ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2012

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 842/C/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1589/85/2010, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, conform art. 253 C. proc. civ. La data de 04 iulie 2011, reclamanta SC N. SRL a formulat cerere prin care a precizat cuantumul pretențiilor sale în dosarul respectiv. În raport de această cerere, pe rolul Tribunalului Sibiu s-a format dosarul asociat cu nr. 1586/85/2010/a1, dosar în care reclamanta a transmis un înscris, la data de 08 iulie 2011, prin care a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 1589/85/2010, motivat de faptul că datorită unei erori materiale, instanța de fond nu a observat că reclamanta a formulat și a depus în termen, cerere de repunere pe rol a cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 1076/2011/CC, pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 05 octombrie 2011 în Dosarul nr. 1589/85/2010/a1, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu și a fost declinată competența de soluționare a căii de atac a contestației în anulare formulată de contestatoarea SC N. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 842/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. În motivarea hotărârii, s-a reținut, în esență, că sentința comercială nr. 842/C din 29 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1589/85/2010, prin care instanța de fond a constatat ca fiind perimată acțiunea comercială formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a fost dată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, iar față de dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc.

civ., competența aparține instanței de control judiciar, respectiv Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 270/2012 din 07 martie 2012, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea SC N. SRL, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În motivarea hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., instanța reținut, în esență, că, în speță, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu valabil deopotrivă situațiilor reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că SC N. SRL a învestit instanța cu o cerere de contestație în anulare a sentinței comerciale nr. 842/C/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1589/85/2010.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., „competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă”, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de prevederile art. 317 și 318 C. proc.

civ. Faptul că, în motivarea cererii, SC N. SRL a invocat în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care vizează hotărârile instanțelor de recurs, nu atrage în mod automat competența Curții de apel în soluționarea contestației în anulare, respectiv a Curții de Apel Alba lulia, contestatoarea menționând în mod expres că solicită anularea sentinței comerciale nr. 842/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Fiind o cale de retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a instanței ierarhic superioare. Totodată, modificarea căii de atac promovate de contestatoare, la ultimul termen de judecată, din contestație în anulare în recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., în mod corect nu a fost luată în considerare de către Curtea de Apel Alba lulia, întrucât aceasta nu era legal sesizată în prezentul dosar, posibilitatea acestei recalificări urmând fi analizată de către Tribunalul învestit inițial. În consecință, față de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față se solicită anularea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu, în raport de dispozițiile art. 319 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 22 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a contestației în anulare formulată de SC N. SRL în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.