ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC Ș.N.D.G. SA – Galați

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și

Autoritatea Națională a Vămilor (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, „A.N.V.”), anularea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21

septembrie 2009, prin care s-a respins la restituire acciza în sumă de 999.605

lei, motivată în fapt pe nedovedirea utilizării cantității de motorină și în

drept pe nerespectarea pct. 7 capitolul 1 din Ordinul nr. 420/2007.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că, împotriva acestei decizii, a formulat contestația nr. 5010-5868 din 06

noiembrie 2009, la care nu a primit răspuns în conformitate cu dispozițiile art.

209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Totodată,

reclamanta a arătat că are calitatea de mare contribuabil, conform Ordinului

ministrului economiei și finanțelor nr. 1354 din 25 septembrie 2007, că

motorina folosită în activitatea sa este produs accizabil, iar societatea

beneficiază de scutire de accize pentru motorină în regim de scutire indirectă,

conform dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Reclamanta a mai arătat că

neconcordanța dintre cantitatea de motorină înscrisă în cererea de restituire

și cea rezultată din cererile de achiziție nu justifică refuzul restituirii

întregii valori a accizei aferente solicitate la restituire și că A.N.A.F. nu

are temei legal pentru a refuza restituirea accizei solicitate, cu atât mai

puțin să refuze acciza aferentă cantității de 548 tone motorină rezultată din

chiar propriul calcul.

apel.

Prin sentința nr. 210 din 11 octombrie

2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Deciziei nr. 9699 din 21

septembrie 2009 emisă de A.N.A.F. și a procesului verbal nr. 16593/SAFV din 18

iunie 2009 întocmit de pârâta A.N.V., a obligat pârâta A.N.A.F. să restituie

reclamantei suma de 994.243,74 lei, reprezentând accize, și a obligat pe pârâte

să plătească reclamantei suma de 1.004,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Excepția de prematuritate a

introducerii cererii de chemare în judecată formulată de pârâte este nefondată,

deoarece, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, împotriva

Deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009 emisă de A.N.A.F.

și comunicată societății la data de 16 octombrie 2009, reclamanta a formulat

contestație înaintată cu poșta rapidă la data de 12 noiembrie 2009, contestație

la care A.N.A.F. nu a răspuns potrivit prevederilor art. 209 alin. (1) lit. b)

din O.G. nr. 92/2003. În perioada 12 noiembrie 2009 – 11 ianuarie 2010,

societatea a așteptat soluționarea contestației pe cale administrativă, iar A.N.A.F.

ar fi trebuit să răspundă la contestație în termen de 45 de zile de la primirea

acesteia, termen prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a

reținut că, în calitate de contribuabil, reclamanta, societate care desfășoară

activitatea de construcții navale, beneficiază de scutire indirectă de la plata

accizelor corespunzătoare motorinei utilizate pe perioada construcției navelor

și până la livrare pentru motoarele care produc energia electrică necesară

funcționarii sistemelor electrice de pe nave în mod independent de rețeaua de

distribuție a energiei electrice în șantier, conform dispozițiilor art. 201 din

Legea nr. 571/2003.

Având în vedere achitarea de către

societate a sumei de 999.605,48 lei reprezentând accize, societatea s-a adresat

A.N.A.F. pentru restituirea acesteia pentru perioada 20 septembrie 2008 - 20

noiembrie 2008. A.N.A.F. a sesizat A.N.V. în vederea soluționării cu control

anticipat a cererii de restituire, iar inspectorii vamali au încheiat procesul

- verbal nr. 6593/SAFV din 18 iunie 2009.

Expertiza efectuată în cauză a

stabilit că societatea este îndreptățită la restituirea accizei corespunzătoare

unei cantități de 911.429 tone motorină, în valoare de 994.243,74 lei

(societatea solicitând în plus acciza în sumă de 5.361,74 lei, aferentă

cantității de 2,82 tone motorină).

Instanța a apreciat că în mod greșit

se refuză restituirea accizei, motivat de faptul că fișele de consum sunt

înregistrate informatic, deși există o evidență electronică, întrucât A.N.A.F.,

cu încălcarea art. 49 din O.G. nr. 92/2003, refuză considerarea lor ca material

probator prin coroborare cu documentele contabile prevăzute de textul pct. 23.4

alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Instanța a

reținut că norma legală prevăzută de pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 este o

normă dispozitivă și nu imperativă, iar societatea a uzat de dreptul de

restituire a accizei după livrarea navei și nu trimestrial, tocmai pentru a

avea o situație clară privind consumul. Faptul că societatea nu a solicitat

restituirea accizei trimestrial, nu înseamnă că a pierdut dreptul de

restituire.

și A.N.V.

Împotriva hotărâri pronunțate de

Curtea de apel au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța

a respins excepția prematurității acțiunii, cu încălcarea art. 205 – 218 din

O.G. nr. 92/2003, care stabilesc o procedură administrativă obligatorie de

contestare a actelor administrativ–fiscale, iar nu o procedură

administrativ–jurisdicțională facultativă, iar, pe fond, a făcut o greșită

aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., coroborate cu cele ale pct. 23.4 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

recurs, atacată cu contestație în anulare.

Prin decizia nr. 5289 din 9

noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de A.N.A.F. și A.N.V. împotriva

sentinței nr. 210 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal și a modificat sentința recurată în sensul

că a respins acțiunea reclamantei SC Ș.N.D.G. SA – Galați, ca prematur

formulată.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte a reținut următoarele:

În mod greșit Curtea de apel a

considerat că procedura administrativă de contestare a actelor administrativ –

fiscale prevăzută de art. 205 – 218 din O.G. nr. 92/2003 are caracter facultativ,

în sensul că neemiterea deciziei de soluționare a contestației în termenul de

45 de zile prevăzut de lege conferă părții dreptul de a învesti instanța cu

acțiunea în anulare a actelor administrativ – fiscale contestate. Potrivit art.

