ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6666/2013

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ș.N.D.G. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., solicitând anularea deciziei nr. 125 din 8 aprilie 2011 emisă de pârâtă prin care s-a desființat decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, emisă în baza procesului-verbal din 18 iunie 2009 pentru suma de 999.605 lei, reprezentând accize. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că cererea de restituire a accizelor pentru suma de 999.605 lei a fost adresată A.N.A.F. în anul 2008, pentru acciza achitată de societate în regim de scutire indirectă în perioada 20 septembrie 2007-20 noiembrie 2008, iar prin decizia atacată se dispune un nou control. În opinia reclamantei, decizia atacată este nulă, având în vedere că anulează decizia de restituire accize nr. 9699/2009, ce a făcut obiectul controlului de legalitate în cadrul Dosarului nr. 18/44/2010 înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, astfel că pârâta refuză să se supună unei hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, decizia este emisă tardiv, cu depășirea termenului de 45 de zile de la data înregistrării contestației, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile fiind un termen imperativ. La termenul de judecată din 15 noiembrie 2011, reclamanta a precizat ca Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat Sentința nr. 210/2010 a Curții de Apel Galați, în sensul că a respins cererea reclamantei ca prematur introdusă. În aceste condiții, reclamanta și-a modificat obiectul cererii și a solicitat introducerea în cauză a pârâtei A.N.V., având în vedere că anterior emiterii deciziei de restituire accize nr. 9699/2009, a fost întocmit procesul-verbal de control din 18 iunie 2009, solicitând recunoașterea dreptului societății la restituirea sumei de 994.243,74, lei reprezentând accize. A arătat reclamanta că decizia de restituire ce face obiectul prezentului dosar vizează cererea reclamantei de restituire accize în suma de 999.605,48 lei, înregistrată din 27 noiembrie 2008 pentru perioada 20 septembrie 2007-20 noiembrie 2008 și cantitatea de 914.239,66 kg motorină achiziționată în vederea testării motoarelor la navele comandă:1124, 1132, 1139, 1102, 1101, 1134, 1140, 1135, 1138, 1120, 1113, 1125,1116. A mai învederat reclamanta că, în procesul verbal de control, inspectorii fiscali au invocat faptul că nu s-a completat corect cererea de restituire a accizei, în sensul că nu s-a respectat perioada cerută prin Ordinul nr. 420/2007, dar reclamanta a arătat că a uzat de dreptul de a cere restituirea accizei după livrarea navei, când avea o situație clară asupra tuturor consumurilor, iar norma prevăzută în alin. (3) de la pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 este o norma dispozitivă, și nu imperativă. În consecință, a solicitat anularea procesului-verbal de control din 18 iunie 2009, obligarea A.N.A.F. la restituirea sumei de 999.605 lei, reprezentând accize, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, a solicitat obligarea A.N.A.F. la emiterea unui nou act administrativ în privința cererii sale de restituire, în termenul de 45 de zile. Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că soluția dată în procedura prealabilă este de desființare a deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009. În legătură cu termenul de soluționare de 45 de zile, a susținut că, potrivit art. 70 alin. (2) din C. proc. fiscal, în cazul în care sunt necesare informații suplimentare, acest termen se prelungește. A invocat și lipsa de interes în promovarea cererii, având în vedere că interesul trebuie să fie născut și actual. În cauză, față de dispozitivul deciziei nr. 125/2011, nu mai există o creanță certă a statului, titlul de creanță fiind desființat.

