ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3773/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția penală, prin Sentința nr. 340 din 27 octombrie 2010, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.H.M.  la 4 ani și 9 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

L-a obligat pe inculpat să plătească părții civile I.L. 790 RON cu titlu de despăgubiri civile și 2.000 RON daune morale.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul de Urgență Constanța suma de 1.994,44 RON cheltuieli de spitalizare.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 7 ianuarie 2008 fiind sărbătoarea religioasă a lipovenilor din localitatea Ghindărești, părțile din dosar fiind lipoveni, s-au întâlnit cu toții după lăsarea întunericului, la discoteca din localitate.

Între inculpatul A.H.M. și I.L. s-a creat o stare conflictuală în mod spontan, pe motiv că în seara zilei de 7 ianuarie 2008 martorul F.I. prieten cu partea vătămată a sunat-o la telefon de mai multe ori, pe prietena sa M.V.O. ce este și verișoara inculpatului și ce, în acea seară se afla la domiciliul acestuia împreună cu acesta și un prieten de-al său, martorul E.P., aceasta refuzând să se întâlnească cu F.I..

Pe fondul acestei stări de fapt între inculpatul A.H.M. și I.L. s-au întâlnit în discotecă, s-a creat o stare conflictuală în stradă, în fața discotecii din localitate, ocazie cu care A.H.M. având asupra sa un cuțit l-a înjunghiat prin mai multe lovituri pe partea vătămată, în așa fel încât i-a pus viața în pericol prin numărul loviturilor aplicate și zona interesată. După lovire, învinuitul a aruncat cuțitul pe care îl folosise la agresionare, nefiind găsit cu ocazia, cercetării ulterioare la fața locului.

Astfel în jurul orelor 00:30 agenții de poliție F.M. și D.G. din cadrul Postului de Poliție Ghindărești, aflându-se într-o acțiune de patrulare pe strada Bisericii din localitate, la un moment dat apropiindu-se de sediul discotecii aparținând S.C. "H.S." S.R.L., au constatat că în stradă doi tineri se băteau.

După ce i-au despărțit și având în vedere că, unul dintre aceștia și anume, partea vătămată I.L. acuza dureri abdominale și la piciorul stâng, afirmând că a fost tăiat cu un cuțit, de către celălalt tânăr pe nume A.H.M., lucrătorii de poliție după ce au procedat la o percheziție corporală asupra inculpatului A.H.M. ocazie cu care nu s-a identificat asupra acestuia vreun obiect tăietor-înțepător. Partea vătămată I.L. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, intervenindu-se chirurgical pentru diagnosticul de hemoperitoneu și peritonită fecaloidă prin plagă înjunghiată baza hemitoracelui stâng penetrantă intraabdominal cu plăgi multiple ale intestinului subțire (5) cu dimensiuni între 4 și 8 cm, pentru care s-a practicat toaletă abundentă cu drenaj multiplu, enterografie și sutura plăgilor înjunghiate, fiind externat la data de 14 ianuarie 2008.

La data de 5 februarie 2008, partea vătămată I.L., fiind examinată de către medicul legist, conform raportului de constatare medico-legală nr. 46/LR din 13 februarie 2008 rezultă că partea vătămată I.L. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur tăietor-înțepător necesitând 30 - 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile de violență i-au pus viața în primejdie prin complicație hemoragică.

Inculpatul a negat în mod constant lovirea victimei cu cuțitul, a arătat că nu a posedat cuțit, dar nici nu-și explică existența leziunilor traumatice prin înjunghiere leziuni constatate de raportul medico-legal și numărul acestora. Potrivit declarației părții vătămate I.L. care a arătat că inculpatul a fost cel care a intervenit în discuția cu E. cu care de fapt dorea să discute partea vătămată, pentru că nu a înțeles să plece și-au aplicat reciproc înjurături și deși l-a amenințat pe inculpat ca î-l va lovi, inculpatul a fost cel care i-a aplicat trei lovituri de cuțit în zona abdominală lateral stâng și din disperare a încercat să-l imobilizeze și să-l deposedeze de cuțit dar nu a reușit, astfel încât inculpatul i-a mai aplicat două lovituri cu cuțitul în piciorul stâng.

Din declarația inculpatului a rezultat că, fiind în căutarea martorului E.P. care ieșise din discotecă și intenționând să plece spre casă împreună cu verișoara sa martora M.O., a fost împins de partea vătămata care i-a pus mana în piept, l-a atins, i-a spus să plece acasă. A mai arătat că nu a ripostat, s-a dat înapoi, a stat de vorbă cu o persoană al cărui nume nu l-a putut preciza timp în care martorul E. a rămas să discute cu partea vătămată și prietenii acestuia.