218 C. proc. fisc., decizia pronunțată de autoritatea administrativă în

soluționarea contestației reprezintă actul ce poate fi atacat în instanță, prin

acțiunea formulată în contencios administrativ. Pentru neemiterea acestei

decizii în termenul prevăzut de lege, partea dispune de alte mijloace

procedurale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 și care sancționează

refuzul nejustificat al autorității de rezolvare a unei cereri în termenul legal.

Deși în motivarea respingerii excepției

de prematuritate a acțiunii instanța de fond a invocat prevederile art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, care dau dreptul persoanei vătămate să se adreseze

instanței pentru rezolvarea pe fond a cererii atunci când nu a primit niciun

răspuns la plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h),

aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță, respectiv în cadrul

procedurii reglementate de art. 205 – 218 C. proc. fisc., știut fiind că în

raportul dintre legea generală (Legea nr. 554/2004) și legea specială (O.G. nr.

92/2003) primează legea specială.

în cauză.

Cu privire la decizia nr. 5289 din 9

noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, SC Ș.N.D.G. SA – Galați a formulat contestație în

anulare, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și ale art. 318 C.

proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art.

317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea arată că hotărârea a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență,

întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a accizei, deci

asupra recunoașterii dreptului pretins și acoperirii prejudiciului cauzat,

deoarece în motivarea deciziei contestate, cu încălcarea art. 51 alin. (4) din

Constituție, art. 205 C. proc. fisc. și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța

a reținut că actul ce poate fi atacat în instanță este decizia emisă în

soluționarea contestației administrative. Susține contestatoarea că, în mod

logic, decizia privind refuzul de restituire a accizei și procesul-verbal de

inspecție fiscală pot face obiectul controlului judecătoresc, atâta timp cât A.N.A.F.

nu a emis decizia de soluționare a contestației, acest fapt rezultând din dispozițiile

art. 205 C. proc. fisc. și ale art. 52 alin. (1) din Constituție. Mai arată contestatoarea

că numai capătul de cerere privind anularea actului administrativ emis în

soluționarea contestației în procedura fiscală ar putea fi considerat ca

prematur introdus.

Al doilea motiv al contestației în

anulare este întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., iar, în

susținerea acestuia, contestatoarea învederează faptul că instanța de recurs nu

s-a pronunțat cu privire la motivul de recurs invocat de A.N.V. cu privire la

cererea de restituire a accizei.

Sub un al treilea motiv al

contestației în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., contestatoarea arată că instanța de recurs a comis o greșeală materială

legată de dezlegarea dată excepției de prematuritate, întrucât nu a observat că

la dosarul cauzei nu există dovada sau informații privind suspendarea în

condițiile legii a soluționării de către A.N.A.F. a contestației administrative

formulate de societate, deși a reținut că termenul de 45 de zile prevăzut de art.

70 C. proc. fisc., respectiv termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004, a fost depășit. Or în raport cu dispozițiile art.

52 alin. (2) din Constituție, art. 205, art. 214 și art. 216 alin. (4) C. proc.

fisc., se impunea respingerea excepției prematurității față de capătul de

cerere privind recunoașterea dreptului societății la restituirea accizei, iar

excepția putea fi admisă cu privire la capătul de cerere privind anularea actului

administrativ numai dacă ar fi fost emisă de către A.N.A.F. decizia de

suspendare a soluționării contestației administrative.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra contestației în anulare.

Contestația în anulare este o cale de

atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și

condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și 318 C. proc. civ.:

În ceea ce privește motivul

întemeiat pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform

cărora „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru

motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului: […] 2. când hotărârea a fost dată de judecători

cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, Înalta

Curte constată că susținerile contestatoarei nu vizează în realitate o

încălcare a normelor de competență de ordine publică, ci faptul că instanța nu

s-ar fi pronunțat asupra capătului de cerere de restituire a accizei, deci

asupra recunoașterii dreptului pretins și acoperirii prejudiciului cauzat. Susținerile

contestatoarei nu pot fi primite, atâta timp cât instanța s-a pronunțat asupra

excepției prematurității acțiunii, excepție de procedură peremptorie și

dirimantă, care face de prisos analiza motivului de recurs referitor la fondul

cauzei, sub aspectul dreptului reclamantei la restituirea accizei.

Sub aspectul motivului întemeiat pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în calitate de

intimată în calea de atac a recursului, contestatoarea SC Ș.N.D.G. SA – Galați

nu justifică un interes procesual propriu și legitim decurgând din faptul că

instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unuia dintre motivele invocate

în recurs de pârâta A.N.V..

Sub aspectul criticilor întemeiate

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., conform cărora „hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare”, Înalta Curte reține că noțiunea de „greșeala materială”

la care se referă textul are în vedere existența unor erori de ordin procedural

de o asemenea gravitate, încât să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții

greșite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esențiale ale

dosarului. Astfel fiind, nu pot fi invocate, pe această cale, greșeli de

judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea unor dispoziții legale.

Or, în speță, contestatoarea invocă,

pe de o parte, faptul că instanța de recurs nu a observat absența dovezii sau a

informațiilor privind suspendarea în condițiile legii a soluționării de către A.N.A.F.

a contestației administrative formulate de societate, iar, pe de altă parte, interpretarea

greșită a dispozițiilor legale în raport de care instanța a reținut că este

întemeiată excepția prematurității. Înalta Curte reține că aspectele invocate

de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

2.Temeiul legal al soluției adoptate

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în

anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC Ș.N.D.G. SA - Galați cu privire la decizia nr. 5289 din 9

noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2012.