ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu, revizuentul M.C. administrator special

al debitorului SC T.T.T. SRL - în insolvență a solicitat în contradictoriu cu intimații:

B.B.R. SPRL și SC C.R.M. SRL, în temeiul art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea sentinței comerciale nr. 1050 din 29 septembrie 2011 pronunțată

de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr. 2909/85/2U09/a2

în sensul respingerii cererii de ridicare a dreptului de administrare al debitorului

și al administratorului special al acestuia, precum și suspendarea executării hotărârii

atacate până la soluționarea cererii de revizuire.

Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul

Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 22/C din

11 ianuarie 2012.

În motivarea acestei hotărâri, instanța

a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă

și de contencios administrativ, ca instanță de fond a fost, învestită la data de

03 octombrie 2011 cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv a revizuirii

îndreptată împotriva sentinței comerciale nr. 1050 din 29 septembrie 2011 pronunțată

de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr. 2909/85/2009/a2,

formulată de revizuentul M.C. administrator special al debitorului SC T.T.T. SRL

în contradictoriu cu intimații: B.B.R. SPRL- administrator judiciar al debitorului

și SC C.R.M. SRL - președinte al Comitetului creditorilor.

Sentința comercială nr. 1050 din 29 septembrie

2011 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar

nr. 2909/85/2009/a2, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac

a revizuirii nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare

și nici o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în sensul

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

La data sesizării de către revizuent a

Tribunalului Sibiu, respectiv 03 octombrie 2011, sentința comerciale nr. 1050 din

29 septembrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic (neredactată și necomunicată

părților la acea dată) era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, cale ordinară

de atac, potrivit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, în termen de 7 zile

de la comunicare, competența aparținând Curții de Apel ca instanță de control judiciar.

Competența materială a Tribunalului, ca

instanță de fond este stabilită expres și limitativ de C. proc. civ. prin art. 2

pct. 1 lit. b)-i). La data sesizării instanței de către revizuent (03 octombrie

2011) art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 219 pct. 1 din

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Competența

materială specială

a Tribunalului, judecătorul sindic, ca instanță de fond este de asemenea stabilită

expres și limitativ de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006.

În

baza dispozițiilor art. 158 alin. (3), 159 alin. (1) pct.

2 și art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. raportat la dispozițiile C. proc.

civ. art. 2 pct. 1 lit. b)-i) și ale Legii nr. 85/2006 art. 8 și 11, instanța a

admis excepția de necompetența materială a Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă

și de contencios administrativ, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a căii extraordinare de atac a revizuirii îndreptată împotriva sentinței

comerciale nr. 1050 din 29 septembrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic din

cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr. 2909/85/2009/a2, în favoarea Curții de Apel

Alba lulia, secția a II-a civilă.

Curtea de Apel Alba lulia, secția a

II-a civilă, prin decizia nr. 535 din 4 mai 2012 a admis excepția de necompetența

materială și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea

Tribunalului Sibiu; a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis

cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut

că potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă

la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

În cauză, hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Sibiu, astfel încât această

instanță este competentă material să soluționeze cererea de revizuire. în acest

context, Curtea a arătat că este lipsit de relevanță faptul că hotărârea atacată

în prezent era deja atacată cu recurs, soluționarea cererii de revizuire nefiind

posibilă decât după soluționarea recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că în cauză revizuentul

M.C. a solicitat revizuirea sentinței comerciale nr. 1050 din 29 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care a fost soluționată pe fond cererea privind

ridicarea dreptului de administrare al administratorului societății debitoare SC

T.T.T. SRL, aliată în insolvență.

Respectarea dispozițiilor art. 323 C.

proc. civ., impun că instanța care s-a pronunțat asupra fondului pricinii să judece

calea de atac de retractare a revizuirii.

Considerentele reținute de către Tribunalul

Sibiu sunt greșite, în sensul că la data sesizării instanței, hotărârea atacată

nu era definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, de competența curții

de apel, această instanță urmând a deveni competentă numai în urma admiterii recursului

și în eventualitatea reținerii altei situații de fapt de către această instanță.

Faptul că prin art. 11 din Legea nr. 85/2006

se stabilește competența materială specială a Tribunalului, judecătorul sindic,

nu este de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 323 C. proc. civ., care

dispun în sensul că numai instanța care a pronunțat hotărârea este competentă să

soluționeze cererea de revizuire, în considerarea naturii juridice a acesteia, care

este o cale retractare.

În consecință, în temeiul art. 22

alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, pentru cele ce preced, a stabilit competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2012.