Revenind să-și ia verișoara, partea vătămată i-a pus mâna în piept, i-a pus piedică și în timp ce erau la sol i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona toracelui și feței, timp în care au apărut organele de poliție. A susținut că nu l-a lovit pe partea vătămata că acesta este posibil să fi venit tăiat întrucât era o persoană violentă care căuta ceartă. Din declarația martorului G.I. a rezultat că a fost prezent la incident a ieșit din discotecă în căutarea părții vătămate care lipsea. În fața discotecii l-a văzut pe partea vătămată se îmbrâncea cu inculpatul, în jur fiind circa 10 persoane, la un moment dat inculpatul era peste partea vătămată iar ulterior s-a ridicat, s-a plâns că a fost înjunghiat dar martorul nu a văzut cuțitul nici în cursul îmbrâncelii și nici după terminarea incidentului. A mai arătat că deși partea vătămată a ridicat bluza nu a văzut că aceasta să fie tăiată dar a văzut pe abdomenul inculpatului o leziune din care curgea sângele. A mai precizat că pe jos nu erau cioburi sau alte obiecte tăietoare iar după ieșirea din spital partea vătămată a fost îngrijită de martor la locuința părții vătămate din Năvodari, unde îl ajuta la toate treburile gospodărești, iar consumația sa era suportată de părinții părții vătămate ca efect al îngrijirii părții vătămate. A mai arătat martorul că nu cunoaște ce sume s-au cheltuit pentru alimentația părții vătămate și nici pe medicamente, cunoaște doar că partea vătămată constituită parte civilă s-a deplasat de trei ori la spital cu taxiul respectiv 40 RON pe fiecare deplasare.

La reținerea acestei situații de fapt instanța a avut în vedere următoarele: proces-verbal de sesizare din oficiu a lucrătorilor de poliție din cadrul Postului Ghindărești; plângerea și declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor F.M., D.G., E.P., M.V.O., A.C., G.I., F.I., V.I., I.P.; procese-verbale de confruntare; adresă de constituire parte civilă din partea Spitalului Județean Clinic de Urgență Constanța; acte medicale și raport de constatare medico-legală privind leziunile traumatice suferite de victimă; declarațiile inculpatului A.H.M..

În drept a reținut că fapta inculpatului A.H.M. care la data de 7 - 8 ianuarie 2008, în jurul orelor 00:30 în urma unei stări conflictuale spontane ce a avut loc în centrul localității Ghindărești, de a aplica mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate I.L. în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața prin complicație hemoragică și septică, necesitând 30 - 35 de zile îngrijiri medicale de la data producerii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

A motivat că din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece acesta a urmărit producerea rezultatului aflat în reprezentarea sa, l-a acceptat, existența intenției de a ucide rezultând din materialitatea faptei inculpatului, a instrumentului folosit, apt de a provoca moartea, de intensitatea loviturii și a locului vital țintit.

Reținând vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii sus-menționate, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca deosebit de ridicat și care rezultă din împrejurarea că a urmărit producerea rezultatului aflat în reprezentarea sa, l-a acceptat, existența intenției de a ucide rezultând din materialitatea faptei inculpatului, a instrumentului folosit, apt de a provoca moartea, de intensitatea loviturii și a locului vital țintit. Starea de pericol creată de inculpat prin fapta sa rezidă însăși din natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia, în violența excesivă și nejustificată de care a uzat învinuitul, în comparație cu motivul ce l-a determinat să comită o asemenea faptă.

Instanța a avut însă în vedere și persoana inculpatului, care deși a negat constant comiterea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără, are 24 ani, care prestează activități pentru a-și asigura existența, iar în prezent este plecat la muncă în străinătate. Pentru aceste considerente, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani și 9 luni închisoare, apreciată ca fiind suficientă și în măsură să asigure realizarea scopului dublu al pedepsei - atât preventiv cât și educativ.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea civilă.

Apelul inculpatului a vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, iar apelul părții civile cuantumul pretențiilor civile.

Astfel, primul motiv de apel al inculpatului a vizat nelegalitatea sentinței în sensul că "prin reanalizarea probelor administrate să se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există".

