ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2011

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 386 din 16 noiembrie

1998, pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus în baza art. 215 alin. (1),

(2) și (5) C. pen., condamnarea inculpatului P.V. (cetățean român, necăsătorit,

fără antecedente penale, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut,

administrator la SC V. SRL Galați), la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a

dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și

executarea pedepsei celei mai grele de 16 ani închisoare.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. în condițiile și pe durata

prev. de art. 71 C. pen.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în esență următoarele:

Inculpatul P.V.,

administrator al unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate

vânzări și cumpărări de autoturisme, percepea un comision de 5 - 10% din

valoarea acestora.

Opinia publică a fost

încunoștiințată de existența acestei societăți, precum și de activitatea ei

prin anunțurile publicate într-un ziar din orașul Galați.

Cei care doreau să

procure autoturisme ieftine și pe care să le plătească în rate, luau legătura

cu inculpatul și prin intermediul acestuia, cu cei aflați în municipiul Galați

sau în alte localități care doreau să vândă automobilele.

După ce cumpărătorii

vedeau mașinile, pe care le verificau și constatau că acestea corespundeau

pretențiilor lor și din punct de vedere al prețului, îi dădeau recurentului o

treime din sumă și încheiau cu o bancă din municipiul Galați un contract de

împrumut pe care urma să-l achite în rate. După efectuarea acestor operațiuni,

trebuiau să intre în posesia autoturismelor și a actelor de proprietate.

În ultima perioadă a

activității sale, inculpatul a constatat că nu mai putea returna unor

beneficiari suma totală de aproximativ 100 milioane lei, fiind nevoit să-și

înceteze activitatea.

Celor cărora nu a

putut să le restituie banii inculpatul le-a trimis câte o scrisoare prin care

le cerea scuze pentru situația în care i-a adus motivându-și comportarea prin

cauze independente de voința lui.

Astfel, s-a stabilit

că în perioada noiembrie 1997 - martie 1998 inculpatul, prin inducerea în

eroare a mai multor persoane cărora le-a promis procurarea de autoturisme sau

înmatricularea celor cu o vechime mai mare de 8 ani de la data fabricației,

și-a însușit pe nedrept suma de peste 100 milioane lei.

Prin Decizia penală

nr. 204/A/1999 a Curții de Apel Galați a fost desființată sentința și, în

rejudecare s-a dispus schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei la 8

închisoare.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și, în

rejudecare, achitarea sa deoarece nu a săvârșit faptele reținute prin actul de

inculpare.

Prin Decizia penală

nr. 215 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1868/1999 s-a dispus admiterea recursului

declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 22 aprilie

1999 a Curții de Apel Galați.

A casat decizia

atacată și Sentința penală nr. 386 din 16 octombrie 1998 a Tribunalului Galați,

numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rejudecând cauza, în

baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 42 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 și art.

13 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

În esență, instanța

de recurs a reținut că singura critică pertinentă este aceea a aplicării legii

mai favorabile în raport de modificările aduse prin O.U.G. nr. 207 din 15

noiembrie 2000, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice, și ca o

consecință a acesteia, reducerea pedepsei aplicate inculpatului P.V.

La data de 14

februarie 2011, condamnatul P.V. a formulat contestație în anulare invocând

incidența dispozițiilor art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., solicitând

desființarea Deciziei penale nr. 215 din 18 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999.

În motivarea cererii

de contestație, condamnatul a invocat lipsa de procedură la termenul din 18 ianuarie

2001, când a fost soluționat recursul declarat împotriva Deciziei penale nr.

204 din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Galați.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., constată că aceasta este fondată pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor

definitive, se poate face contestație în anulare când procedura de citare a

părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii.

Contestația în

anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege,

se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece

cauza penală și să revină în totul sau în parte asupra soluțiilor date

acesteia.

În cauza de față,

Înalta Curte constată că pentru termenul din 18 ianuarie 2011 când au avut loc

dezbaterile asupra recursului declarat de inculpatul P.V., a fost lipsă de procedură

în condițiile în care lipsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Inculpatul nu a fost

prezent la niciun termen în fața instanței de recurs, neavând termen în

cunoștință, astfel că, lipsa de procedură a acestuia pentru termenul din 18 ianuarie

2011 obligă la admiterea contestației în anulare și la desființarea deciziei

pronunțate de instanța de recurs.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul disp. art. 386 și urm. C. proc. pen. va admite contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr.

215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1868/1999.

Va desființa Decizia

penală nr. 215 din 18 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1868/1999 și va proceda la soluționarea de

îndată a recursului declarat de inculpatul P.V.

Soluționarea

recursului a fost dispusă pentru aceeași zi în care s-a pronunțat instanța de

recurs asupra contestației în anulare, respectiv 19 octombrie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr.

215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1868/1999.

Desființează Decizia

penală nr. 215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999.

Procedează de îndată

la soluționarea recursului inculpatului, azi 19 octombrie 2011.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 octombrie 2011.