ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2011

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 386 din 16 noiembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., condamnarea inculpatului P.V. (cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC V. SRL Galați), la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea pedepsei celei mai grele de 16 ani închisoare. I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele: Inculpatul P.V., administrator al unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate vânzări și cumpărări de autoturisme, percepea un comision de 5 - 10% din valoarea acestora. Opinia publică a fost încunoștiințată de existența acestei societăți, precum și de activitatea ei prin anunțurile publicate într-un ziar din orașul Galați.

Cei care doreau să procure autoturisme ieftine și pe care să le plătească în rate, luau legătura cu inculpatul și prin intermediul acestuia, cu cei aflați în municipiul Galați sau în alte localități care doreau să vândă automobilele. După ce cumpărătorii vedeau mașinile, pe care le verificau și constatau că acestea corespundeau pretențiilor lor și din punct de vedere al prețului, îi dădeau recurentului o treime din sumă și încheiau cu o bancă din municipiul Galați un contract de împrumut pe care urma să-l achite în rate. După efectuarea acestor operațiuni, trebuiau să intre în posesia autoturismelor și a actelor de proprietate. În ultima perioadă a activității sale, inculpatul a constatat că nu mai putea returna unor beneficiari suma totală de aproximativ 100 milioane lei, fiind nevoit să-și înceteze activitatea.

Celor cărora nu a putut să le restituie banii inculpatul le-a trimis câte o scrisoare prin care le cerea scuze pentru situația în care i-a adus motivându-și comportarea prin cauze independente de voința lui. Astfel, s-a stabilit că în perioada noiembrie 1997 - martie 1998 inculpatul, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cărora le-a promis procurarea de autoturisme sau înmatricularea celor cu o vechime mai mare de 8 ani de la data fabricației, și-a însușit pe nedrept suma de peste 100 milioane lei. Prin Decizia penală nr. 204/A/1999 a Curții de Apel Galați a fost desființată sentința și, în rejudecare s-a dispus schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei la 8 închisoare. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și, în rejudecare, achitarea sa deoarece nu a săvârșit faptele reținute prin actul de inculpare.

Prin Decizia penală nr. 215 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1868/1999 s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Galați. A casat decizia atacată și Sentința penală nr. 386 din 16 octombrie 1998 a Tribunalului Galați, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 și art. 13 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În esență, instanța de recurs a reținut că singura critică pertinentă este aceea a aplicării legii mai favorabile în raport de modificările aduse prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice, și ca o consecință a acesteia, reducerea pedepsei aplicate inculpatului P.V. La data de 14 februarie 2011, condamnatul P.V. a formulat contestație în anulare invocând incidența dispozițiilor art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., solicitând desființarea Deciziei penale nr. 215 din 18 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999. În motivarea cererii de contestație, condamnatul a invocat lipsa de procedură la termenul din 18 ianuarie 2001, când a fost soluționat recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 204 din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Galați.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive, se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în totul sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.

În cauza de față, Înalta Curte constată că pentru termenul din 18 ianuarie 2011 când au avut loc dezbaterile asupra recursului declarat de inculpatul P.V., a fost lipsă de procedură în condițiile în care lipsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Inculpatul nu a fost prezent la niciun termen în fața instanței de recurs, neavând termen în cunoștință, astfel că, lipsa de procedură a acestuia pentru termenul din 18 ianuarie 2011 obligă la admiterea contestației în anulare și la desființarea deciziei pronunțate de instanța de recurs. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 386 și urm. C. proc. pen. va admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr. 215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999.

Va desființa Decizia penală nr. 215 din 18 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1868/1999 și va proceda la soluționarea de îndată a recursului declarat de inculpatul P.V. Soluționarea recursului a fost dispusă pentru aceeași zi în care s-a pronunțat instanța de recurs asupra contestației în anulare, respectiv 19 octombrie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr. 215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999. Desființează Decizia penală nr. 215 din 18 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1868/1999. Procedează de îndată la soluționarea recursului inculpatului, azi 19 octombrie 2011. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2011.