S-a susținut că din declarațiile martorilor, respectiv a surorii inculpatului și a polițiștilor prezenți la fața locului, rezultă că inculpatul nu a avut un cuțit asupra sa, iar conflictul a fost generat de partea vătămata; inculpatul și partea vătămata s-au rostogolit, iar polițiștii au intervenit pentru a-i despărți; la circa o jumătate de oră, partea vătămată a venit la sediul politiei, declarând că a fost înjunghiată de inculpat, însă la momentul incidentului nimeni nu a văzut urme de sânge; rănile suferite de partea vătămată puteau fi provocate de cioburile de sticlă spartă.

Partea civilă a criticat sentința ca netemeinică și a susținut că în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea sa, daunele morale fiind stabilite într-o sumă modică.

Prin Decizia penală nr. 29/P din 15 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de partea civilă I.L., sentința a fost desființată în parte și în rejudecare au fost majorate de la 2.000 RON la 10.000 RON despăgubirile cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică. A susținut că instanța de apel nu a cercetat cauza prin prisma motivelor de apel formulate și s-a mulțumit să reitereze soluția și argumentele instanței de fond.

Ambele instanțe au avut în vedere numai declarația martorului G.I., prieten și rudă cu partea vătămată. Niciuna din instanțe nu au analizat declarația martorului D.G. ajutorul șefului de post, martor care a declarat că din rănile pe care le-a observat la partea vătămată, nu curgea sânge. În opinia martorului rănile se puteau produce prin cădere în șanțul unde inculpatul s-a bătut cu partea vătămată și care era plin de sticle. Nu există corpul delict cu care se presupune că a săvârșit fapta. În mod nejustificat curtea a majorat cuantumul despăgubirilor.

A solicitat să fie achitat pentru inexistența faptei iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Verificând hotărârea prin prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate o situație de fapt corectă și a dat încadrarea juridică legală faptei săvârșite de inculpat. Instanța de apel, conform art. 378 C. proc. pen. a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a audiat-o pe martora A.E. propusă în apărare de inculpat-martora fiind sora inculpatului, și a constatat că hotărârea este legală și temeinică.

Inculpatul a reluat în recurs apărările din cursul judecății în primă instanță și apel, critică vizând greșita interpretare a probelor.

Din declarațiile martorului F.I., audiat în instanță la 5 noiembrie 2009 rezultă că inculpatul s-a luat la bătaie cu partea vătămată, ambii au căzut și au intervenit polițiștii care i-au dus pe toți la postul de poliție. Martorul a arătat că a fost întrebat și la parchet dacă este posibil ca partea vătămată să se fi tăiat în cioburi dar a arătat că la locul faptei nu au fost cioburi. A mai făcut precizarea că în seara respectivă o persoană s-a tăiat într-un ciob, dar acest lucru s-a petrecut în discotecă.

Lucrătorii de poliție F.M. și D.G. cei care au intervenit și i-au despărțit pe inculpat și partea vătămată au declarat și ei că nu au constatat ca în locul unde s-au bătut cei doi să se afle un cuțit sau cioburi de sticlă.

Că inculpatul nu s-a putut tăia în "niște cioburi" rezultă din Raportul de constatare medico-legală nr. 46/LR din 13 februarie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală a Județului Constanța.

În concluziile raportului se arată că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu un corp dur tăietor-înțepător și au pus în primejdie viața prin complicație hemoragică septică, consecutivă plăgilor înjunghiate.

Partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată de 2 cm la hemitoracele stâng bazal plagă penetrantă abdominal, profundă, cu interesarea peritoneului parietal posterior.

Față de probele administrate corect s-a reținut și motivat că leziunea a fost produsă prin înjunghiere iar faptul că nu a fost găsită arma albă (cuțit, briceag etc.) nu înseamnă că inculpatul este nevinovat, aceasta în condițiile în care partea vătămată a prezentat leziunile descrise imediat după ce lucrătorii de poliție au intervenit pentru a aplana conflictul (bătaia).

Motivul de recurs privind greșita majorare a daunelor morale este și el nefondat.

Având în vedere urmările faptei, disconfortul la care a fost supusă partea vătămată urmare leziunilor suferite, zona în care ele se află și complicațiile medicale, faptul că partea vătămată a suferit și un prejudiciu estetic, este adevărat minor, sunt suficiente prin ele însele pentru a justifica majorarea daunelor morale de către instanța de apel - majorare motivată - de la 2.000 la 10.000 RON.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.H.M. împotriva Deciziei penale nr. 29/P din 15 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.