Soluția asupra acțiunii judiciare Prin Sentința nr. 51 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta Ș.N.D.G. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. București și A.N.V., ca fiind rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că trebuie să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor lipsei de obiect și de interes invocate de către pârâta A.N.A.F. Sub acest aspect, a reținut că, prin decizia nr. 125/2011 s-a dispus desființarea deciziei de restituire a accizelor emisă în baza procesului-verbal de control din 18 iunie 2009, pentru suma de 999.605 lei reprezentând accize, urmând ca organele competente să încheie un nou act administrativ fiscal, în fapt, cererea reclamantei vizând restituirea accizei pentru motorina consumată în perioada 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008. Prima instanță a observat că la dosar nu există o situație detaliată a accizelor aferente motorinei consumate în perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 și respectiv 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009 emisă în baza procesul-verbal din 18 iunie 2009 se va desființa pentru suma de 999.605 lei reprezentând accize, urmând ca organele competente să procedeze la reanalizarea cauzei în funcție de cele precizate prin prezenta decizie și în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada verificată. Astfel, la reanalizarea cauzei pentru motorina consumată în perioada 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008, organele competente vor avea în vedere argumentele societății, potrivit cărora, pentru justificarea cantităților de motorina utilizate pentru producția navelor au fost întocmite toate documentele prevăzute de lege și vor preciza ce anume documente erau necesare pentru reflectarea corectă a gestionării și utilizării combustibilului încărcat pe nave și cum trebuiau ele întocmite, din punct de vedere al formei și conținutului, pentru a asigura prezentarea reală a datelor privitoare atât la consumul de combustibil, cât și la destinația efectivă a utilizării acestuia. În altă ordine de idei, a reținut că prin Codul de procedură fiscală se stabilește o procedură prealabilă care derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, în sensul că, actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ, ci numai după emiterea unei decizii de soluționare a contestației pe cale administrativă. Cât privește obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei nr. 125/2011, prima instanță a apreciat că acesta nu va fi analizat decât după soluționarea contestației pe cale administrativă privind fondul cauzei, procedură obligatorie, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ putând fi numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă. Cum în speță, organul de soluționare a contestației a dispus reanalizarea situației și emiterea unui nou act administrativ ca urmare a reanalizării cauzei, prima instanță a stabilit că emiterea de către pârâtă a noului act administrativ se va face cu respectarea prevederilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003, având în vedere că cererea de restituire accize a fost înregistrată la A.N.A.F. din 27 noiembrie 2008. Pentru considerentele arătate, prima instanță a respins contestația formulată de reclamanta Ș.N.D.G. SA ca lipsită de obiect, precizând că această excepție are prioritate față de excepția lipsei de interes, care nu va mai fi analizată.

Cererea de completare a dispozitivului La data de 23 mai 2012, reclamanta Ș.N.D.G. SA a solicitat în baza art. 281 2 C. proc. civ. completarea dispozitivului Sentinței nr. 51/2012 a Curții de Apel Galați, cererea fiind înregistrată sub nr. 575/44/2011/a1. În esență, reclamanta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind restituirea accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008 și obligarea pârâtei A.N.A.F. București de a emite un nou act administrativ, deși, cererea inițială a fost suplimentată în termen legal cu cererea de recunoaștere a dreptului la restituirea accizei, anularea procesului verbal de control și, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ. Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca nefondată, arătând că, prin decizia nr. 125 din 8 aprilie 2011 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009, s-a dispus desființarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009 și efectuarea unui nou control, iar emiterea actului fiscal se va face in condițiile art. 218 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.

