ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2012

Asupra conflictului negativ de competență,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 842/C/2011

din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1589/85/2010, s-a

constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu

cu pârâta SC B. SA, conform art. 253 C. proc. civ.

La data de 04 iulie 2011, reclamanta SC

N. SRL a formulat cerere prin care a precizat cuantumul pretențiilor sale în dosarul

respectiv.

În raport de această cerere, pe rolul Tribunalului

Sibiu s-a format dosarul asociat cu nr. 1586/85/2010/a1, dosar în care reclamanta

a transmis un înscris, la data de 08 iulie 2011, prin care a arătat că înțelege

să formuleze contestație în anulare împotriva hotărârii pronunțate în Dosarul

nr. 1589/85/2010, motivat de faptul că datorită unei erori materiale, instanța de

fond nu a observat că reclamanta a formulat și a depus în termen, cerere de repunere

pe rol a cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr. 1076/2011/CC,

pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 05 octombrie 2011 în Dosarul nr. 1589/85/2010/a1,

a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu și a fost declinată

competența de soluționare a căii de atac a contestației în anulare formulată de

contestatoarea SC N. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 842/C/2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

În motivarea hotărârii, s-a reținut, în

esență, că sentința comercială nr. 842/C din 29 iunie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 1589/85/2010, prin care instanța de fond a constatat ca fiind perimată acțiunea

comercială formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.

SA, a fost dată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, iar față

de dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., competența aparține instanței de control

judiciar, respectiv Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 270/2012 din 07 martie 2012,

a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea

SC N. SRL, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, având în vedere

dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., instanța reținut, în esență, că,

în speță, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței

a cărei hotărâre se atacă, principiu valabil deopotrivă situațiilor reglementate

de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Constatându-se ivit conflictul negativ

de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui

conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Tribunalului Sibiu competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată că SC N. SRL a învestit

instanța cu o cerere de contestație în anulare a sentinței comerciale nr. 842/C/2011

din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1589/85/2010.

În sistemul nostru de drept mijloacele

procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele

căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu

valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor

de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor,

într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută

de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu

a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., „competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a

cărei hotărâre se atacă”, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate

de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Faptul că, în motivarea cererii, SC N.

SRL a invocat în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care vizează hotărârile

instanțelor de recurs, nu atrage în mod automat competența Curții de apel în soluționarea

contestației în anulare, respectiv a Curții de Apel Alba lulia, contestatoarea menționând

în mod expres că solicită anularea sentinței comerciale nr. 842/C/2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu.

Fiind o cale de retractare, contestația

în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei

hotărâre se atacă și niciodată a instanței ierarhic superioare.

Totodată, modificarea căii de atac promovate

de contestatoare, la ultimul termen de judecată, din contestație în anulare în recurs,

întemeiat pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ., în mod corect nu a

fost luată în considerare de către Curtea de Apel Alba lulia, întrucât aceasta nu

era legal sesizată în prezentul dosar, posibilitatea acestei recalificări urmând

fi analizată de către Tribunalul învestit inițial.

În consecință, față de considerentele anterior

expuse, având în vedere că în speța de față se solicită anularea sentinței pronunțate

de Tribunalul Sibiu, în raport de dispozițiile art. 319 C. proc. civ., văzând și

prevederile art. 22 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte urmează a stabili

competența de soluționare a contestației în anulare formulată de SC N. SRL în favoarea

Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.