ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4994/2012

Prin mai multe acțiuni înregistrate pe rolul Judecătoriei Tulcea la 6 decembrie 2000, la 1 martie 2001, respectiv la 24 mai 2001, reclamanții F.A. și F.H. au chemat în judecată pârâții SC C. SRL Tulcea, SC T.S. Tulcea, SC L. SRL Tulcea, SC P. SRL Tulcea, SC D. SRL Tulcea, SC M. SA și SC T. SA și au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate, suprafețele de teren pe care le ocupă din terenul în suprafață de 1,35 ha ce a aparținut autorului reclamanților, F.M.I. În drept reclamanții au invocat dispozițiile art. 480 C. civ. și prevederile Legii nr. 10/2001. Urmare a precizărilor formulate de reclamanți, în sensul că au ales calea Legii nr. 10/2001 pentru soluționarea cererilor formulate, Judecătoria Tulcea, prin hotărârile pronunțate în fiecare cauză, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Tulcea.

Această din urmă instanță a dispus conexarea dosarelor reținând că acțiunea de restituire privește o suprafață unitară de teren, ocupată de mai mulți pârâți. La 6 septembrie 2001, ca urmare a cererii de arătare a titularului dreptului formulată de Cooperativa Meșteșugărească „C.”, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei Municipiului Tulcea. O cerere similară pentru Primăria Municipiului Tulcea au formulat și reclamanții în ședința din 19 septembrie 2002. Prin Sentința civilă nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe formulate de reclamanți, pentru autoritate de lucru judecat. În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 3115/2001 s-a respins în mod irevocabil o acțiune a reclamanților prin care aceștia revendicau suprafața de teren de 1,35 ha.

Tribunalul a stabilit că în raport de conținutul acestei hotărâri irevocabile, există tripla identitate de părți, obiect și cauză și că sunt îndeplinite cerințele art. 163 alin. (1) C. proc. civ. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanții F.A. și F.H. a fost admis prin Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007 de Curtea de Apel Constanța care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare. Instanța de apel a stabilit că cele două cauze au avut obiecte diferite, respectiv revendicare în Dosarul nr. 3115/2001 și Legea nr. 10/2001 în dosarele conexate, că au avut părți diferite, în cauza nr. 3115/2001 fiind chemat ca pârât Consiliul Local Tulcea, iar în cauzele conexe pârâți sunt Primăria Municipiului Tulcea și mai multe societăți comerciale și cooperative meșteșugărești, respectiv că cele două cauze au avut temeiuri de drept diferite.

Prin urmare, a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat. În cursul procedurii desfășurate la Tribunalul Tulcea după reluarea judecății, Primăria Municipiului Tulcea a depus un punct de vedere prin care a precizat că procedura administrativă inițiată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Notificarea nr. 24/2002 prin care solicitau restituirea suprafeței de 1,35 ha și prin Notificarea nr. 96/2001 prin care solicitau restituirea terenului în suprafață de 2000 mp, a fost finalizată prin emiterea Dispozițiilor nr. 512 din 13 martie 2003 și nr. 513 din 13 martie 2003, prin care au fost respinse notificările cu motivarea că terenul preluat abuziv în anul 1953 de la autorul reclamanților a fost restituit în baza dispozițiilor Legii nr. 19/1991, prin titlul de proprietate nr. 70790 din 8 iunie 2000 emis pentru 8,8 ha și prin titlul de proprietate nr. 40398 din 1 august 1994 emis pentru 1,2 ha.

Terenul și casa situate în lotul nr. 579 au rămas în proprietatea numitului F.M.I. și a soției acestuia, iar suprafața de 1,35 ha solicitată de reclamanți face parte din totalul de 10,37 ha cumpărate de autorul reclamanților de la Statul Român, dispunându-se restituirea întregii suprafețe de teren în temeiul Legii nr. 18/1991. Prin Sentința civilă nr. 513 din 3 martie 2010, Tribunalul Tulcea a admis în parte plângerea formulată de reclamanții F.A. și F.H., a anulat Dispoziția nr. 512 din 13 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tulcea, a obligat pârâții Municipiul Tulcea prin Primar și Primarul Municipiului Tulcea să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață de 13.648 mp situat în Tulcea, str. Elizeului nr. 44, așa cum este identificat în raportul de expertiză și schița anexă întocmite de P.Ș.

și a respins capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 513 din 13 martie 2003, ca nefondat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Tulcea, Municipiul Tulcea prin Primar și Consiliul Local Tulcea, iar prin Decizia civilă nr. 280/C din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat și a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunilor conexe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanții au solicitat instanței restituirea terenului în suprafață de 1,35 ha, individualizat în titlul de dobândire al autorului lor, F.M.I., ca fiind lotul nr. 579, suprafață de teren care face parte, conform susținerilor reclamanților din totalul suprafeței de 10,37 mp înscrisă în contractul de vânzare încheiat cu Statul Român în anul 1948. Cererea de restituire a terenului a fost calificată de reclamanți ca o cerere de „revendicare întemeiată pe Legea nr. 10/2001”, precizată în final ca fiind o cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3115/2001 al Tribunalului Tulcea reclamanții F.A.