Soluția asupra cererii de completare Prin sentința nr. 176 din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 51 din 01 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 575/44/2011, formulată de reclamanta Ș.N.D.G. SA, a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind restituirea accizei pe perioada 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008 și a obligat pârâta A.N.A.F. să emită un nou act administrativ, conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003. Pentru, a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: Prin Sentința nr. 51/2012 a Curții de Apel Galați, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind restituirea accizei și obligarea pârâtei A.N.A.F. la emiterea unui nou act administrativ, așa cum au fost formulate prin cererea completatoare. Cu privire la solicitarea reclamantei privind restituirea accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 1 octombrie 2008, curtea de apel a reținut că prin decizia nr. 125 din 8 aprilie 2011 privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009, s-a dispus desființarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009 și efectuarea unui nou control. Cu privire la susținerea reclamantei potrivit căreia, inspectorii fiscali nu vor mai analiza perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 de restituire a accizei, având în vedere cele reținute în considerentele deciziei nr. 125 din 8 aprilie 2011, respectiv că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 1029876 din 27 noiembrie 2008 a fost depusă în termenul legal doar pentru perioada 1 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008, curtea de apel a apreciat că nu poate fi primită, întrucât prin emiterea unui act fiscal nou care nu ar include această perioadă de timp, există posibilitatea de a nu a mai putea fi exercitat controlul judecătoresc, lăsând loc arbitrariului. În plus, pârâta A.N.A.F. a desființat în integralitate decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, pentru acciza de 999.605 lei solicitată pentru perioada 20 septembrie 2007 - 1 octombrie 2008. În opinia instanței, chiar dacă pârâta A.N.A.F. susține că încheierea unui nou act administrativ fiscal va avea în vedere strict considerentele reținute prin decizia nr. 125/2011, conform art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, potrivit art. 43 lit. d) din O.U.G. nr. 92/2003 care se coroborează cu art. 216 alin (3 1 ), obiectul actului administrativ fiscal trebuie să se circumscrie cererii formulate de către reclamantă. Cum în speță, cererea de restituire accize privește perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 și respectiv 01 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008, iar decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009 a fost desființată în integralitate, la emiterea unui nou act fiscal se va analiza cererea din 27 noiembrie 2008, în care organul fiscal va aprecia dacă a fost sau nu depusă în termen, pentru a se putea exercita ulterior controlul de legalitate de către instanța. În aceste condiții, curtea de apel a reținut că cererea reclamantei de restituire direct în instanța a accizei aferente motorinei consumate în perioada 20 septembrie 2007 - 30 septembrie 2008, este prematură în lipsa unui act administrativ. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ, curtea de apel a constatat că este întemeiat și se va face cu respectarea prevederilor de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, având în vedere data înregistrării cererii de restituire accize, respectiv, 27 noiembrie 2008.

Recursurile declarate în cauză Împotriva celor două sentințe pronunțate de curtea de apel au formulat recurs părțile, respectiv împotriva Sentinței nr. 51/2012 doar reclamantul, iar împotriva Sentinței nr. 176/2012 atât reclamantul Ș.N.D.G. SA, cât și pârâta A.N.A.F. 5.1. Recursul reclamantului împotriva Sentinței nr. 51/2012 În motivarea căii de atac exercitate, întemeiate în drept pe prevederile de principiu cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ., recurentul Ș.N.D.G. SA combate soluția primei instanțe, în esență, sub următoarele aspecte: - instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, omițând a analiza cererea modificatoare depusă la primul termen de judecată; - soluția reflectă refuzul analizării cererii de restituire a accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 30 septembrie 2008, deși s-a urmat procedura prealabilă finalizată prin Decizia A.N.A.F. nr. 125/2011; - s-a aplicat greșit legea și s-a încălcat principiul celerității, prin aceea că nu a fost sancționată practica A.N.A.F. de a tergiversa cererile de restituire a accizelor plătite de societate în perioada 2007-2010, părțile fiind angrenate în 12 litigii cu acest obiect; nu s-a