ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2012

HOTĂRÂRE
18.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul D.V., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că, așa cum rezultă și din conținutul notei de

constatare din

06

octombrie

2009, pârâtul a fost

recrutat în calitate de colaborator la data de 23 ianuarie 1975, pentru

supravegherea informativă în cadrul Întreprinderii „A.” Cluj, semnând, la

aceeași dată, un angajament de colaborare olograf și primind numele conspirativ

de „P.A.”.

A susținut reclamantul

că pârâtul ar fi furnizat informații și cu privire la orientarea religioasă a anumitor

persoane, fiind instruit să semnaleze în continuare „activitatea iehovistă” și persoanele

care cunosc această activitate, fiind recompensat de mai multe ori cu sume de bani,

informații ce vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, susținând pe de o parte

nu sunt întrunite dispozițiile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

efectua verificări, iar pe de altă parte că, într-adevăr, a fost colaborator al

Securității, a semnat angajament cu aceasta însă nu a făcut poliție politică.

Prin sentința nr. 2979

din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a constatat calitatea

de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul D.V., în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că susținerile pârâtului, potrivit cărora în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 3 lit. y) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu sunt fondate, câtă vreme potrivit art. 35 și art. 36 din Legea

nr. 69/2000 a Educației Fizice și Sportului - Federațiile Sportive Naționale sunt

structuri sportive de interes național și se vor constitui numai cu avizul Ministerului

Tineretului și Sportului.

A reținut prima instanță

că din probele administrate în cauză rezultă că cele mai multe informații furnizate

de pârât, au vizat procesul și activitatea de producție în cadrul Întreprinderii

„A.” din Cluj, dar și concepțiile și orientarea religioasă a persoanelor din preajma

sa, fiind îndeplinită, astfel, prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

De asemenea, judecătorul

fondului a constatat că și cea de-a doua condiție a art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este îndeplinită în cauză, având în vedere că pentru a fi îndeplinită

această condiție nu este necesar ca acțiunile de reprimare să fi fost efective,

ci, este suficient ca informațiile furnizate de pârât să fie de natură a expune

persoanele vizate unor acțiuni de reprimare din partea organelor regimului totalitar,

iar informațiile furnizate de pârât au fost utile, așa cum rezultă din „Notele de

recrutare”, „Analiză” întocmite de ofițerii de legătură.

de pârât

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține, în

esență, că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în contextul în care s-a pronunțat generic asupra

probelor, fără să analizeze conținutul notelor informative puse la dispoziție de

C.N.S.A.S. De asemenea, mai afirmă recurentul, instanța nu a ținut seama de faptul

că din totalul informațiilor pe care le-a furnizat în perioada 1975 - 1986, respectiv

61, un număr de 58 de informații au caracter documentar privind activitatea de producție.

Cât privește cele două informații referitoare la P.G. și V.V., acestea desfășurau

activitate de prozelitism religios la locul de muncă, ceea ce era interzis.

Referitor la consecințele

informațiilor, recurentul susține că instanța nu a avut în vedere că persoanele

la care a făcut referire nu au avut de suferit sub nici un aspect.

În fine, recurentul mai

critică ignorarea de către Curtea de Apel a contextului în care a fost nevoit să

semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea, fiind constrâns moral, întrucât

dorea să obțină autorizația de radioamator de emisie-recepție.

La acest punct, recurentul

invocă practica administrativă inconsecventă a C.N.S.A.S. care, în situația altor

radioamatori recrutați de Securitate, a emis adeverințe prin care a constatat că

nu li se poate atribui calitatea de colaboratori ai Securității, depunând în susținere

patru astfel de adeverințe.

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, după cum

permit dispozițiile art. 304

1

recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Recurentul-pârât D.V.

a fost supus verificărilor efectuate de C.N.S.A.S., în temeiul art. 3 lit. y) din

O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calității sale de Președinte al Comisiei Centrale

pentru Comunicații Digitale și membru în Consiliul de Administrație al Federației

Române de Radioamatorism, la cererea unei persoanei fizice, G.F.F.

