ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4994/2012

Prin mai multe

acțiuni înregistrate pe rolul Judecătoriei Tulcea la 6 decembrie 2000, la 1

martie 2001, respectiv la 24 mai 2001, reclamanții F.A. și F.H. au chemat în

judecată pârâții SC C. SRL Tulcea, SC T.S. Tulcea, SC L. SRL Tulcea, SC P. SRL

Tulcea, SC D. SRL Tulcea, SC M. SA și SC T. SA și au solicitat instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să lase reclamanților,

în deplină proprietate, suprafețele de teren pe care le ocupă din terenul în

suprafață de 1,35 ha ce a aparținut autorului reclamanților, F.M.I.

În drept reclamanții

au invocat dispozițiile art. 480 C. civ. și prevederile Legii nr. 10/2001.

Urmare a precizărilor

formulate de reclamanți, în sensul că au ales calea Legii nr. 10/2001 pentru

soluționarea cererilor formulate, Judecătoria Tulcea, prin hotărârile

pronunțate în fiecare cauză, a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Tulcea. Această din urmă instanță a dispus conexarea dosarelor

reținând că acțiunea de restituire privește o suprafață unitară de teren,

ocupată de mai mulți pârâți.

La 6 septembrie 2001, ca urmare a cererii de arătare

a titularului dreptului formulată de Cooperativa Meșteșugărească „C.”, s-a

dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei Municipiului

Tulcea. O cerere similară pentru Primăria Municipiului Tulcea au formulat și

reclamanții în ședința din 19 septembrie 2002.

Prin Sentința civilă

nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe

formulate de reclamanți, pentru autoritate de lucru judecat.

În considerentele

acestei sentințe, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr. 902 din

19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 3115/2001 s-a

respins în mod irevocabil o acțiune a reclamanților prin care aceștia

revendicau suprafața de teren de 1,35 ha. Tribunalul a stabilit că în raport de

conținutul acestei hotărâri irevocabile, există tripla identitate de părți,

obiect și cauză și că sunt îndeplinite cerințele art. 163 alin. (1) C. proc.

civ.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de reclamanții F.A. și F.H. a fost admis prin

Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007 de Curtea de Apel Constanța care a

desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare. Instanța de apel

a stabilit că cele două cauze au avut obiecte diferite, respectiv revendicare

în Dosarul nr. 3115/2001 și Legea nr. 10/2001 în dosarele conexate, că au avut

părți diferite, în cauza nr. 3115/2001 fiind chemat ca pârât Consiliul Local

Tulcea, iar în cauzele conexe pârâți sunt Primăria Municipiului Tulcea și mai

multe societăți comerciale și cooperative meșteșugărești, respectiv că cele

două cauze au avut temeiuri de drept diferite. Prin urmare, a stabilit că nu

există autoritate de lucru judecat.

În cursul procedurii

desfășurate la Tribunalul Tulcea după reluarea judecății, Primăria Municipiului

Tulcea a depus un punct de vedere prin care a precizat că procedura

administrativă inițiată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, prin

Notificarea nr. 24/2002 prin care solicitau restituirea suprafeței de 1,35 ha

și prin Notificarea nr. 96/2001 prin care solicitau restituirea terenului în

suprafață de 2000 mp, a fost finalizată prin emiterea Dispozițiilor nr. 512 din

13 martie 2003 și nr. 513 din 13 martie 2003, prin care au fost respinse

notificările cu motivarea că terenul preluat abuziv în anul 1953 de la autorul

reclamanților a fost restituit în baza dispozițiilor Legii nr. 19/1991, prin

titlul de proprietate nr. 70790 din 8 iunie 2000 emis pentru 8,8 ha și prin

titlul de proprietate nr. 40398 din 1 august 1994 emis pentru 1,2 ha. Terenul

și casa situate în lotul nr. 579 au rămas în proprietatea numitului F.M.I. și a

soției acestuia, iar suprafața de 1,35 ha solicitată de reclamanți face parte

din totalul de 10,37 ha cumpărate de autorul reclamanților de la Statul Român,

dispunându-se restituirea întregii suprafețe de teren în temeiul Legii nr.

18/1991.

Prin Sentința civilă

nr. 513 din 3 martie 2010, Tribunalul Tulcea a admis în parte plângerea

formulată de reclamanții F.A. și F.H., a anulat Dispoziția nr. 512 din 13

martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tulcea, a obligat pârâții Municipiul

Tulcea prin Primar și Primarul Municipiului Tulcea să restituie în natură

reclamanților terenul în suprafață de 13.648 mp situat în Tulcea, str.

Elizeului nr. 44, așa cum este identificat în raportul de expertiză și schița

anexă întocmite de P.Ș. și a respins capătul de cerere privind anularea

Dispoziției nr. 513 din 13 martie 2003, ca nefondat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Tulcea, Municipiul Tulcea prin

Primar și Consiliul Local Tulcea, iar prin Decizia civilă nr. 280/C din 28

aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat și a schimbat în

tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunilor conexe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că  reclamanții au solicitat instanței

restituirea terenului în suprafață de 1,35 ha, individualizat în titlul de

dobândire al autorului lor, F.M.I., ca fiind lotul nr. 579, suprafață de teren

care face parte, conform susținerilor reclamanților din totalul suprafeței de

10,37 mp înscrisă în contractul de vânzare încheiat cu Statul Român în anul

1948.

