ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial

Cluj sub nr. 7600/1285/2010, reclamanta SC J.I.E. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele SC A.B.R. SA - Sucursala Cluj, C.F. și R.E. anularea

scrisorii de garanție bancară nr. X din 23 aprilie 2008 emisă de către pârâta

A.B.R. SA - Sucursala Cluj în favoarea pârâtului R.E. și a scrisorii de

garanție bancară nr. Y din 23 aprilie 2008 emisă de aceeași instituție bancară

în favoarea pârâtului C.F.

Tribunalul Comercial Cluj, prin

Sentința comercială nr. 2247 din 07 aprilie 2011, a respins excepția

necompetenței generale a instanțelor române și a admis excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, declinând competența de soluționare

a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, reținând

prevederile art. 28 din regulile uniforme pentru garanții la cerere și

constatând că acestea au fost emise de către SC A.B.R. SA București, în

calitate de garant; în aceste condiții, competența de soluționare revine

instanței de la sediul garantului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins excepția necompetenței generale ca neîntemeiată, a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC J.I.E. SRL și pe pârâții SC A.B.R. SA -

Sucursala Cluj, C.F. și R.E. în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, față de

dispozițiile art. 5, 7 și 10 pct. 4 C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea soluționării acestuia.

Asupra conflictului negativ de

competență de față, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, pentru determinarea

judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 5 și

7 alin. (1) C. proc. civ. care conțin regula de drept comun privind

introducerea cererii de chemare în judecată la instanța domiciliului pârâtului,

iar dacă pârâtul este o persoană juridică de drept privat, la instanța sediului

ei principal.

Art. 7 alin. (2) C. proc. civ., care

conține reguli cu privire la competența teritorială alternativă, stabilește că

cererea se poate face și la instanța locului unde persoana juridică de drept

privat are reprezentanța pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte

săvârșite de acesta.

Cum calitate procesuală pasivă în

prezenta cauză justifică pârâta SC A.B.R. SA - Sucursala Cluj și nu SC A.B.R.

SA, Înalta Curte apreciază că instanța competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este Tribunalul Specializat Cluj în raza căruia își are sediul

social pârâta.

Totodată, în cazul obligațiilor

comerciale, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afara de instanța de la

sediul pârâtei, cererea mai poate fi introdusă la instanța unde obligația a

luat naștere sau la instanța locului plății, iar, potrivit art. 12 din același

act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente; astfel fiind, instanța locului plății sesizată de reclamant nu era

îndreptățită să analizeze competența teritorială și să se considere

necompetentă.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea

Tribunalului Specializat Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 3 noiembrie 2011.