Analizând mijloacele de

probă rezultate în urma verificărilor, Curtea de Apel a ajuns în mod corect la concluzia,

împărtășită și de instanța de control judiciar, că informațiile furnizate de D.V.

se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Reevaluând probatoriul

administrat și răspunzând în același timp criticilor formulate de recurent, Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 are calitatea de colaborator al Securității „persoana care

a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Recurentul nu contestă

că a furnizat informații Securității, ci susține că acestea nu denunțau atitudini

potrivnice regimului comunist și nici nu aveau aptitudinea generării unor repercusiuni

împotriva persoanelor vizate.

Punctul de vedere exprimat

de recurent este contrazis de conținutul notei informative din 8 octombrie 1975,

redactată și semnată de acesta, prin care denunță convingerile religioase a doi

colegi, analizată judicios de instanța de fond.

Contrar susținerilor recurentului,

Curtea de Apel a examinat conținutul concret al denunțului respectiv, pe care, de

altfel, l-a redat ca atare în considerente, neexistând suport pentru afirmația că

instanța s-a pronunțat generic asupra probelor.

Cât privește „constrângerea

morală” invocată de recurent drept justificare a celor 61 de note informative, Înalta

Curte consideră că aceasta, chiar dacă ar fi existat inițial, nu este acoperitoare

pentru informațiile furnizate prin nota respectivă.

Astfel, pare credibil

în contextul epocii respective, că angajamentul pe care l-a semnat cu Securitatea

la data de 23 ianuarie 1975 a fost determinat de opunerea autorităților de a-i acorda

autorizația de emisie-recepție, el fiind deja în posesia unui certificat de radioamator.

Însă, conform propriilor susțineri, deși autorizația a fost obținută la numai o

lună de la momentul semnării angajamentului, informațiile furnizate Securității

s-au întins pe o perioadă mult mai lungă, respectiv până în anul 1986; inclusiv

informațiile cuprinse în nota analizată au fost furnizate la cca. 8 luni de la momentul

presupusei „constrângeri morale”.

Mai mult, din dovezile

prezentate de C.N.S.A.S., rezultă că pentru activitatea depusă în folosul Securității,

recurentul a fost recompensat cu sume de bani și cadouri. Din Tabelul cu evidența

recompenselor întocmit de U.M. nr. RR Cluj  rezultă: „1. 29 august 1978, s-au cumpărat

cadouri în valoare de 202,50 RON (din care 200 de la C.I.S. și 2,50 RON completat

de către ofițer). A furnizat informații de valoare. La 1 septembrie are și ziua

de naștere. 2. 16 iunie 1983 - 200 RON pentru informațiile furnizate”.

În fine, susținerea recurentului

în sensul că informațiile sale nu au produs consecințe de nicio natură, nu este

relevantă în contextul în care, pentru constatarea calității de colaborator al Securității

se cere numai crearea unei stări de pericol pentru persoanele vizate, or, este evident

că prin demersul său a generat premisele încălcării dreptului la viață privată și

libertății de gândire și de conștiință a acestora.

Cât privește presupusa

practică administrativă inconsecventă a C.N.S.A.S., deși aceasta excede recursului

de față care are ca obiect sentința nr. 2979 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte observă

că din cele patru adeverințe furnizate de recurent se degajă concluzia contrară.

Astfel, prin adeverințele

din 25 ianuarie 2011, din 1 februarie 2011, nr. A din 1 martie 2011 și nr. B din

1 martie 2011, s-a constatat, pe baza rezultatelor verificărilor efectuate, că celor

patru persoane, de asemenea radioamatori, nu li se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator

al Securității. Niciuna dintre aceste persoane nu a furnizat informații de natura

celor analizate în cauza de față, ci informații care nu au putut fi circumscrise

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea sentinței primei instanțe.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.  și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de D.V. împotriva sentinței nr. 2970 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4263/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru St
ÎCCJ 2011-06-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru St
ÎCCJ 2011-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2472/2011
ul V.G.-, informațiile comunicate de către pârât ofițerilor de Securitate relevând o atitudine critică referitoare la religia ortodoxă și la politica statului român. Curtea, a apreciat că informatorul „N.” a desfășurat o activitate utilă Se
ÎCCJ 2011-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a conten
ÎCCJ 2012-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11057/2/20
Sursă