ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 285/PI din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 473/P/2009. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la 4 septembrie 2006, A.N.A.F. Timișoara a solicitat efectuarea cercetărilor penale împotriva intimaților C.I., executor judecătoresc, D.C.I.

- avocat și R.H.A.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere de sub sechestru, abuz în serviciu contra intereselor publice și art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că la data de 29 august 2006 au încărcat și transportat în mijloace de transport mai multe echipamente de fabricat și împachetat țigări, bunuri ce fuseseră anterior disponibilizate de reclamantă prin procesul-verbal de sechestru din 28 decembrie 2005, în vederea recuperării unei creanțe de 200.000 RON. În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la executorul judecătoresc C.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 244 C. pen., 248 C. pen. și art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunilor reclamate.

A reținut că, prin procesul-verbal de sechestru din 28 decembrie 2005, întocmit de A.N.A.F. Timișoara s-a dispus sechestrarea unor bunuri mobile ale SC E.T.R. SRL pentru neplata unor creanțe bugetare, bunurile nefiind însă individualizate de executorii fiscali, nedescrise în procesul-verbal: denumire, stare de uzură ori elemente de identificare, aspecte ce conduc la ilegalitatea sechestrului aplicat. A.F.P. Timișoara a motivat că nu a putut acționa conform legii, întrucât bunurile se găseau într-o incintă sigilată de organele de urmărire penală, dar nu au cerut acceptul de intrare și identificare a acestora. Din actele dosarului a rezultat că între SC E.T.R. SRL și H.A.N. s-a încheiat la data de 24 ianuarie 2006 un antecontract de gaj fără deposedare, în vederea garantării unei creanțe de 233.122 dolari SUA pentru bunurile mobile aflate în proprietatea debitoarei care fuseseră puse la dispoziție de creditor.

La pct. 3 din contract se specifica faptul că, în cazul neachitării debitului, creditorul este obligat să execute bunurile gajate prin vânzare și din prețul obținut să-și îndestuleze creanța. Întrucât debitorul nu și-a onorat creanța, la 6 iunie 2006, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc C.I., solicitând executarea silită și s-a format, cu respectarea Legii nr. 99/2006 Dosarul execuțional nr. 312/2006, executarea silită fiind încuviințată de instanță prin Încheierea nr. 1763/CC din 13 iunie 2006. Prin Sentința civilă nr. 20407/CC din 27 iulie 2006, Judecătoria Timișoara a certificat cererea executorului judecătoresc de a intra în locația unde se aflau bunurile gajate, în vederea predării lor.

La data de 29 august 2006, împreună cu organele de poliție, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul unde se găseau bunurile, le-au identificat în raport cu mențiunile din contractul de gaj. În timpul executării, s-au prezentat mai mulți funcționari din cadrul A.F.P. Timișoara - Serviciul colectări, executări silite persoane fizice, care au susținut că asupra acestor bunuri s-a aplicat sechestrul prin procesul-verbal din 28 decembrie 2005 și a fost eliberat certificatul de înscrisuri la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, dar nu a fost prezentat niciun act. S-a constatat însă că, la Arhiva Electronică organele fiscale au obținut avizul, ulterior obținerii avizului de către creditorul gajat la 27 martie 2006 față de 10 februarie 2006, situație în care creditorul gajat avea posibilitate la executare.

Contestația la executare formulată de A.F.P. Timișoara a fost respinsă de judecătorie prin Sentința civilă nr. 9737 din 24 octombrie 2006. Procesul-verbal al executorului judecătoresc a fost desființat prin Sentința civilă nr. 6848 din 26 iunie 2007, rămasă irevocabilă, dispunându-se înlăturarea situației anterioare - de restituire a bunurilor gajate, în prezent SC E.T.R. SRL fiind în procedura de lichidare. Procurorul a apreciat că executorul judecătoresc a acționat în conformitate cu Legea nr. 99/1995, astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, dispunând neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 473/P din 10 martie 2009. Plângerea petiționarei formulată în temeiul dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc.

pen. a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 927/II/2 din 31 august 2009. Sesizată conform art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 285/P din 2 noiembrie 2009 a respins plângerea ca nefondată, menținând soluția atacată. S-a motivat de instanță că executarea silită s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, în baza unei hotărâri judecătorești, în intenția executorului judecătoresc nu a fost de a substitui sau înstrăina un bun sechestrat. De asemenea, sechestrul organelor fiscale a fost pus cu nerepesctarea dispozițiilor legale. Recursul declarat de M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara este nefondat.

S-a motivat că: - nu s-a dispus de procuror confruntarea între executorul judecătoresc C.I. și executorii fiscali, invocând împrejurarea că aceasta nu poate avea loc în lipsa dispunerii începerii urmăririi penale; - greșit s-a reținut că sechestrul instituit de A.F.P. Timișoara din 28 decembrie 2005 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale ale C. proc. fisc; - ilegalitatea activității executorului judecătoresc a fost constatată și de instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 6848 din 26 iunie 2007, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1359/RCA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș care au constatat că s-au încălcat dispozițiile art. 136 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.fisc., republicat.

Susținerile sunt nefondate. Împrejurarea că nu s-au efectuat confruntări între persoanele participante nu este relevantă în cauză, având în vedere specificul acesteia. Or, în cauză, s-au efectuat acte premergătoare, nu a fost începută urmărirea penală și confruntarea este un mijloc de probă ce se administrează după începerea urmăririi penale, prevăzută în Capitolul II C. proc. pen., mijloace de probă, și anume declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții civile, părții vătămate și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, confruntări, înscrisurile, interceptările și înregistrările audio și video și altele. În dosar au fost examinate toate susținerile petiționarei, prin prisma actelor depuse de aceasta și făptuitori.

Potrivit dispozițiilor art. 244 C. pen., infracțiunea de sustragere de sub sechestru constă în sustragerea unui bun legal sechestrat, or, în speță, sechestrul aplicat de executorii fiscali nu întrunește această cerință. Conform dispozițiilor art. 135 alin. (3) lit. a) și b) și alin. (6) și art. 147 alin. (6) și art. 148 alin. (9) și alin. (3) C. proc. fisc., executorul judecătoresc este obligat să verifice dacă bunurile sunt la locul deplasării, să le descrie, identifice și individualizeze, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel că, sechestrul nefiind legal aplicat, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, lipsind latura obiectivă a infracțiunii.

Pe de altă parte, executorul judecătoresc a respectat dispozițiile Legii nr. 99/1999, iar împrejurarea că ulterior actele întocmite au fost infirmate de instanță, nu echivalează cu încălcarea, cu știință a atribuțiilor de serviciu, atâta timp cât nu a fost dovedită reaua-credință și deci îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii. În fine, nu poate fi avută în vedere cererea de obligare a intimatului C.I. la plata prejudiciului estimat de petiționara recurentă, în cauză neexistând acțiunea penală care să facă posibilă rezolvarea acțiunii civile în cadrul acestui proces, iar în sarcina intimatului nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni. Față de aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 285/PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.