ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3961/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 176 PI din 11 august

2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă plângerea formulată

de petentul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 381/VIII/2010 emisă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut de către

instanță că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bozovici era

înregistrat Dosarul penal nr. 194/P/2009 privind pe partea vătămată A.P.G. și

făptuitorii C.I. și alții, cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de

art. 246 - 248 C. pen., art. 288 - 292 C. pen. și art. 323 C. pen.

Cauza penală se află

în instrumentarea organelor de cercetare ale Poliției Bozovici, supravegherea

urmării penale efectuându-se de E.C.M., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Bozovici.

La data de 26 martie

2010, partea vătămată A.P.G. a formulat cerere de recuzare împotriva

procurorului de caz, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48

alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Prin Ordonanța din 26

martie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bozovici,

emisă în lucrarea nr. 29/VIII/1/2010, a fost respinsă cererea de recuzare, iar

prin Rezoluția nr. 209/II/2/2010 din 27 aprilie 2010 a prim-procurorului

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a fost respinsă și plângerea

formulată de petent împotriva sus-menționatei ordonanțe, conform art. 278 C.

proc. pen.

Nemulțumit de modul

în care a fost rezolvat incidentul procedural, petentul s-a adresat cu plângere

la instanță, solicitând infirmarea soluțiilor adoptate la nivelul Ministerului

Public și înlocuirea procurorului desemnat cu supravegherea urmăririi penale în

Dosarul nr. 194/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bozovici.

Având în vedere felul

rezoluției atacate, prima instanță a constatat că aceasta este exceptată

controlului judiciar instituit prin dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., plângerea formulată împotriva actelor sau măsurilor luate de procuror,

altele decât rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată, fiind

inadmisibilă.

Soluția de

inadmisibilitate pronunțată în cauză a fost motivată de instanță și în raport

de interpretarea dată prin decizia din recurs în interesul legii pronunțată de

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în aplicarea

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul A.P.G., fără a formula

critici concrete.

Examinând cauza, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Așa cum s-a arătat și

de prima instanță, recurgerea la procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen. nu este admisibilă decât pentru cazurile în care se contestă

rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată.

În speță, plângerea

petentului nu a fost formulată împotriva unei asemenea rezoluții sau ordonanțe,

contestându-se soluția adoptată în cererea de recuzare formulată împotriva

procurorului desemnat cu supravegherea urmăririi penale în Dosarul penal nr.

194/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bozovici.

Însă, conform

interpretării date prin Decizia din recurs în interesul legii nr. LVII din 24

septembrie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 414

2

din același

cod, plângerea îndreptată împotriva altor acte sau măsuri luate de procuror, cu

excepția rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată, este

inadmisibilă.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că plângerea pendinte a fost formulată împotriva unei ordonanțe

care, potrivit legii, nu poate fi atacată separat cu plângere la instanță,

controlul judiciar asupra soluției adoptate în cererea de recuzare urmând a se

efectua cu ocazia examinării fondului cauzei, în ipoteza emiterii

rechizitoriului și sesizarea instanței.

Prin urmare,

constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce

privește actele procurorului supuse cenzurii pe calea plângerii prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat în cauză și va dispune obligarea petentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale

nr. 176/PI din 11 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT