

temeiniciei și chiar a oportunității actelor administrative, fiscale și vamale invocate

pe larg în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, Tribunalul București a mai

reținut că cel puțin o parte dintre actele administrative, fiscale și vamale, pretins

abuzive, invocate ca temei al răspunderii civile delictuale, formează obiectul Dosarului

nr. 7410/2/2009, de pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, aflat în faza rejudecării cauzei după casarea de către Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Având în vedere dispozițiile art. 10 din

Legea nr. 554/2004, precum și valoarea obiectului cauzei, respectiv prejudiciul

de 600.000 euro, echivalent cu o sumă de peste 2.400.000 RON, Tribunalul București

a apreciat că pentru soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2012, a dispus

suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 7410/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților

la plata despăgubirilor cauzate prin emiterea unor acte administrative ce fac obiectul

Dosarului nr. 7410/2/2009, motiv pentru care a constatat întemeiată cererea de suspendare

formulată de Autoritatea Națională a Vămilor.

Împotriva sentinței Curții de Apel, a declarat

recurs reclamanta SC C.I. SRL considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea căii de atac se menționează

că în cauză nu există autoritate de lucru judecat așa cum rezultă din sentința din

23 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7410/2/2009, în care s-a constatat că

nu există identitate de obiect.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă SC C.I. SRL, cât și potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta

SC C.I. a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la repararea prejudiciului de

600.000 de euro cauzat prin emiterea unor acte administrative, pe care reclamanta

le consideră nelegale.

Din analiza actelor de la dosar,

Înalta Curte constată că cererea prin care reclamanta a solicitat anularea actelor

administrative pretins vătămătoare, formează obiectul Dosarului nr. 7410/2/2009

ce nu a fost încă soluționat irevocabil.

Având în vedere că obiectul prezentului

litigiu vizează acoperirea unui pretins prejudiciu cauzat de acte administrative,

a căror cerere de anulare formează obiectul Dosarului nr. 7410/2/2009, rezultă că

există o strânsă legătură de cauzalitate între cele două cauze sub aspectul stabilirii,

cu caracter definitiv și irevocabil, a legalității actelor administrative pretins

vătămătoare, motiv pentru care susținerile recurentei referitoare la autoritatea

de lucru judecat și lipsa identității de obiect a celor două cauze, apar ca fiind

lipsite de relevanță.

În consecință, instanța de recurs constată

că în mod temeinic și legal Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora: „instanța

poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte,

de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

de recurs

Față de considerentele care au fost expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC C.I. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual

de Insolventă C.I. împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.