ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2015

Decizia

nr. 3683/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 octombrie 2012, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția control și verificare utilizare fonduri comunitare, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 42090 din 05 iunie 2012, emisă de pârât.

A arătat că este beneficiarul unui contract de cofinanțare prin Programul Operațional Regional - Axa prioritară 3, Domeniul de intervenție 3.3 Finanțarea prin POR Fondul European de Dezvoltare Regională 85,00%, bugetul central de stat 13%, buget propriu 2%, prin Contractul de finanțare nr. 792/2010, finanțator Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Autoritatea de Management și Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest organism intermediar.

Prin acest proiect se urmărea achiziționarea unor autospeciale care vor deservi inspectoratele pentru situații de urgență din județele Cluj, Satu Mare, Maramureș, Bistrița Năsăud, Bihor și Sălaj, astfel că a achiziționat respectivele produse cu respectarea O.U.G. nr. 34/2006.

Urmare a controlului efectuat de către pârât, s-au constatat anumite nereguli, întocmindu-se Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 42090 din 05 iunie 2012. Împotriva acestei note, a formulat plângere prealabilă prin Adresa nr. 174 din 02 iulie 2012, nesoluționată până la momentul formulării acțiunii.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, urmare a unor suspiciuni de neregulă, înregistrate sub nr. VT-29693 din 19 aprilie 2012, s-a procedat la verificarea aspectelor cu implicații financiare referitoare la nerespectare procedurii de atribuire a contractelor de furnizare nr. 6 din 29 noiembrie 2010 și nr. 7 din 29 noiembrie 2010, încheiate cu SC B. SA, urmare a faptului că autoritatea contractantă, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A., a redus perioada minimă de 52 de zile, prevăzută între data transmiterii spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțului de participare și data limită de depunere a ofertelor, până la 36 de zile, în condițiile în care anunțul de participare nu a cuprins toate informațiile prevăzute în Anexa 3A a O.G. nr. 34/2006, respectiv criteriile de calificare și selecție a ofertanților.

În urma controlului, a fost întocmită Nota nr. 42090 din 05 iunie 2012, fiind aplicată o corecție financiară în cuantum de 10% din valoarea eligibilă a contractelor încheiate cu SC B. SA.

A invocat pârâtul excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că, urmare a analizării contestației reclamantei împotriva Notei de constatare nr. 42090 din 05 iunie 2012, a emis Decizia nr. 128 din 30 iulie 2012, prin care a respins contestația pentru nerespectarea condițiilor impuse de art. 47 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru că semnatarul contestației nu a făcut dovada calității de reprezentant al părții.

Astfel, având în vedere că reclamanta nu a înțeles să conteste și Decizia nr. 128 din 30 iulie 2012, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci s-a adresat instanței de judecată în lipsa realizării procedurii prealabile, a apreciat pârâtul că se impune respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind, în esență, că actul contestat a fost emis cu respectarea normelor legale incidente.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că nu a avut cunoștință despre Decizia nr. 128/2012 emisă de pârât în soluționarea contestației, aceasta fiindu-i comunicată în cursul judecății, ca anexă la întâmpinare.

Totodată, a arătat că a efectuat procedura prealabilă în mod legal, fiind semnată de o persoană care avea mandat în acest sens, inclusiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului făcând referire la plângerea prealabilă pe care a depus-o. De asemenea, Legea nr. 554/2004 nu condiționează formularea acțiunii în instanță de rezultatul sau răspunsul autorității publice.

La data de 13.11.2012, reclamanta a formulat completare a acțiunii, solicitând și anularea Deciziei nr. 128 din 30 iulie 2012 emise de pârât. A arătat că a contestat cele reținute prin Nota de constatare nr. 42090 din 05 iunie 2012, formulând o plângere prealabilă prin Adresa nr. 174 din 02 iulie 2012. Această adresă a rămas fără răspuns până la momentul înregistrării acțiunii. A mai formulat și o contestația administrativă, conform art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, prin Adresa nr. 174 din 02 iulie 2012, iar pârâtul nu a răspuns nici la această contestație.

A precizat că unicul document al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului a fost Adresa nr. CA 55074 din 25 iulie 2012, prin care acesta a solicitat a se face dovada calității de reprezentant legal al asociației.

A arătat că plângerea prealabilă și contestația au fost semnate de d-nul C., în calitate de director de proiect. La solicitarea ministerului, într-o primă fază, dintr-o eroare materială, a răspuns că asociația nu deține un reprezentant legal, întrucât mandatul președintelui expirase. Ulterior, a fost transmisă împuternicirea d-lui C., prin care acesta era mandatat să reprezinte asociația în astfel de situații, până la numirea noului președinte. Mandatul a fost analizat de către pârât, care a decis respingerea contestației și a plângerii.

