ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 163/PI din 14 iulie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 473/11/2/2010 din 10 iunie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A fost obligat

petiționarul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că prin plângerea formulată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, petiționarul a solicitat desființarea Rezoluției nr.

473/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a

respins plângerea formulată în Dosarul nr. 675/P/2009 întrucât după ce a fost

infirmată soluția pronunțată anterior, cauza a fost trimisă tot la același

procuror care era incompatibil întrucât anterior și-a exprimat părerea cu

privire la plângerea sa.

S-a mai arătat că

soluția a fost dată de procuror înainte de soluționarea cererii de asistență

juridică gratuită și a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a fi

audiat în prezența unui apărător.

S-a reținut de către

instanță că la data de 21 octombrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea petiționarului A.P.G. împotriva autori

necunoscuți - magistrați judecători la Tribunalul Caraș Severin care și-au

exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu, calificând greșit cererile

sale și astfel au favorizat unele persoane cu care el se judeca.

Plângerea

petiționarului face referire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009,

1065/15/2009, 1776, 1777, fără a fi nominalizați judecătorii.

Prin Rezoluția nr.

675/P/2009 s-a dispus neîncepere urmăririi penale față de judecătorii P.A.,

R.L., I.D., F.T.V., B.R., A.D., C.P., D.D. și V.L.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petiționarul, plângere care a fost admisă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

dispunându-se efectuarea de cercetări împotriva tuturor faptelor reclamate.

Prin Rezoluția nr.

675/P/2009 din 30 martie 2010 s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale

față de aceiași judecători.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petiționarul, respinsă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Rezoluția nr.

473/11/2/2010.

Analizând actele și

lucrările de la dosar s-a reținut de curtea de apel că fiind nemulțumit de

modul de soluționare a unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Caraș Severin,

petiționarul a formulat mai multe plângeri împotriva judecătorilor care au

pronunțat soluții în aceste cauze.

Astfel la data de 10

iulie 2009, petiționarul a formulat plângere împotriva judecătorilor P.A. și

R.L. și a procurorilor G.L. și P.C. pe motiv că și-au exercitat necorespunzător

atribuțiile de serviciu și au favorizat infractorii în sensul că au respins

nelegal cererile de asistență juridică gratuită, că cererile au fost pronunțate

fără drept de reexaminare.

Prin plângerea din

data de 28 septembrie 2007, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere

penală a judecătorilor I.D., F.T.V., B.R. și A.D. și a procurorilor B.E. și

I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comise în legătură cu

soluționarea Dosarelor nr. 332/261/2007, 316/261/2007, 334/216/2007 și

367/262/2007.

Prin plângerea

înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 petiționarul a solicitat tragerea la

răspundere penală a judecătorilor C.P., D.D. și V.L. pentru încălcarea

atribuțiilor de serviciu cu privire la soluționarea Dosarului nr.

1120/261/2005.

În toate aceste

plângeri, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluțiile nr.

465/P/2009, 558/P/2007 și 647/P/2007, apreciindu-se în mod întemeiat de către

procuror că se impune neînceperea urmăririi penale potrivit dispozițiilor art.

10 lit. f) C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat.

Celelalte aspecte noi

invocate de petiționar cu privire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009,

1065/115/2009, 1776, 1777, fapte petrecute în perioada 7 iulie 2009 - 15

octombrie 2010, s-a apreciat că tergiversarea soluționării unor cauze de către

judecători nu poate constitui o faptă de natură penală.

S-a arătat că

petiționarul s-a declarat nemulțumit de faptul că în dosarele menționate,

instanțele au calificat ca fiind declarații de recurs cererile de reexaminare

formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de

acordare a asistenței juridice gratuite formulate în baza Legii nr. 211/2004.

Urmare a calificării

greșite a acestor cereri, ele au fost trimise spre soluționare la Curtea de

Apel Timișoara, deși trebuiau soluționate de Tribunalul Caraș Severin.

S-a reținut că în

final, toate cererile au fost respinse ca neîntemeiate de către Tribunalul

Caraș Severin, astfel că nu s-a putut dovedi că petiționarului i s-ar fi cauza

vreo vătămare.

Soluțiile pronunțate

de instanțele de judecată, chiar dacă sunt greșite, nu pot fi îndreptate decât

prin căile legale de atac, iar plângerile penale îndreptate împotriva

magistraților nu pot avea finalitate decât atunci când sunt întrunite

elementele constitutive ale vreunei infracțiuni cu privire la activitatea

desfășurată, ceea ce nu poate fi reținută în cauză.

În ce privește

incompatibilitatea procurorului care a soluționat cauza după infirmare, s-a

constatat că aceasta este neîntemeiată.

Din actele de la

dosar s-a reținut că inițial, la data de 2 decembrie 2009, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a infirmat soluția din

Dosarul nr. 675/P/2009 și a dispus efectuarea de cercetări cu privire la unele

fapte reclamate și asupra cărora procurorul învestit cu efectuarea de cercetări

nu s-a pronunțat în prima fază, astfel că nu poate fi reținut vreun motiv de

incompatibilitate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petiționarul A.P.G., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la parchet în vederea

efectuării de cercetări de către un procuror compatibil.

Examinând hotărârea

atacată în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că recursul

petiționarului este nefondat.

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că soluția de respingere a plângerii formulate de

petiționar conform art. 278

1

C. proc. pen. este legală și temeinică

întrucât în mod corect procurorul a dispus prin rezoluția atacată, neînceperea

urmăririi penale față de intimați.

Astfel, s-a reținut

în mod corect că procurorul învestit cu efectuarea de cercetări în Dosarul nr.

675/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nu s-a

pronunțat în prima fază, respectiv înainte de infirmarea soluției de către

procurorul general al acestei unități de parchet, așa încât nu se poate reține

niciun motiv de incompatibilitate, deci cererea privind efectuarea de cercetări

de către un procuror compatibil, nu poate fi primită.

În ce privește

plângerile formulate de petiționar împotriva intimaților magistrați referitor

la încălcarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu soluționarea Dosarelor

nr. 332/261/2007, nr. 316/261/2007, nr. 334/261/2007, nr. 367/261/2007 și nr.

1120/261/2005, Înalta Curte constată că aceleași plângeri au mai fost formulate

de petiționar și examinate de parchet, în toate acestea dispunându-se

neînceperea urmăririi penale prin Rezoluțiile nr. 465/P/2009, 558/P/2007 și

647/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Din datele existente

la dosar nu rezultă că împotriva acestor rezoluții, petiționarul a formulat

plângere la instanță potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

În legătură cu

celelalte aspecte invocate, respectiv nemulțumirea petiționarului că în

dosarele în care a declarat recurs împotriva încheierilor prin care i s-au

respins cererile de acordare a asistenței juridice gratuite, Înalta Curte

constată că din actele premergătoare efectuate nu rezultă existența vreunei

fapte de natură penală, iar simplul fapt al pronunțării unei hotărâri de către

judecător, chiar dacă nemulțumește vreuna din părți nu constituie o faptă

penală.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați și constatând că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, recursul declarat de petiționar apare ca nefondat și

urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 163/PI

din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 18 octombrie 2010.