ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2012

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1747 din

15 iulie 2008, pronunțată în dosar nr. 5872/1285/2007 al Tribunalul Comercial

Cluj, s-au respins, ca neîntemeiate excepțiile de ordine publică invocate de

către pârâta SC C. SA, privind prescripția dreptului la acțiune și autoritatea

de lucru judecat și, pe cale de consecință s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta B.W.G. împotriva pârâților SC C. SA și C.I.B., pârâții

fiind obligați în solidar la plata sumei de 34.478 Euro, precum și a sumei de

3.335,67 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin

încheierea comercială pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 12

august 2008, tribunalul a admis cererea formulată de pârâți și a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința comercială nr. 1747/2008,

în sensul că suma la care au fost obligați pârâții în solidar reprezintă 25.000

franci elvețieni și nu 34.478 Euro, cum în mod greșit s-a menționat în

dispozitiv.

Împotriva

acestei hotărâri judecătorești au declarat apel atât pârâții, cât și reclamanta.

Prin

decizia civila nr. 223/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a

admis apelul declarat de reclamanta societatea

B.W.G. AUSTRIA împotriva sentinței comerciale nr. 1747/2008, pronunțată în

dosarul nr. 5872/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, care a fost desființată

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A fost respins

apelul declarat de pârâții SC C. SA și B.I.C.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs atât pârâții cât și reclamanta. Prin decizia nr. 2028 din 24 iunie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul reclamantei și s-a

dispus trimiterea cauzei spre judecarea apelului. A fost anulat ca netimbrat

recursul declarat de către pârâți. În esență, s-a arătat că desființând în

întregime sentința primei instanțe, reclamantei i s-a agravat situația în

propria sa cale de atac, aceasta deținând până la momentul desființării

sentinței comerciale nr. 1747/2008, un titlu executoriu precum și argumentul că

de vreme ce soluția primei instanțe a vizat fondul cauzei și apelul constituie

o cale devolutivă, nimic nu împiedica instanța de apel să dezlege ea însăși

fondul și să nu o trimită spre rejudecare.

În rejudecarea apelului formulat de

către reclamanta B.W.G. AUSTRIA, pârâții au înțeles să formuleze cerere de aderare

la apel solicitând admiterea acestuia în forma aderării la apelul declarat de

către apelanta reclamantă și, în consecință, să se modifice hotărârea instanței

de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la

acțiune cu consecința respingerii acțiunii introductive ca prescrise, cu

cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Apelanta-reclamantă B.W.G.

a formulat întâmpinare la aderarea la apel formulată de pârâții-intimați C.I.B.

și SC C. SA apreciind că aceasta este tardiv formulată, inadmisibilă și nefondată.

Prin decizia civilă nr. 40 din 31

martie 2010 a Curții de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de către apelanta

B.W.G. împotriva sentinței civile nr. 1.747 din 12 august 2008 pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj și s-a admis aderarea la apel formulată de către

apelanții B.C.I. și SC C. SA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței civile nr. 1.747

din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj și, în consecință, a

fost modificată sentința civilă nr. 1747 din 12 august 2008 pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj în sensul că s-a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă

formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri s-a

declarat recurs, iar prin decizia nr. 3925 din 17 noiembrie 2010 s-a admis

recursul reclamantei, s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre

rejudecarea apelul reclamantei împotriva aceleiași sentințe.

Analizând apelul formulat, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 122 din 16 iunie 2011, a admis apelul declarat de reclamanta B.W.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1747 din 12 august 2008, al Tribunalului

Comercial Cluj, pe care o schimbă în parte și în consecință:

A respins excepțiile prescripției

dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat.

A admis în întregime acțiunea.

A obligat pârâții B.I.C. și SC C. SA

CLUJ-NAPOCA în solidar, să achite reclamantei suma de 50.636 CHF.

A obligat pârâții în solidar la plata

dobânzii de 6 % pe an pentru suma de 75.636 CHF, începând cu data de 30

noiembrie 2004, până la data plății.

A obligat pârâții să achite

reclamantei în solidar, 13.926 lei și 4435,61 euro, cheltuieli de judecată în

fond și în apel.

A menținut sentința în ceea ce

privește obligarea la plata sumei de 25.000 CHF.

Împotriva deciziei sus evocată au

declarat recurs pârâții C.I.B. și SC C. SA CLUJ NAPOCA, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., prin care au

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul

admiterii excepției autorității de lucru judecat, în principal și a excepției

prescripției dreptului material la acțiune, în subsidiar și pe cale de

consecință respingerea apelului formulat de intimată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având

în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și

invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a

reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenții reclamanți nu a fost însoțit

de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3986,4 lei și

timbrul judiciar de 5 lei, recurenții fiind citați pentru termenul de judecată

din data de 27 ianuarie 2012 cu mențiunea timbrării, în solidar a cererii de

recurs.

În raport de împrejurarea că

recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare a cererii de recurs

potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27

ianuarie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată și ale art. și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele

metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea

recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâții B.I.C. și SC C. SA CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr.

122/2011 din 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.