Referitor la cele reținute de pârât, arată că asociația nu a avut președinte întrucât, conform statutului, președintele este desemnat de Adunarea Membrilor Asociați pe o perioadă de 4 ani. Pierderea calității de ales în cadrul structurilor reprezentative duce la pierderea calității în asociație, din această cauză asociația neavând președinte înainte de Adunarea Generală a Asociaților. Reprezentanții județelor membri (președinții consiliilor județene) ai asociației nu erau învestiți în funcție pentru a putea participa la adunarea membrilor.

Astfel, mandatul d-lui C. era valabil, raportat la această situație.

Prin sentința civilă nr. 110 din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția control și verificare fonduri comunitare.

A reținut instanța că, împotriva Notei de constatare nr. 42090 din 05 iunie 2012, reclamanta a formulat contestație semnată de numitul C., director de proiect, respinsă prin Decizia nr. 128 din 30 iulie 2012, pentru nerespectarea condițiilor impuse de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în principal pentru că semnatarul contestației nu a făcut dovada calității de reprezentant al părții.

Prin Adresa nr. 204 din 26 iulie 2011, reclamanta, la solicitarea ministerului, a răspuns că nu deține un reprezentant legal, întrucât mandatul președintelui expirase. Ulterior, prin Adresa nr. 161 din 27 iulie 2012, a transmis o împuternicire a d-lui C., prin care era mandatat să reprezinte asociația până la numirea unui consiliu de administrație și a unui președinte al acestuia. Împuternicirea emana de la numita D., menționată expres a fi președinte al consiliului de administrație.

Față de dispozițiile art. 48 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța a apreciat că în mod corect pârâtul a constatat lipsa mandatului persoanei semnatare a contestației, pe baza datelor pe care le avea la dispoziție, reclamanta nedemonstrând calitatea numitei D. de președinte al consiliului de administrație la data formulării contestației, aspect necontestat nici în faza administrativă, nici în fața instanței.

Mandatarul nu putea avea mai multe drepturi decât mandantul, nici sub aspect temporal, nici sub aspectul drepturilor existente. Astfel, mandatul numitului C., dacă ar fi existat, ar fi fost valabil numai dacă mandantul, D., ar fi dispus de dreptul în reprezentarea căruia a emis împuternicirea, ceea ce nu este cazul, la momentul formulării contestației, asociația neavând reprezentant legal.

Referitor la aspectul inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, curtea de apel a dat eficiență procedurii guvernate de O.U.G. nr. 66/2011, derogatorie de la regimul general al procedurii prealabile din contenciosul administrativ. De asemenea, a mai apreciat că nici în contenciosul administrativ nu există o formă specială a procedurii prealabile și, în consecință, nici o decădere pentru nerespectare acesteia.

Astfel, instanța a apreciat că obiectul acțiunii subsecvente de contencios administrativ nu poate fi decât soluția de respingere, ca informă, cu consecința reluării fazei administrative. Reclamanta a urmărit direct judecarea în fond, ceea ce este inadmisibil, ulterior precizând și motive împotriva soluției de respingere pe chestiuni de formă, fără, însă, a solicita reluarea fazei administrative.

Împotriva sentinței civile nr. 110 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 42090 din 05 iunie 2012 și a Deciziei nr. 128/2012 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Apreciază că sentința recurată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pe motive de țin de calitatea de reprezentant legal al semnatarului contestației administrative.

Arată că pârâtul, prin Decizia nr. 128 din 30 iulie 2012, a tratat, în subsidiar, și aspecte ce țin de fondul cauzei, rezultând că a acceptat tacit mandatul directorului de proiect C. sau al consilierului juridic Potra Sergiu, instanța fiind îndatorată a se pronunța și pe fondul cauzei.

În ceea ce privește lipsa reprezentantului legal al asociației, reținută în motivarea instanței, arată că această situație nu era posibilă, fiind vorba despre o persoană juridică, întrucât lipsa reprezentantului legal ar echivala cu lipsa capacității juridice. Astfel, mandatele de reprezentare ale celor două persoane, directorul de proiect și consilierul juridic, sunt suficiente pentru înaintarea unei contestații și legale, raportat la art. 47 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru că acestea nu au fost retrase ulterior de către organele de conducere ale asociației.

Astfel, chiar dacă întinderea mandatului președintelui nu acoperă perioada de contestație, mandatul și competențele împuterniciților nu au fost negate sau retrase de către organele de conducere.

