ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 285/PI din 2

noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice

a Municipiului Timișoara împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

473/P/2009.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la 4 septembrie

2006, A.N.A.F. Timișoara a solicitat efectuarea cercetărilor penale împotriva

intimaților C.I., executor judecătoresc, D.C.I. - avocat și R.H.A.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de sustragere de sub sechestru, abuz în serviciu

contra intereselor publice și art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005,

reținându-se că la data de 29 august 2006 au încărcat și transportat în

mijloace de transport mai multe echipamente de fabricat și împachetat țigări,

bunuri ce fuseseră anterior disponibilizate de reclamantă prin procesul-verbal

de sechestru din 28 decembrie 2005, în vederea recuperării unei creanțe de

200.000 RON.

În urma actelor

premergătoare efectuate, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale cu

privire la executorul judecătoresc C.I., pentru infracțiunile prevăzute de art.

244 C. pen., 248 C. pen. și art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, întrucât

lipsește latura obiectivă a infracțiunilor reclamate.

A reținut că, prin

procesul-verbal de sechestru din 28 decembrie 2005, întocmit de A.N.A.F.

Timișoara s-a dispus sechestrarea unor bunuri mobile ale SC E.T.R. SRL pentru

neplata unor creanțe bugetare, bunurile nefiind însă individualizate de

executorii fiscali, nedescrise în procesul-verbal: denumire, stare de uzură ori

elemente de identificare, aspecte ce conduc la ilegalitatea sechestrului

aplicat.

A.F.P. Timișoara a

motivat că nu a putut acționa conform legii, întrucât bunurile se găseau într-o

incintă sigilată de organele de urmărire penală, dar nu au cerut acceptul de

intrare și identificare a acestora.

Din actele dosarului

a rezultat că între SC E.T.R. SRL și H.A.N. s-a încheiat la data de 24 ianuarie

2006 un antecontract de gaj fără deposedare, în vederea garantării unei creanțe

de 233.122 dolari SUA pentru bunurile mobile aflate în proprietatea debitoarei

care fuseseră puse la dispoziție de creditor.

La pct. 3 din

contract se specifica faptul că, în cazul neachitării debitului, creditorul

este obligat să execute bunurile gajate prin vânzare și din prețul obținut

să-și îndestuleze creanța.

Întrucât debitorul nu

și-a onorat creanța, la 6 iunie 2006, creditorul s-a adresat executorului

judecătoresc C.I., solicitând executarea silită și s-a format, cu respectarea

Legii nr. 99/2006 Dosarul execuțional nr. 312/2006, executarea silită fiind

încuviințată de instanță prin Încheierea nr. 1763/CC din 13 iunie 2006.

Prin Sentința civilă

nr. 20407/CC din 27 iulie 2006, Judecătoria Timișoara a certificat cererea

executorului judecătoresc de a intra în locația unde se aflau bunurile gajate,

în vederea predării lor.

La data de 29 august

2006, împreună cu organele de poliție, executorul judecătoresc s-a deplasat la

locul unde se găseau bunurile, le-au identificat în raport cu mențiunile din

contractul de gaj.

În timpul executării,

s-au prezentat mai mulți funcționari din cadrul A.F.P. Timișoara - Serviciul

colectări, executări silite persoane fizice, care au susținut că asupra acestor

bunuri s-a aplicat sechestrul prin procesul-verbal din 28 decembrie 2005 și a

fost eliberat certificatul de înscrisuri la Arhiva Electronică de Garanții

Reale Mobiliare, dar nu a fost prezentat niciun act.

S-a constatat însă

că, la Arhiva Electronică organele fiscale au obținut avizul, ulterior

obținerii avizului de către creditorul gajat la 27 martie 2006 față de 10

februarie 2006, situație în care creditorul gajat avea posibilitate la

executare.

Contestația la

executare formulată de A.F.P. Timișoara a fost respinsă de judecătorie prin

Sentința civilă nr. 9737 din 24 octombrie 2006.