observat că A.N.A.F. nu și-a pus în executare propria decizie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 216 alin. (3 1 ) C. proc. fisc. Memoriul de recurs mai cuprinde și o amplă prezentare a istoricului raporturilor dintre părți sub aspectul restituirii accizei aferente motorinei utilizate de Ș.N.D.G. SA pe perioada construcției navelor și până la livrare, scutire de care beneficiază în temeiul art. 201 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003,conchizând în sensul că deși fiscul nu neagă dreptul societății de a obține restituirea accizei plătite, totuși invocă motive pur formale pentru a amâna plata, Decizia A.N.A.F. nr. 125/2011 reflectând această abordare. Conchizând, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și în privința cererii care vizează perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 nu a existat practic nicio judecată, recurentul a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. 5.2. Recursul reclamantului împotriva Sentinței nr. 176/2012 În calea de atac exercitată împotriva sentinței prin care i s-a soluționat cererea de completare, Ș.N.D.G. SA a susținut că obligând A.N.A.F. să emită un nou act administrativ conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003, instanța nu a cenzurat nici măcar refuzul de reverificare a perioadei 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008, care a pornit de la ideea greșită că cererea de restituire accize nu a fost depusă în termen (trimestrial). De asemenea, nu s-a observat că societatea invocase și excepția de nelegalitate a art. 3 din Ordinul M.E.F. nr. 420/2009 de care s-a prevalat A.N.A.F. pentru a opera distincția între cele două perioade vizate de cererea de restituire accize. 5.3. Recursul A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 176/2012 A.N.A.F. a criticat sentința prin care s-a soluționat cererea de completare formulată de reclamantă, sub aspectul greșitei interpretări a legii: art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, pe de o parte că o nouă decizie administrativă va fi emisă după ce autoritatea vamală teritorială va emite un nou act administrativ fiscal și, pe de altă parte, că potrivit art. 212 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, abia după ce hotărârea judecătorească rămâne irevocabilă se va putea încheia un nou act administrativ.

Apărările formulate în cauzele conexe În cele două dosare de recurs au formulat întâmpinări Ș.N.D.G. SA și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în numele A.N.V. 6.1. Întâmpinarea A.N.V. În dosarul având ca obiect recursul împotriva Sentinței nr. 51/2002, A.N.V. a solicitat respingerea căii de atac exercitate de Ș.N.D.G. SA, ca nefondate. Intimata a reiterat principalele considerente ale sentinței, susținând că nu se poate pune problema emiterii unui nou act administrativ fiscal, câtă vreme prevederile art. 218 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 o obligă să aștepte rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești. Intimata a analizat pe larg situația de fapt, susținând că societatea nu a făcut dovada utilizării cantității de 914.239,66 kg motorină în perioada și scopul pentru care solicită restituirea accizei aferente în sumă de 999.605,48 lei. 6.2. Întâmpinarea Ș.N.D.G. SA Această întâmpinare vizează recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 176/2012. În esență, recurentul-intimat combate teza fiscului potrivit căreia pe perioada derulării procedurii judiciare se suspendă procedura administrativă, arătând că textul legal de care se prevalează A.N.V. și A.N.A.F. a fost introdus abia la data de 17 septembrie 2011, dar fiscul era deja în întârziere atât în raport de data cererii de restituire a accizei: 27 noiembrie 2008, cât și de data emiterii deciziei administrative nr. 125: 8 aprilie 2011. Totodată, prin aceeași întâmpinare s-a mai solicitat conexarea tuturor recursurilor declarate, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentințele pronunțate în cauzele de față, prin prisma criticilor recurenților, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru argumentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii promovate de Ș.N.D.G. SA la data de 9 mai 2011, în temeiul art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., a vizat anularea deciziei nr. 125 din 08 aprilie 2011 a A.N.A.F., prin care i s-a soluționat contestația administrativă împotriva refuzului restituirii unor accize în cuantum de 999.605 lei, exprimat de D.G.A.M.C. prin adresa nr. 9699 din 21 septembrie 2009, întocmită în baza procesului-verbal din 18 iunie 2009 încheiat de D.R.A.O.V. Galați. Soluția administrativă atacată de societate a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 216 alin. (3) C. proc. fisc., A.N.A.F. dispunând desființarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, urmând ca „organele competente să încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele reținute în prezenta decizie”. Or, din considerentele deciziei, rezultă că organul învestit cu soluționarea contestației a constatat că din cererea de restituire înregistrată la D.G.A.M.C. din 27 noiembrie 2008 care vizează motorina consumată în perioada 20 septembrie 2007 - 20 noiembrie 2008, „se reține că aceasta a fost depusă în termen legal doar pentru motorina consumată în perioada 1 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008”. După cum rezultă din prezentarea considerentelor de la pct. 2 al acestei decizii, curtea de apel a socotit că nu poate examina legalitatea deciziei A.N.A.F. nr. 125 din 8 aprilie 2011 „decât după soluționarea contestației pe cale administrativă privind fondul cauzei”, ceea ce contravine dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. care conferă contestatorului dreptul de a ataca deciziile emise în soluționarea căii administrative de atac, fără a distinge în raport cu soluțiile enumerate la art. 216 din același cod. Cu alte cuvinte, și soluția de desființare a deciziei de restituire a accizelor, urmată de încheierea unui nou act administrativ fiscal, este supusă controlului de legalitate pe care îl exercită instanțele de contencios administrativ și fiscal, după cum, de altfel, a indicat și A.N.A.F. în dispozitivul deciziei atacate. Recurenta-reclamantă a formulat în cuprinsul acțiunii judiciare (pct. 4) critici concrete împotriva soluției administrative, arătând, în esență, că nu are temei și urmărește tergiversarea restituirii cuantumului accizelor solicitate. În plus, după cum bine a punctat recurentul Ș.N.D.G. SA, pentru accizele aferente intervalului 20 septembrie 2007 - 20 noiembrie 2008 A.N.A.F. a reținut că solicitarea de restituire a accizelor nu a fost depusă în termenul legal, așa încât, în privința acestora procedura administrativă nu va mai fi reluată și, deci, cu atât mai mult se impunea examinarea motivelor de nelegalitate formulate. Distinct de considerentele expuse anterior, Înalta Curte mai constată că prima instanță a ignorat complet cererea depusă de reclamantă la primul termen de judecată: 15 noiembrie 2011, când, odată cu lărgirea cadrului procesual prin antrenarea și a A.N.V. în litigiu, a mai solicitat: - recunoașterea dreptului societății la restituirea sumei de 994.243,74 lei, cu titlu de accize și obligarea A.N.A.F. la restituirea acestei sume; - obligarea A.N.A.F. la plata dobânzilor calculate conform art. 124 și 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, începând de la data de 11 ianuarie 2009, când a expirat termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 C. proc. fisc. pentru emiterea unui nou act administrativ. În motivarea acestei cereri, reclamantul și-a justificat demersul judiciar prin pronunțarea la data de 9 noiembrie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a deciziei nr. 5289 (Dosar nr. 18/44/2010) prin care admițându-se recursul A.N.A.F. s-a modificat sentința nr. 210 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii societății comerciale împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 aprilie 2009, ca prematur formulată. Or, a considerat autorul acestei cereri, în lipsa impunerii unor termene limită (30 sau 45 zile, potrivit argumentației alternative prezentate) dreptul său la restituirea sumei solicitate ar fi golit de conținut. Ca urmare, văzând că prin soluția atacată, curtea de apel nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completat în termen procedural, se va admite recursul declarat de Ș.N.D.G. SA împotriva Sentinței nr. 51 din 1 februarie 2012, care va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cât privește Sentința nr. 176 din 3 aprilie 2012 a aceleiași curți de apel, prin care s-a soluționat cererea de completare a sentinței inițiale formulate de reclamant, reținând că aceasta nu are o existență de sine stătătoare, va fi, de asemenea, casată. În plus, Înalta Curte remarcă inconsistența considerentului referitor la limitele noului act administrativ fiscal și, implicit, omisiunea de a examina motivul de nelegalitate care vizează soluția fiscului pentru intervalul 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008, ca și tehnica deficitară a redactării dispozitivului hotărârii completatoare (este obligată generic A.N.A.F. „să emită un nou act administrativ, conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003”, deși acțiunea judiciară era respinsă „ca fiind rămasă fără obiect”).

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, al art. 313 și 314 C. proc. civ. se vor admite recursurile formulate, cu consecința casării ambelor sentințe atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.