ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea
formulată la 30 octombrie 2009 petiționarul B.N. a solicitat tragerea la
răspundere penală a numitului M.A. - primarul comunei Jilava, pentru săvârșirea
infracțiunilor
prevăzute de art. 206, art.
250, art. 321 și art. 323 C. pen., susținând că la
18 septembrie 2009 în incinta unui complex comercial
din comună i-a
adresat injurii și amenințări și l-a acuzat de corupție.
De asemenea, a solicitat efectuarea de cercetări
în legătură cu
faptul că M.A. ar fi tăinuit probe de natură a conduce la
arestarea sa preventivă, petiționarul fiind cercetat într-un dosar
instrumentat de procurorul N.T. de la Parchetul de
pe lângă
Judecătoria Cornetu, că la aceste fapte ar fi participat și
procurorul
V.D.C. de la Parchetul de pe
lângă Tribunalul București care a comis infracțiunile prevăzute de art. 259
alin. (4), art. 264, art. 266, art. 268, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen.
și de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 78/2000.
De asemenea, petiționarul a mai solicitat
efectuarea de cercetări
și față de N.D., fost ministru de interne pentru
săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art.
323, art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen. și
față de numiții Z.A.,
M.M., M.L. și M.F. pentru fapte similare.
Prin ordonanța
nr. 1510/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de urmărire
penală
și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10
lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi
penale față
de numiții V.D.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București pentru infracțiunile prevăzute de art. 259 alin. (2), art.
263, art. 264, art. 266, art. 268, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen. și de
art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
78/2000 și N.D., fost ministru de interne, pentru infracțiunile prevăzute de
art. 323, art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen.
Prin aceeași
ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și
declinarea
competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București
în vederea continuării cercetărilor față de numiții
Z.A. - avocat, N.T. - procuror la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Cornetu, M.M., V.M., M.A.
,
M.L. și M.F. sub aspectul infracțiunilor reclamate de petiționar.
Pentru a
dispune astfel, s-a constatat de către procuror că
faptele reclamate ca fiind săvârșite de intimații V.D.C. și
N.D.
nu există în materialitatea lor și că nu s-a dovedit că cele
două persoane au comis infracțiunile arătate de
petiționar.
Î
mpotriva acestei rezoluții petiționarul B.N. a
formulat
plângere care a fost
respinsă prin rezoluția nr. 6591/3099/11/2/2010 din
20 august 2010 a procurorului șef al Secției de
urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că
nu există indicii sau dovezi care să ateste că
procurorul V.D.C. și fostul ministru N.D. ar fi săvârșit
infracțiunile
sesizate de petiționar.
Prin aceeași rezoluție, în urma examinării din
oficiu, procurorul
ierarhic superior a infirmat dispoziția din rezoluția
atacată
nr. 1510/P/2009 de neîncepere a
urmăririi penale față de V.D.C.
pentru comiterea infracțiunii prevăzută
de art. 17 alin. (1) lit. b)
din Legea nr.
78/2000 considerând că fapta era de competența Direcției
Naționale
Anticorupție.
În contra
soluției de neîncepere a urmăririi penale petiționarul
B.N. a formulat plângere în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
solicitând desființarea ordonanței atacate și
trimiterea
cauzei la Direcția Națională Anticorupție în vederea începerii
urmăririi penale pentru infracțiunile de corupție
prevăzute de art. 13
2
alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea
nr. 78/2000.
Totodată, a susținut că nu au fost administrate
probele necesare
stabilirii vinovăției intimaților V.D.C. și N.D. în
săvârșirea infracțiunilor pe care Ie-a reclamat.
Plângerea formulată nu este întemeiată.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se
constată că
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a efectuat în
dosarul
nr. 1129/1/2009 cercetări față de
petiționarul B.N. sub aspectul
infracțiunilor de înșelăciune și asociere
în vederea săvârșirii de infracțiuni în dauna patrimoniului public pentru care
a fost pusă în
mișcare acțiunea penală și
s-a întocmit un referat cu propunerea de
luare a măsurii arestării
preventive.
Se mai
constată că prin încheierea din 5 iunie 2009 a
Tribunalului București, secția
I
penală, a fost respinsă
propunerea de
arestare preventivă, reținându-se că nu sunt indicii
temeinice de
săvârșire a infracțiunii de
înșelăciune, că inculpatul, în calitate de
reprezentant al SC A.A. SRL
Jilava - Ilfov a
subînchiriat spațiile
aparținând Consiliului Local Jilava și că această
activitate nu poate fi
considerată infracțiune.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de
către procuror, iar
Curtea de Apel
București a dispus rejudecarea cauzei de către prima
instanță.
Ca urmare, prin încheierea din 7 august 2009 a
Tribunalului
București a fost respinsă propunerea de arestare preventivă
a petiționarului B.N.
Întrucât
actele și măsurile adoptate de procuror în dosarul nr. 1129/1/2009 l-au
nemulțumit pe petiționar, acesta a formulat plângere penală împotriva
magistratului procuror care efectua
urmărirea
penală și a fostului ministru de interne, cerând tragerea la
răspundere penală pentru fapte care nu există în
materialitatea lor.
Se constată din toate actele premergătoare că nu
au existat date,
indicii sau probe
care să ateste că intimatul V.D.C. ar fi
comis în exercițiul atribuțiilor specifice de procuror, în dosarul
arătat,
infracțiunile de producere
ori ticluire de probe mincinoase în sprijinul
unei învinuiri nedrepte, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen.,
omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută
de art. 263 C. pen.
, favorizarea
infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.,
însușirea nedreaptă
prevăzută de art. 268 C. pen., fals
intelectual
prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals prevăzută
de art. 291 C. pen., asociere în vederea
săvârșirii de infracțiuni
prevăzută de art. 323 C. pen. și de art. 17
alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 78/2000, și
că intimatul D.N. ar fi comis infracțiunile de
asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C.
pen.
, favorizarea infractorului
prevăzută de art. 264 C. pen.
, fals intelectual prevăzută de art. 289 C.
pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Referitor la
modul în care a fost instrumentat dosarul
nr.
1129/1/2009 petiționarul are posibilitatea exercitării căilor legale de
atac, nicidecum prin solicitarea de tragere la
răspundere penală a
magistratului
procuror în legătură cu activitățile de serviciu desfășurate
de acesta
în respectiva cauză.
Privitor la
soluția procurorului ierarhic superior de infirmare
parțială, din oficiu, a ordonanței nr. 1510/P/2009 din 16 iunie 2010 de
neîncepere a urmăririi penale față de V.D.C. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 17 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 78/2000, s-a
constatat că potrivit art. 13 alin. (1)
lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 - competența de efectuare a cercetărilor și de a
pronunța o soluție
revine Direcției
Naționale Anticorupție și nicidecum Secției de urmărire
penală și
criminalistică.
Așa fiind,
dispoziția de infirmare este corectă, apreciindu-se că nu era cazul disjungerii
și declinării competenței în favoarea acelei
direcții,
în absența datelor, indiciilor sau probelor că s-ar fi comis
infracțiunea
menționată.
Ca atare, nu
subzistă nulitatea invocată în plângerea petiționarului.
Față de considerentele arătate se constată că
ordonanța de
neîncepere a urmăririi
penale față de intimații V.D.C. și
N.D. este legală și temeinică.
În consecință, Curtea, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) și a art. 193
alin.
(2) C. proc. pen. urmează a respinge plângerea
petiționarului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat
și a
menține ordonanța atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î
N
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de
petiționarul B.N.
împotriva
ordonanței nr. 15107P/2009 din 16 iunie 2010 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de
urmărire
penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu
titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie
2011.