ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4029/2010

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 55/S din 28 iunie

2010 a Curții de Apel Brașov, s-a respins plângerea formulată de petentul

D.C.V. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

pronunțată la data de 12 aprilie 2010 în Dosarul nr. 46/P/2010, pe care o

menține.

Obligă petentul să

plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a consemnat că,

prin plângerea înregistrată la această instanță, formulată de petentul D.C.V.

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată

la 12 aprilie 2010 în Dosarul nr. 46/P/2010, s-a solicitat infirmarea

rezoluției ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a reținut că

vinovăția judecătorului nu a fost dovedită, că în cadrul acestei plângeri nu a

criticat hotărârea, ci modul în care judecătorul i-a încălcat drepturile procesuale,

deoarece fără administrarea probelor singura soluție era aceea a respingerii

acțiunii, astfel că nu a verificat împrejurările în care pârâții s-au opus la

executarea contractului, răzgândindu-se și că în acest mod i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția

europeană a drepturilor omului și libertăților sale fundamentale. În acest

sens, petentul a arătat că nu intră în competența Ministerului Public

cercetarea modului în care judecătorul administrează probele însă, plângerea a

vizat modul în care judecătorul, după ce a admis probele, a revenit asupra

deciziei de admitere și a soluționat cauza fără a le administra.

După cum s-a arătat,

verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului s-a

constatat că plângerea este nefondată.

Împotriva soluției

instanței de judecată, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a

recursului de către petentul D.C.V., prin care s-a reiterat aceeași doleanță,

că nu a beneficiat de un proces echitabil.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță de recurs, reține următoarele:

Prin Rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 12 aprilie

2010 în Dosarul nr. 46/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

G.C. - judecător la Judecătoria Zărnești, pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea acestei

rezoluții s-a reținut, în esență, că petentul a formulat plângere împotriva

magistratului, imputând acestuia că în cadrul unui proces civil pe care

petentul l-a avut cu numiții R.A. și R.A. prin care solicita pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra unui

teren ce a făcut obiectul unui antecontract între părți, acțiunea formulată de

petent a fost respinsă, procurorul reținând că în cuprinsul contractului era

prevăzută o clauză de dezicere potrivit căreia neîndeplinirea obligației din

contract de către promitentul vânzător atrage restituirea dublului arvunei

primite, iar în ipoteza în care promitentul cumpărător refuză perfectarea

contractului, promitentul vânzător nu este obligat să restituie arvuna și că

această clauză permite părților să se răzgândească fără ca această atitudine să

fie asociată culpei vreuneia dintre părți.

În acest context,

procurorul a reținut că plângerea este expresia nemulțumirii față de soluția

pronunțată, ceea ce nu implică săvârșirea de către magistrat a vreunei

infracțiuni, în sensul vreunei încălcări a atribuțiilor de serviciu.

În continuare,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin

Rezoluția din 30 aprilie 2010 în lucrarea nr. 353/II/2/2010 a constatat că

plângerea petentului împotriva soluției este neîntemeiată, că soluția

procurorului este conformă și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt

întrunite cerințele pentru a se începe urmărirea penală a magistratului.

Și de către instanța

de recurs, preluând cele învederate de către instanța de fond, este de

constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, deoarece, independent

de poziția magistratului referitoare la modul în care a revenit asupra probelor

legal încuviințate anterior, este necesar a se dovedi că acesta și-a încălcat

atribuțiile de serviciu ori le-a încălcat cu rea-credință. Ori acest aspect,

reclamat de petent poate face obiectul numai al căilor de atac, instanța

ierarhic superioară fiind singura în măsură a se pronunța asupra acestei

chestiuni și încălcării vreunui drept procesual al petentului.

Nu se poate susține

că hotărârile judecătorești pot fi cenzurate pe calea plângerilor penale

formulate persoanelor care au pronunțat soluții defavorabile unor persoane,

acestea putând fi criticate numai prin intermediul căilor de atac, în

condițiile legii și dacă s-ar admite faptul că împotriva persoanelor ce

pronunță hotărâri judecătorești se pot formula plângeri penale ar echivala cu

instituirea unor căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Câtă vreme nu se conturează existența unor indicii de natură a evidenția vreo

faptă penală nu se poate imputa magistratului pronunțarea unor soluții.

Este corectă

aserțiunea procurorului în sensul că persoanele ce au pronunțat o hotărâre

judecătorească nu pot fi trase la răspundere decât dacă se constată săvârșirea

de către aceste persoane a vreunei fapte penale, dar simpla pronunțare a unei

hotărâri ce nemulțumește o parte nu echivalează în mod automat cu săvârșirea

unei fapte penale, soluția pronunțată de magistrat fiind supusă cenzurii

instanțelor de control judiciar.

Pe cale de

consecință, atâta vreme cât aceste aspecte au fost ilustrate în mod complet de

către instanța de fond, care a constatat că rezoluția atacată este legală și

temeinică și potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

fost respingă plângerea formulată de petentul D.C.V. și s-a menținut rezoluția

atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat,

instanța de recurs va pronunța o soluție de respingere a recursului de față pe

considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul D.C.V. împotriva Sentinței penale nr.

55/S din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2010.