Procesul-verbal al

executorului judecătoresc a fost desființat prin Sentința civilă nr. 6848 din

26 iunie 2007, rămasă irevocabilă, dispunându-se înlăturarea situației

anterioare - de restituire a bunurilor gajate, în prezent SC E.T.R. SRL fiind

în procedura de lichidare.

Procurorul a apreciat

că executorul judecătoresc a acționat în conformitate cu Legea nr. 99/1995,

astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor, dispunând neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 473/P

din 10 martie 2009.

Plângerea

petiționarei formulată în temeiul dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc. pen. a

fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 927/II/2 din 31 august 2009.

Sesizată conform art.

278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală

nr. 285/P din 2 noiembrie 2009 a respins plângerea ca nefondată, menținând

soluția atacată.

S-a motivat de

instanță că executarea silită s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale,

în baza unei hotărâri judecătorești, în intenția executorului judecătoresc nu a

fost de a substitui sau înstrăina un bun sechestrat.

De asemenea,

sechestrul organelor fiscale a fost pus cu nerepesctarea dispozițiilor legale.

Recursul declarat de

M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara

este nefondat.

S-a motivat că:

- nu s-a dispus de

procuror confruntarea între executorul judecătoresc C.I. și executorii fiscali,

invocând împrejurarea că aceasta nu poate avea loc în lipsa dispunerii

începerii urmăririi penale;

- greșit s-a reținut

că sechestrul instituit de A.F.P. Timișoara din 28 decembrie 2005 s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor legale ale C. proc. fisc;

- ilegalitatea

activității executorului judecătoresc a fost constatată și de instanța de

judecată prin Sentința civilă nr. 6848 din 26 iunie 2007, irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1359/RCA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș care au

constatat că s-au încălcat dispozițiile art. 136 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003

privind C. proc.fisc., republicat.

Susținerile sunt

nefondate.

Împrejurarea că nu

s-au efectuat confruntări între persoanele participante nu este relevantă în

cauză, având în vedere specificul acesteia.

Or, în cauză, s-au

efectuat acte premergătoare, nu a fost începută urmărirea penală și

confruntarea este un mijloc de probă ce se administrează după începerea

urmăririi penale, prevăzută în Capitolul II C. proc. pen., mijloace de probă,

și anume declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții

civile, părții vătămate și ale părții responsabile civilmente, declarațiile

martorilor, confruntări, înscrisurile, interceptările și înregistrările audio

și video și altele.

În dosar au fost

examinate toate susținerile petiționarei, prin prisma actelor depuse de aceasta

și făptuitori.

Potrivit

dispozițiilor art. 244 C. pen., infracțiunea de sustragere de sub sechestru

constă în sustragerea unui bun legal sechestrat, or, în speță, sechestrul

aplicat de executorii fiscali nu întrunește această cerință.

Conform dispozițiilor

art. 135 alin. (3) lit. a) și b) și alin. (6) și art. 147 alin. (6) și art. 148

alin. (9) și alin. (3) C. proc. fisc., executorul judecătoresc este obligat să

verifice dacă bunurile sunt la locul deplasării, să le descrie, identifice și

individualizeze, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel că, sechestrul

nefiind legal aplicat, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de sustragere

de sub sechestru, lipsind latura obiectivă a infracțiunii.

Pe de altă parte,

executorul judecătoresc a respectat dispozițiile Legii nr. 99/1999, iar

împrejurarea că ulterior actele întocmite au fost infirmate de instanță, nu

echivalează cu încălcarea, cu știință a atribuțiilor de serviciu, atâta timp

cât nu a fost dovedită reaua-credință și deci îndeplinită latura subiectivă a

infracțiunii.

În fine, nu poate fi

avută în vedere cererea de obligare a intimatului C.I. la plata prejudiciului

estimat de petiționara recurentă, în cauză neexistând acțiunea penală care să

facă posibilă rezolvarea acțiunii civile în cadrul acestui proces, iar în

sarcina intimatului nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni.

Față de aceste

motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va

fi respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva Sentinței penale nr.

285/PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2010.