De asemenea, contestația a fost semnată și redactată de către consilierul juridic al asociației care, pe lângă mandatul prin care i se deleagă atribuțiile privitoare la efectuarea procedurilor prealabile, are ca și atribuții de serviciu legale și competența de reprezentare convențională.

Recurenta-reclamantă, în continuarea susținerilor sale, a expus și motivele pentru care apreciază că acțiunea este întemeiată pe fond, apreciind că legislația națională nu a fost încălcată în derularea contractelor, anunțul de intenție nr. 17821 din 16 aprilie 2010 conținând toate cerințele impuse de Anexa 3A a O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, este nejustificată decizia de aplicare a cuantumului maxim de corecție financiară, de 10%, în condițiile în care O.U.G. nr. 66/2011 permite aplicarea a 2%, 5% sau 10% pentru situația invocată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1

C. proc. civ., constată că este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii, astfel cum a fost completată, îl reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 42090 din 05 iunie 2012, aferentă proiectului Cod SMIS 13743 „Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență în Regiunea Transilvania de Nord”, și a Deciziei nr. 128 din 30 iulie 2012 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în soluționarea contestației administrative formulate împotriva notei de constatare.

Prin Decizia nr. 128/2012 a fost respinsă contestația și plângerea prealabilă formulată de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. împotriva notei de constatare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, analizând contestația și plângerea prealabilă formulate de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. împotriva Notei de constatare nr. 42090 din 05 iunie 2012, ambele semnate de numitul C., le-a respins pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit articolului menționat, contestația administrativă trebuie să conțină datele de identificare a contestatorului, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept, dovezile pe care se întemeiază și semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila, în cazul persoanelor juridice.

La cererea ministerului, privind complinirea lipsei dovezii calității persoanei semnatare, C., de împuternicit al asociației, recurenta, prin Adresa nr. 204 din 26 iulie 2012, asociația a comunicat faptul că este în imposibilitate de a face dovada calității de împuternicit, desemnarea reprezentantului legal al asociației urmând a avea loc la data de 02.08.2012.

Ulterior, la data de 27.07.2012, recurenta a transmis Adresa nr. 161 din 22 iunie 2012, reprezentând împuternicirea semnatarului contestațiilor, împuternicire acordată de numita D., în calitate de președinte al consiliului de administrație, prin care C. era mandatat să reprezinte asociația în fața autorităților administrației publice și a instanțelor judecătorești.

Înalta Curte reține că părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Puterea de a acționa în numele altei persoane poate avea un fundament legal sau unul convențional (caracterizat prin manifestările concordante de voință ale persoanei reprezentate - mandantul, și ale persoanei care reprezintă - mandatarul).

Lipsa calității de reprezentant poate fi invocată în situația în care un terț a formulat un demers în numele și în interesul altei persoane (titularul dreptului la acțiune) și nu există dovada din care să rezulte abilitarea celui care a formulat cererea de a-l reprezenta pe titular.

Potrivit art. 1301 C. civ., „Împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie.”

Condiția de fond a reprezentării o constituie puterea de a reprezenta pe altul, sens în care reprezentantul are obligația să justifice dobândirea acestei puteri și întinderea acesteia.

Lipsa puterii de a reprezenta ori insuficiența puterii semnifică lipsa de calitate procesuală, iregularitate de fond care afectează validitatea reprezentării și a tuturor actelor săvârșite de reprezentant, conform art. 161 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în mod corect a reținut, la momentul analizării contestației și plângerii formulate de către asociația recurentă, că aceasta nu a demonstrat calitatea mandantului D. de reprezentant legal - președinte al consiliului de administrație, pentru a putea dispune de dreptul în reprezentarea căruia a fost emis mandatul acordat mandatarului C. Astfel, recurenta-reclamantă nu a demonstrat că îndeplinise cerința de formă a cărei nerespectare a dus la respingerea contestației.

De altfel, acest aspect nu este contrazis de recurenta-reclamantă, care, prin recurs, a menționat că mandatele de reprezentare ale directorului de proiect și consilierului juridic sunt valabile chiar dacă întinderea mandatului președintelui asociației nu acoperă perioada de contestație și care, prin completarea la acțiune, în fața primei instanțe, a arătat că asociația nu a avut președinte, întrucât, conform statutului, președintele este desemnat de Adunarea Membrilor Asociați pe o perioadă de 4 ani, pierderea calității de ales în cadrul structurilor reprezentative ducând la pierderea calității în asociație.

În aceste condiții, având în vedere soluția primei instanțe împărtășită de Înalta Curte, nu se mai impune analiza motivelor de recurs vizând legalitatea actelor contestate, care țin de fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A. împotriva sentinței civile nr. 110 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2015.