ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 656/F din 10 august 2011, pronunțată de Tribunalul București în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și alin. ultim, 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.Ș.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și alin. ultim, art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În conformitate cu art. 86 3 alin. (1) C. pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. Datele prevăzute la lit. b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 359 C. proc.

pen., i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. S-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V.R.

SA în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. și în referire la art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul R.Ș.D. la plata către partea civilă a sumei de 88.579,12 euro, în echivalent RON la data plății. Inculpatul a fost obligat la 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în convenții în formă calificată și cu consecințe deosebit de grave și uz de fals în concurs real, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că la data de 9 noiembrie 2007, inculpatul R.Ș.D.

s-a prezentat la SC V.R. SA- Agenția I.M., solicitând acordarea unui credit de acoperire cheltuieli personale în valoare de 88.000 euro, în vederea refinanțării unui alt credit contractat anterior de la P. Bank. În urma solicitării reprezentanților băncii de a prezenta documentele care atestă îndeplinirea condițiilor pentru acordarea creditului, inculpatul a prezentat o adeverința de venit care atesta faptul că era angajat la SC B. SRL, în calitate de director general, cu un venitul lunar în valoare de 4.500 RON. În urma analizelor efectuate de funcționarii băncii s-a stabilit că inculpatul îndeplinește condițiile necesare acordării împrumutului, fîindu-i acordat un credit de acoperire de cheltuieli personale în valoare de 87.000 euro, pe un termen de 30 ani, în acest scop încheindu-se Convenția de credit din 09 noiembrie 2007. Inculpatul a achitat doar o parte din rate.

Pentru această abatere V.R. a trecut la verificarea persoanei inculpatului la SC B. SRL, care a infirmat faptul că inculpatul a fost vreodată angajat al său. în urma acestei constatări, în data de 06 ianuarie 2010, SC V. SA a sesizat organele de urmărire penală. Coroborând mijlocele de probă administrate în cauză, văzând și poziția procesuală a inculpatului, tribunalul a constatat că acestea susțin participația și vinovăția inculpatului și conduc la pronunțarea unei soluții de condamnare. În drept, fapta inculpatului R.Ș.D. care, în data de 09 noiembrie 2007, s-a prezentat în calitatea falsă de director în cadrul SC B. SRL, folosind o adeverință de venituri falsă și i-a indus în eroare pe reprezentanții SC V.R.

SA- Agenția I.M., cu prilejul încheierii convenției de credit, contractând un împrumut în valoare de 87.000 euro, pe care l-a restituit doar parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții în formă calificată și cu consecințe deosebit de grave și uz de fals în concurs real, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. și anume dispozițiile generale ale C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, la concursul de infracțiuni, dispozițiile părții speciale a C. pen.