Cererea de restituire

a terenului a fost calificată de reclamanți ca o cerere de „revendicare

întemeiată pe Legea nr. 10/2001”, precizată în final ca fiind o cerere de

restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

În cauza ce a format

obiectul Dosarului nr. 3115/2001 al Tribunalului Tulcea reclamanții F.A. și

F.H. au mai solicitat restituirea terenului în suprafață de 1,35 ha, teren

dobândit de autorul reclamanților prin actul de vânzare din anul 1948.

Cererea reclamanților

a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de

Tribunalul Tulcea.

Sentința civilă nr.

902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost menținută de Curtea

de Apel Constanța prin Decizia nr. 1042/C din 6 octombrie  2004 și de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 760 din 24 ianuarie 2006.

Această sentință

irevocabilă a stabilit cu autoritate de lucru judecat că este nefondată o

cerere de restituire a terenului în procedura Legii nr. 10/2001, instanța

stabilind astfel legalitatea și temeinicia Dispozițiilor nr. 512 și nr.

513/2003 emise de Primăria Municipiului Tulcea.

Chiar în condițiile

în care, prin Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007, Curtea de Apel

Constanța a stabilit că între cele două cauze nu există autoritate de lucru

judecat din pricină că acțiunile au obiecte și cauze diferite, instanța de apel

nu poate ignora ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre anterioară cu

privire la aceleași pretenții.

Potrivit art. 1200

pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. nu se poate introduce o nouă

acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a

statuat judecătorește anterior.

De aceea, constatarea

că printr-un proces anterior s-a stabilit în mod irevocabil faptul că

reclamanții nu mai pot beneficia de restituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 1.37 ha pentru că acest teren le-a fost deja restituit în

procedura legii fondului funciar împiedică admiterea cererii reclamanților și

restituirea terenului în natură sau prin despăgubiri, în procedura Legii nr.

10/2001.

Pe de altă parte,

cererea reclamanților nu poate fi primită nici dacă temeiul cererii ar fi

„revendicare”, pentru că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă

și dacă cererea are un obiect și o cauză juridică diferite.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții F.H. și F.A.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Prin Sentința civilă

nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe

formulate de reclamanți, pentru autoritate de lucru judecat.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de reclamanții F.A. și F.H. a fost admis prin

Decizia civila nr. 95/C din 19 martie 2007 de Curtea de Apel Constanța care a

desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare.

Instanța de apel a

stabilit că cele două cauze au avut obiecte, părți și temeiuri de drept

diferite, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat.

Prin decizia

recurată, Curtea de Apel a procedat la rejudecarea excepției autorității de

lucru judecat, deși aceasta fusese soluționată prin Decizia civilă nr. 95/C din

19 martie 2007 a Curții de Apel Constanța.

Or, în caz de casare,

hotărârile instanței de casare sunt obligatorii asupra problemelor de drept

dezlegate.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe

formulate de reclamanții F.A. și F.H., reținând că în cauză există autoritate

de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004

pronunțată de aceeași instanță.

Apelul declarat de

reclamanții F.A. și F.H. împotriva Sentinței civile nr. 3138 din 23 noiembrie

2006 a Tribunalului Tulcea a fost admis de Curtea de Apel Constanța care, prin

Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007 a desființat sentința apelată și a

trimis cauza spre rejudecare. Instanța de apel a stabilit că între cele două

litigii - cel de față și cel soluționat prin Sentința civilă nr. 902 din 19 mai

2004 a Tribunalului Tulcea - nu există autoritate de lucru judecat, deoarece

cele două pricini au obiecte, părți și temeiuri de drept diferite.

Rejudecând cauza,

prin Sentința civilă nr. 513 din 3 martie 2010, Tribunalul Tulcea a analizat pe

fond pretențiile reclamanților și a admis în parte plângerea formulată, a

anulat Dispoziția nr. 512 din 13 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului

Tulcea, a obligat pârâții Municipiul Tulcea prin Primar și Primarul

Municipiului Tulcea să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață

de 13.648 mp situat în Tulcea, str. Elizeului nr. 44, așa cum este identificat

în raportul de expertiză și schița anexă întocmite de P.Ș. și a respins capătul

de cerere privind anularea Dispoziției nr. 513 din 13 martie 2003, ca nefondat.

Această sentință a

fost schimbată în tot prin Decizia civilă nr. 280C din 28 aprilie 2011 a Curții

de Apel Constanța, instanța de apel dispunând respingerea acțiunilor conexe ale

reclamanților cu motivarea că, în raport de Sentința civilă nr. 902 din 19 mai

2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea, rămasă irevocabilă, în cauză există

autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte

apreciază că, prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat prevederile

art. 315 C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții legale, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Față de conținutul

normelor legale menționate, problema de drept dezlegată prin Decizia de casare

nr. 95/C din 19 martie 2007 a Curții de Apel Constanța vizând inexistența în

cauză a autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 902 din

19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea nu mai putea fi reanalizată de instanța

de apel, în rejudecarea litigiului.

Procedând la

reanalizarea acestei excepții, Curtea de Apel a încălcat dispozițiile art. 315

C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, iar în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va casa

hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de

apel.

Deși în cuprinsul motivelor de recurs sunt invocate

și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte nu a identificat

nici o critică care să poată fi analizată din perspectiva acestui motiv de

modificare a hotărârii, litigiul de față nepurtând asupra unui act juridic pe

care instanța de apel să-l fi interpretat greșit, schimbându-i în acest fel

natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții F.H. și F.A. împotriva Deciziei nr. 280 C din 28

aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori

și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2012.

Procesat de GGC - DG