ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și apărările pârâtului Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel Oradea - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 35/2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 03 octombrie 2011, privind contractul de finanțare din 11 aprilie 2009, „Modernizarea infrastructurii județene în Județul Satu Mare – DJ 109L Negrești-Oaș-Turț”, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în situația în care se vor executa măsurile dispuse prin nota de constatare înainte de soluționarea acțiunii pe fond, se va produce un prejudiciu major atât pentru autoritatea contractantă, cât și pentru interesul public, prin pierderea fondurilor comunitare, susținând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a invocat excepția lipsei de interes, susținând că suspendarea executării Deciziei nr. 35/2011 nu generează niciun efect din punct de vedere juridic, întrucât executarea se face în baza actului administrativ fiscal reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 03 octombrie 2011. Cu privire la fondul cauzei, instituția pârâtă a arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente.

2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate excepția lipsei de interes, a constatat că reclamanta a înțeles să solicite atât suspendarea executării Deciziei nr. 35/2011, cât și a Notei de constatare din 03 octombrie 2011, acesta fiind de fapt actul administrativ care poate fi pus în executare.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, deoarece, pe de o parte, aspectele învederate de petentă pot fi analizate doar de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, întrucât vizează exclusiv fondul litigiului și nicidecum împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce pot fi invocate în cadrul unei cereri de suspendare, iar pe de altă parte, instituția reclamantă nu a făcut dovada iminenței producerii unei pagube. 3. Cererea de recurs Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 C. proc.

civ. coroborat cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare formulate. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a expus într-o manieră detaliată întregul istoric al cauzei, situația de fapt, procedura desfășurată în fața autorității pârâte, precum și dispozițiile legale incidente și, invocând caracterul neîntemeiat al deciziei atacate, a susținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, recurenta-reclamantă susține că aplicarea sancțiunii pecuniare dispuse de autoritatea intimată are un impact negativ major asupra interesului public și provoacă o gravă perturbare în activitatea proprie, devenind obligatorie reducerea bugetelor alocate altor proiecte de investiții prognozate pentru anul 2012. Sub aspectul condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurenta apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare în sarcina sa îi creează un prejudiciu material considerabil. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de instituția intimată, recurenta precizează faptul că, ulterior formulării recursului, Curtea de Apel Oradea, prin sentința pronunțată la data de 21 mai 2012 în dosarul nr. 656/35/2011, a dispus anularea în tot a actelor administrative atacate și obligarea intimatei din prezenta cauză la plata cheltuielilor de judecată.

4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor și criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare: Obiectul cererii de suspendare formulate în condițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, îl constituie Decizia nr. 35/2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind contractul de finanțare din 11 aprilie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.

Rezultă din textul de lege mai sus invocat, că pentru a se putea dispune măsura suspendării, trebuie întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute explicit: cazul bine justificat și respectiv, paguba iminentă. În cauza dedusă judecății, recurenta-reclamantă nu a făcut dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestor două condiții. Astfel, motivele invocate de recurentă cu privire la cazul bine justificat, vizează numai aspecte legate de legalitatea notei de constatare cu privire la care a fost respinsă contestația, aspecte care însă nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare care reprezintă o măsură provizorie, ci doar odată cu soluționarea pe fond a cauzei. Tot astfel, în privința existenței unei pagube iminente, recurenta nu a produs nicio dovadă în susținerea afirmațiilor făcute, având în vedere și cuprinsul Deciziei nr. 35/2011 a cărei suspendare se solicită (respingerea contestației) precum și Nota de constatare.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Satu Mare împotriva încheierii din 20 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.