ÎCCJ, Secția penală

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 30 octombrie 2009 petiționarul B.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M.A. - primarul comunei Jilava, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 206, art. 250, art. 321 și art. 323 C. pen., susținând că la 18 septembrie 2009 în incinta unui complex comercial din comună i-a adresat injurii și amenințări și l-a acuzat de corupție. De asemenea, a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu faptul că M.A. ar fi tăinuit probe de natură a conduce la arestarea sa preventivă, petiționarul fiind cercetat într-un dosar instrumentat de procurorul N.T. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, că la aceste fapte ar fi participat și procurorul V.D.C.

de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a comis infracțiunile prevăzute de art. 259 alin. (4), art. 264, art. 266, art. 268, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen. și de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, petiționarul a mai solicitat efectuarea de cercetări și față de N.D., fost ministru de interne pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323, art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen. și față de numiții Z.A., M.M., M.L. și M.F. pentru fapte similare. Prin ordonanța nr. 1510/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de numiții V.D.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru infracțiunile prevăzute de art. 259 alin. (2), art. 263, art. 264, art. 266, art. 268, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen. și de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 și N.D., fost ministru de interne, pentru infracțiunile prevăzute de art. 323, art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea continuării cercetărilor față de numiții Z.A. - avocat, N.T. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, M.M., V.M., M.A.

, M.L. și M.F. sub aspectul infracțiunilor reclamate de petiționar. Pentru a dispune astfel, s-a constatat de către procuror că faptele reclamate ca fiind săvârșite de intimații V.D.C. și N.D. nu există în materialitatea lor și că nu s-a dovedit că cele două persoane au comis infracțiunile arătate de petiționar. Î mpotriva acestei rezoluții petiționarul B.N. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 6591/3099/11/2/2010 din 20 august 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut că nu există indicii sau dovezi care să ateste că procurorul V.D.C. și fostul ministru N.D.

ar fi săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar. Prin aceeași rezoluție, în urma examinării din oficiu, procurorul ierarhic superior a infirmat dispoziția din rezoluția atacată nr. 1510/P/2009 de neîncepere a urmăririi penale față de V.D.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 considerând că fapta era de competența Direcției Naționale Anticorupție. În contra soluției de neîncepere a urmăririi penale petiționarul B.N. a formulat plângere în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. solicitând desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Direcția Națională Anticorupție în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile de corupție prevăzute de art. 13 2 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, a susținut că nu au fost administrate probele necesare stabilirii vinovăției intimaților V.D.C. și N.D. în săvârșirea infracțiunilor pe care Ie-a reclamat. Plângerea formulată nu este întemeiată. Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că Parchetul de pe lângă Tribunalul București a efectuat în dosarul nr. 1129/1/2009 cercetări față de petiționarul B.N. sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în dauna patrimoniului public pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a întocmit un referat cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Se mai constată că prin încheierea din 5 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă, reținându-se că nu sunt indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC A.A.

SRL Jilava - Ilfov a subînchiriat spațiile aparținând Consiliului Local Jilava și că această activitate nu poate fi considerată infracțiune. Această încheiere a fost atacată cu recurs de către procuror, iar Curtea de Apel București a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță. Ca urmare, prin încheierea din 7 august 2009 a Tribunalului București a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a petiționarului B.N. Întrucât actele și măsurile adoptate de procuror în dosarul nr. 1129/1/2009 l-au nemulțumit pe petiționar, acesta a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror care efectua urmărirea penală și a fostului ministru de interne, cerând tragerea la răspundere penală pentru fapte care nu există în materialitatea lor.

Se constată din toate actele premergătoare că nu au existat date, indicii sau probe care să ateste că intimatul V.D.C. ar fi comis în exercițiul atribuțiilor specifice de procuror, în dosarul arătat, infracțiunile de producere ori ticluire de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 C. pen. , favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., însușirea nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, și că intimatul D.N.

ar fi comis infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. , favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. , fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Referitor la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. 1129/1/2009 petiționarul are posibilitatea exercitării căilor legale de atac, nicidecum prin solicitarea de tragere la răspundere penală a magistratului procuror în legătură cu activitățile de serviciu desfășurate de acesta în respectiva cauză. Privitor la soluția procurorului ierarhic superior de infirmare parțială, din oficiu, a ordonanței nr. 1510/P/2009 din 16 iunie 2010 de neîncepere a urmăririi penale față de V.D.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 - competența de efectuare a cercetărilor și de a pronunța o soluție revine Direcției Naționale Anticorupție și nicidecum Secției de urmărire penală și criminalistică. Așa fiind, dispoziția de infirmare este corectă, apreciindu-se că nu era cazul disjungerii și declinării competenței în favoarea acelei direcții, în absența datelor, indiciilor sau probelor că s-ar fi comis infracțiunea menționată. Ca atare, nu subzistă nulitatea invocată în plângerea petiționarului. Față de considerentele arătate se constată că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale față de intimații V.D.C.

și N.D. este legală și temeinică. În consecință, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 193 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge plângerea petiționarului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat și a menține ordonanța atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î N

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva ordonanței nr. 15107P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.