și F.H. au mai solicitat restituirea terenului în suprafață de 1,35 ha, teren dobândit de autorul reclamanților prin actul de vânzare din anul 1948. Cererea reclamanților a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea. Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost menținută de Curtea de Apel Constanța prin Decizia nr. 1042/C din 6 octombrie 2004 și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 760 din 24 ianuarie 2006. Această sentință irevocabilă a stabilit cu autoritate de lucru judecat că este nefondată o cerere de restituire a terenului în procedura Legii nr. 10/2001, instanța stabilind astfel legalitatea și temeinicia Dispozițiilor nr. 512 și nr. 513/2003 emise de Primăria Municipiului Tulcea.

Chiar în condițiile în care, prin Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007, Curtea de Apel Constanța a stabilit că între cele două cauze nu există autoritate de lucru judecat din pricină că acțiunile au obiecte și cauze diferite, instanța de apel nu poate ignora ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre anterioară cu privire la aceleași pretenții. Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. De aceea, constatarea că printr-un proces anterior s-a stabilit în mod irevocabil faptul că reclamanții nu mai pot beneficia de restituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.37 ha pentru că acest teren le-a fost deja restituit în procedura legii fondului funciar împiedică admiterea cererii reclamanților și restituirea terenului în natură sau prin despăgubiri, în procedura Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, cererea reclamanților nu poate fi primită nici dacă temeiul cererii ar fi „revendicare”, pentru că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă și dacă cererea are un obiect și o cauză juridică diferite. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții F.H. și F.A. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Prin Sentința civilă nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe formulate de reclamanți, pentru autoritate de lucru judecat. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanții F.A. și F.H. a fost admis prin Decizia civila nr. 95/C din 19 martie 2007 de Curtea de Apel Constanța care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare.

Instanța de apel a stabilit că cele două cauze au avut obiecte, părți și temeiuri de drept diferite, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat. Prin decizia recurată, Curtea de Apel a procedat la rejudecarea excepției autorității de lucru judecat, deși aceasta fusese soluționată prin Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007 a Curții de Apel Constanța. Or, în caz de casare, hotărârile instanței de casare sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 3138 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins cererile conexe formulate de reclamanții F.A.

și F.H., reținând că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de aceeași instanță. Apelul declarat de reclamanții F.A. și F.H. împotriva Sentinței civile nr. 3138 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Tulcea a fost admis de Curtea de Apel Constanța care, prin Decizia civilă nr. 95/C din 19 martie 2007 a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare. Instanța de apel a stabilit că între cele două litigii - cel de față și cel soluționat prin Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 a Tribunalului Tulcea - nu există autoritate de lucru judecat, deoarece cele două pricini au obiecte, părți și temeiuri de drept diferite.

Rejudecând cauza, prin Sentința civilă nr. 513 din 3 martie 2010, Tribunalul Tulcea a analizat pe fond pretențiile reclamanților și a admis în parte plângerea formulată, a anulat Dispoziția nr. 512 din 13 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tulcea, a obligat pârâții Municipiul Tulcea prin Primar și Primarul Municipiului Tulcea să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață de 13.648 mp situat în Tulcea, str. Elizeului nr. 44, așa cum este identificat în raportul de expertiză și schița anexă întocmite de P.Ș. și a respins capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 513 din 13 martie 2003, ca nefondat.

Această sentință a fost schimbată în tot prin Decizia civilă nr. 280C din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, instanța de apel dispunând respingerea acțiunilor conexe ale reclamanților cu motivarea că, în raport de Sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea, rămasă irevocabilă, în cauză există autoritate de lucru judecat. Înalta Curte apreciază că, prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții legale, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Față de conținutul normelor legale menționate, problema de drept dezlegată prin Decizia de casare nr. 95/C din 19 martie 2007 a Curții de Apel Constanța vizând inexistența în cauză a autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 902 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea nu mai putea fi reanalizată de instanța de apel, în rejudecarea litigiului. Procedând la reanalizarea acestei excepții, Curtea de Apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, iar în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Deși în cuprinsul motivelor de recurs sunt invocate și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte nu a identificat nici o critică care să poată fi analizată din perspectiva acestui motiv de modificare a hotărârii, litigiul de față nepurtând asupra unui act juridic pe care instanța de apel să-l fi interpretat greșit, schimbându-i în acest fel natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții F.H. și F.A. împotriva Deciziei nr. 280 C din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012. Procesat de GGC - DG