ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4898/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 23 din data de 26 ianuarie

2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul T.N. în contradictoriu

cu pârâții I.P.J. Galați, I.G.P.R. și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați,

reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu autoritățile pârâte, a se constata

nelegalitatea dispoziției I.G.P.R. din 19 iunie 2008, excepția de nelegalitate fiind

invocată în Dosarul nr. 1343/44/2007 al Curții de Apel Galați.

Prin sentința civilă

nr. 610 din 14 mai 2009, Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare

a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Galați, cu motivarea că actul

administrativ împotriva căruia a formulat prezenta excepție de nelegalitate emană

de la o autoritate publică centrală.

Reclamantul a depus la

dosarul cauzei dispoziția din 19 iunie 2008 a I.G.P.R., din care rezultă că, la

cererea sa, a fost aprobată mutarea la Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență unde va fi numit în funcție potrivit competenței sale.

A mai depus reclamantul

la dosarul cauzei un înscris datat 23 iunie 2008 din cuprinsul căruia rezultă că

a primit copia dispoziției I.G.P.R. din 19 iunie 2008 și că este de acord cu mutarea

sa la I.S.U. Galați sub condiția respectării postului și funcției solicitate.

Instanța

de fond a constatat că în cauză reclamantul nu a făcut dovada că actul a cărui nelegalitate

l-a invocat este nelegal, cu atât mai mult cu cât dispoziția I.G.P.R. contestată

a fost emisă chiar la cererea sa. În afară de propriile considerațiuni privitoare

la măsurile dispuse împotriva sa de autoritățile pârâte, caracterizate în toate

cererile și înscrisurile depuse la dosar ca fiind incompetente și corupte, reclamantul

nu a făcut nici-o dovadă în sensul neconcordanței dintre actul administrativ contestat

și lege.

Curtea

a respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Galați, a necomunicării

unui act de procedură, a conexității și a netimbrării recursului judecat de Curtea

de Apel Galați în Dosarul nr. 1343/44/2007 întrucât a apreciat că acestea exced

cadrului procesual cu care a fost învestită în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul T.N., solicitând casarea sa integrală.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a invocat vicii legate de aspectul sentinței comunicate, a

ridicat excepția inexistenței ca act administrativ și nulității absolute a sentinței

recurate, invocând corupția membrilor completului de judecată și a judecătorilor

Curții de Apel Galați.

Examinând cauza prin prisma

înscrisurilor depuse în recurs și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nul, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 302¹

C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 304 din același act normativ enumeră situațiile în care se poate

cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate:

când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale;

când hotărârea s-a dat de alți judecători decât

cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică

a altei instanțe, invocată în condițiile legii;

când instanța

a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

când, prin

hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2);

dacă instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut

; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”

.

De asemenea, este neîndoielnic că în cauză Înalta Curte se află în

situația prevăzută de art. 304¹ C. proc. civ., în care

recursul declarat împotriva unei hotărâri

care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de

casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Cu toate acestea,

analizând cererea recurentului și susținerile acestuia, precum și înscrisurile depuse

în probatoriu, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate

argumente care ar putea fi calificate ca motive de recurs, potrivit legii.

În aceste

condiții, recursul declarat este nul.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹,

Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant

T.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de T.N. împotriva sentinței civile nr. 23 din data de 26 ianuarie 2010

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.