care statuează limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, precum și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 din Legea nr. 202/2010 în sensul că inculpatul a recunoscut fapta înainte de începerea cercetării judecătorești și a înțeles să uzeze de probele din faza de urmărire penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă până la 1/3, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. Au fost avute în vedere de instanța de fond și conduita anterioară a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și vârsta acestuia, tânăr, are o familie închegată, cu posibilități de reinserție socială. Reținând că prin actele materiale comise, inculpatul a săvârșit tot atâtea infracțiuni, instanța a constatat că se poate reține concursul real de infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele două aplicate.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a constatat că o modalitate legală dar și oportună în cazul inculpatului este suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei având în vedere vârsta inculpatului, faptul că are familie organizată și posibilități reale de reinserție socială, acesta realizând consecințele faptelor comise și reducând astfel riscul de recidivă infracțională, nu în ultimul rând avându-se în vedere și lipsa antecedentelor penale. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că inculpatul, prin fapta ilicită, a produs un prejudiciu părții civile, cu vinovăție, întinderea fiind demonstrată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.Ș.D., și a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1), lit. a) și c) C. pen., iar sub aspectul modalității de executare a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, față de înscrisul depus la dosarul cauzei precum și față de prevederile ordonanței nr. 50/2010, a considerat că acele clauze care sunt abuzive trebuie înlăturate, prin urmare a solicitat reducerea cuantumul sumei la care a fost obligat către societatea V.R. SA. Prin decizia penală nr. 330/A din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.Ș.D., împotriva sentinței penale nr. 656/F din 10 august 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penal și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constatat că în raport de circumstanțele faptelor - prin mijloace frauduloase, producând un prejudiciu mare, și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, este tânăr, integrat în familie și societate, cu posibilități de îndreptare și reinserție socială, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare ar fi de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului. Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, a apreciat că simpla condamnare nu apare ca suficientă pentru a forma convingerea că inculpatul se va îndrepta și nu va săvârși alte fapte penale. Totodată, în raport de gravitatea faptei, de circumstanțele de săvârșire și de cele personale, a apreciat că sunt necesare și o serie de restrângeri de drepturi pentru ca inculpatul să resimtă consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Față de aceste considerente, a constatat că nu se impune în cauză aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., care, de altfel, nici nu ar fi posibilă în raport de dispozițiile art. 81 alin. (2) C. pen. și de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză. Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit cuantumul acestuia în raport de suma rămasă de plată din cuantumul creditului de 84.652 euro și penalitățile aplicate ca urmare a întârzierii la plata, în cuantum de 3927,12 euro, prejudiciu produs ca urmare a inducerii în eroare a funcționarilor băncii. Temeiul răspunderii civile a inculpatului este fapta ilicită de inducere în eroare a băncii la momentul încheierii contractului, nefîind vorba de o răspundere contractuală, în temeiul convenției de credit.

Prin urmare, orice modificare ulterioară a acestui contract nu influențează în nici un fel cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, inculpatul fiind obligat să plătească despăgubiri băncii în temeiul hotărârii judecătorești și nu a convenției. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.Ș.D. și a solicitat în temeiul casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14, reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp ar.81 C. pen. Cu privire la latura civilă a solicitat reducerea cuantumului daunelor vând în vedere că în timpul contractului de credit comisionul de risc nu poate fi modificat. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul R.Ș.D. este nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și pedeapsa astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât și ca modalitate de executare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunile săvârșite, respectiv înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

și uz de fals prev de art. 291 C. pen. Astfel, pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, în condițiile prev de art. 86 1 C. pen., este justificată în raport de fapta săvârșită și modalitatea de comitere acesteia. Instanța de fond, ca și cea de apel, au dat eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aplicând și disp art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel că, Înalta Curte constată că nu se impune coborârea și mai mult sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege cât și criteriile analizate, astfel că pedeapsa așa cum a fost stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

și art. 52 C. pen. Se constată totodată, că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Relativ la solicitarea inculpatului privind aplicarea disp art. 81, Înalta Curte apreciază, în raport de fapta săvârșită de inculpat, că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât printr-o serie de restrângeri de drepturi, fiind necesar ca inculpatul să se afle sub supravegherea și controlul organelor judiciare pentru a se realiza exigențele prev. de art. 52 C. pen., privind scopul educativ și preventiv al pedepsei. Totodată, aplicarea disp. art. 81 alin. (2) C. pen., privind suspendarea condiționată, nu ar fi posibilă în prezenta cauză, având în vedere că în caz de concurs de infracțiuni pedeapsa aplicată trebuie să fie de cel mult 2 ani închisoare.

Cu privire la latura civilă, Înalta Curte, constată că în mod corect inculpatul a fost obligat la plata sumei de 88.579,12 euro, față de disp. art. 346 și art. 14 C. proc. pen., având în vedere că acesta este prejudiciul produs părții civile V.R. SA, ca urmare a inducerii în eroare a acesteia, prin comiterea faptei ilicite săvârșită de inculpat. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul R.Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 330/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 330/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai 2012.