ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2731/2011

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată că:

Prin Sentința penală nr. 386 din 16 noiembrie

1998, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului P.V. la pedeapsa

rezultantă de 25 de ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru

două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aplicându-i,

totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul, prin apărător ales, avocat C.S.,

cale de atac ce a fost admisă prin Decizia penală nr. 204/A din 22 aprilie 1999

a Curții de Apel Galați, cu consecința desființării în parte a hotărârii și

schimbării încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în formă continuată și condamnarea la o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

Curtea Supremă de

Justiție, prin Decizia penală nr. 2157/2001, a admis recursul declarat de

inculpat prin avocat ales C.S. și a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată

în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, aplicându-i o pedeapsă de 8

ani închisoare cu executare în regim de detenție.

După rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, s-a emis mandatul de executare a

pedepsei, condamnatul P.V. fiind încarcerat la data de 04 februarie 2011, iar

la data de 14 februarie 2011 a declarat apel peste termen împotriva Sentinței

penale nr. 386/1998 a Tribunalului Galați.

Prin Decizia penală

nr. 120 din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibil

apelul, reținând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 362 alin. (2) C.

proc. pen. apărătorul poate declara apel pentru inculpat, situație în care

acesta din urmă nu mai are posibilitate să introducă din nou aceiași cale de

atac.

S-a mai constatat

faptul că pentru inculpat a promovat apel avocatul angajat de mamă, aspect care

însă nu mai poate fi examinat, odată ce instanța de prim control judiciar a

apreciat că o asemenea cale de atac este admisibilă.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, potrivit art.

385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de condamnatul

P.V. ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

În condițiile art.

362 alin. (2) C. proc. pen., apărătorul inculpatului are posibilitatea

declarării apelului fie în calitate de reprezentant convențional acționând în

baza unei procuri speciale, fie de substituit procesual ca persoană care a

acordat titularului asistență juridică la instanța a cărei hotărâre este

atacată.

În speță, așa cum în

mod corect a reținut Curtea de Apel Galați, apelul peste termen declarat de

condamnatul P.V. devine inadmisibil, chiar dacă acesta nu a fost prezent la

toate termenele de judecată și la pronunțare, întrucât împotriva hotărârii

instanței de fond s-a declarat apel de către apărătorul angajat de mama sa,

cale de atac ce a fost examinată pe fond de către instanța de prim control

judiciar.

În atare condiții,

promovarea căii de atac a apelului de către titularul dreptului nu mai este

posibilă, norma procesual penală consacrând unicitatea căii de atac, nefiind

permis ca o hotărâre să fie criticată succesiv de către sau pentru aceiași.

Valabilitatea

mandatului dat de mama condamnatului nu mai poate fi pusă în discuție în acest

cadru procesual, întrucât a fost verificată definitiv de instanțele de control

judiciar inițial sesizate, care au considerat ca fiind admisibile căile de atac

exercitate în temeiul acestuia, hotărârile date intrând în puterea autorității

de lucru judiciar.

Ca urmare, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V.

Având în vedere că

recurentul condamnat este cel care se află în culpă procesuală, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat P.V. împotriva Deciziei

penale nr. 120/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iulie 2011.