ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 163/PI din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 473/11/2/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin plângerea formulată pe rolul Curții de Apel Timișoara, petiționarul a solicitat desființarea Rezoluției nr. 473/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins plângerea formulată în Dosarul nr. 675/P/2009 întrucât după ce a fost infirmată soluția pronunțată anterior, cauza a fost trimisă tot la același procuror care era incompatibil întrucât anterior și-a exprimat părerea cu privire la plângerea sa. S-a mai arătat că soluția a fost dată de procuror înainte de soluționarea cererii de asistență juridică gratuită și a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a fi audiat în prezența unui apărător. S-a reținut de către instanță că la data de 21 octombrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea petiționarului A.P.G.

împotriva autori necunoscuți - magistrați judecători la Tribunalul Caraș Severin care și-au exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu, calificând greșit cererile sale și astfel au favorizat unele persoane cu care el se judeca. Plângerea petiționarului face referire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009, 1065/15/2009, 1776, 1777, fără a fi nominalizați judecătorii. Prin Rezoluția nr. 675/P/2009 s-a dispus neîncepere urmăririi penale față de judecătorii P.A., R.L., I.D., F.T.V., B.R., A.D., C.P., D.D. și V.L. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, plângere care a fost admisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dispunându-se efectuarea de cercetări împotriva tuturor faptelor reclamate.

Prin Rezoluția nr. 675/P/2009 din 30 martie 2010 s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de aceiași judecători. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Rezoluția nr. 473/11/2/2010. Analizând actele și lucrările de la dosar s-a reținut de curtea de apel că fiind nemulțumit de modul de soluționare a unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Caraș Severin, petiționarul a formulat mai multe plângeri împotriva judecătorilor care au pronunțat soluții în aceste cauze. Astfel la data de 10 iulie 2009, petiționarul a formulat plângere împotriva judecătorilor P.A. și R.L. și a procurorilor G.L.

și P.C. pe motiv că și-au exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu și au favorizat infractorii în sensul că au respins nelegal cererile de asistență juridică gratuită, că cererile au fost pronunțate fără drept de reexaminare. Prin plângerea din data de 28 septembrie 2007, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor I.D., F.T.V., B.R. și A.D. și a procurorilor B.E. și I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comise în legătură cu soluționarea Dosarelor nr. 332/261/2007, 316/261/2007, 334/216/2007 și 367/262/2007. Prin plângerea înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor C.P., D.D.

și V.L. pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu cu privire la soluționarea Dosarului nr. 1120/261/2005. În toate aceste plângeri, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluțiile nr. 465/P/2009, 558/P/2007 și 647/P/2007, apreciindu-se în mod întemeiat de către procuror că se impune neînceperea urmăririi penale potrivit dispozițiilor art. 10 lit. f) C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat. Celelalte aspecte noi invocate de petiționar cu privire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009, 1065/115/2009, 1776, 1777, fapte petrecute în perioada 7 iulie 2009 - 15 octombrie 2010, s-a apreciat că tergiversarea soluționării unor cauze de către judecători nu poate constitui o faptă de natură penală.

S-a arătat că petiționarul s-a declarat nemulțumit de faptul că în dosarele menționate, instanțele au calificat ca fiind declarații de recurs cererile de reexaminare formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de acordare a asistenței juridice gratuite formulate în baza Legii nr. 211/2004. Urmare a calificării greșite a acestor cereri, ele au fost trimise spre soluționare la Curtea de Apel Timișoara, deși trebuiau soluționate de Tribunalul Caraș Severin. S-a reținut că în final, toate cererile au fost respinse ca neîntemeiate de către Tribunalul Caraș Severin, astfel că nu s-a putut dovedi că petiționarului i s-ar fi cauza vreo vătămare.

Soluțiile pronunțate de instanțele de judecată, chiar dacă sunt greșite, nu pot fi îndreptate decât prin căile legale de atac, iar plângerile penale îndreptate împotriva magistraților nu pot avea finalitate decât atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni cu privire la activitatea desfășurată, ceea ce nu poate fi reținută în cauză. În ce privește incompatibilitatea procurorului care a soluționat cauza după infirmare, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată. Din actele de la dosar s-a reținut că inițial, la data de 2 decembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a infirmat soluția din Dosarul nr. 675/P/2009 și a dispus efectuarea de cercetări cu privire la unele fapte reclamate și asupra cărora procurorul învestit cu efectuarea de cercetări nu s-a pronunțat în prima fază, astfel că nu poate fi reținut vreun motiv de incompatibilitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul A.P.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări de către un procuror compatibil. Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că recursul petiționarului este nefondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că soluția de respingere a plângerii formulate de petiționar conform art. 278 1 C. proc. pen. este legală și temeinică întrucât în mod corect procurorul a dispus prin rezoluția atacată, neînceperea urmăririi penale față de intimați.

Astfel, s-a reținut în mod corect că procurorul învestit cu efectuarea de cercetări în Dosarul nr. 675/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nu s-a pronunțat în prima fază, respectiv înainte de infirmarea soluției de către procurorul general al acestei unități de parchet, așa încât nu se poate reține niciun motiv de incompatibilitate, deci cererea privind efectuarea de cercetări de către un procuror compatibil, nu poate fi primită.

În ce privește plângerile formulate de petiționar împotriva intimaților magistrați referitor la încălcarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu soluționarea Dosarelor nr. 332/261/2007, nr. 316/261/2007, nr. 334/261/2007, nr. 367/261/2007 și nr. 1120/261/2005, Înalta Curte constată că aceleași plângeri au mai fost formulate de petiționar și examinate de parchet, în toate acestea dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin Rezoluțiile nr. 465/P/2009, 558/P/2007 și 647/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Din datele existente la dosar nu rezultă că împotriva acestor rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

În legătură cu celelalte aspecte invocate, respectiv nemulțumirea petiționarului că în dosarele în care a declarat recurs împotriva încheierilor prin care i s-au respins cererile de acordare a asistenței juridice gratuite, Înalta Curte constată că din actele premergătoare efectuate nu rezultă existența vreunei fapte de natură penală, iar simplul fapt al pronunțării unei hotărâri de către judecător, chiar dacă nemulțumește vreuna din părți nu constituie o faptă penală. Așa fiind, Înalta Curte reține că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați și constatând că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, recursul declarat de petiționar apare ca nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 163/PI din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010.