ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1818/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 212 din 27 octombrie 2009 a

Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate a

Dispoziției din 19 iunie 2008 emisă de I.G.P.R., excepție invocată de T.N.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de contencios administrativ, sesizată în temeiul art.

4 din Legea nr. 554/2004 cu excepția de nelegalitate a dispoziției I.G.P.R. din

19 iunie 2008, a reținut faptul că prin acest act administrativ reclamantul a

fost mutat la cererea sa la I.G.S.U.

Instanța a apreciat

că oportunitatea acestei dispoziții nu poate face obiectul controlul în cadrul

procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci numai în cadrul

acțiunii de fond.

Întrucât nici

reclamantul nu a invocat și nici instanța nu a constatat o neconcordanță cu prevederile

legale a dispozițiilor ce formează obiectul excepției, apreciindu-se că cel

care invocă excepția de nelegalitate are obligația de a arăta motivele de

nelegalitate ale actului administrativ pe care le consideră susceptibile să

influențeze soluționarea fondului în cauza dedusă judecății, s-a concluzionat

că aceasta este nefondată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul T.N. solicitând casarea integrală și „neluarea în

seamă” a acesteia întrucât i-a fost comunicată nesemnată de judecătorul A.I.

sau de președintele instanței în locul său.

S-a apreciat că

această hotărâre reprezintă un act administrativ jurisdicțional, ori cea mai

importantă condiție generală de valabilitate a oricărui act administrativ o

constituție semnarea acestuia de către funcționarul competent, condiție a cărei

nerespectare este sancționată cu inexistența actului.

S-a susținut,

totodată, că modul de redactare a hotărârii nu reflectă desfășurarea procesului

și nu face referire la judecarea excepțiilor procesuale și cererilor ridicate de

reclamant, care nu au fost puse în dezbaterea părților, „presupusul judecător”

de la Curtea de Apel Galați făcând eforturi majore pentru a comite toate

abuzurile semnalate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu grave

consecințe negative asupra actului de justiție și nu în ultimul rând asupra drepturilor

reclamantului de acces la judecător și la un proces echitabil. În acest sens s-a

făcut referire la neobligarea pârâților la depunerea în vederea comunicării a

întâmpinării și înscrisurilor pe care se sprijină și la un pretins refuz al

judecătorului de a se pronunța asupra probelor solicitate și respectiv asupra a

nenumărate excepții cum ar fi: excepția privind inexistența dispoziției din 19

iunie 2008 ca urmare a faptului că nu a fost depusă în original; excepția de nelegalitate

a actelor administrative de numire în funcție pentru orice angajat care va

efectua o reprezentare ilegală în acest dosar, urmare inexistenței actului

normativ de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare; excepției

de nelegalitate a dispoziției I.G.P.R. din 2008, precum și asupra apărării

reclamantului cu privire la inadmisibilitatea instituției mutării între 2

instituții cu personalitate juridică distinctă, într-o atare situație operând

transferul; excepția lipsei procedurii de citare cu emitentul actului; excepția

inexistenței ordinului care nu a fost emis în aplicarea art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 63/2003; excepția de nelegalitate a actului prin care a fost înființat

oficiul juridic etc.

Recurentul a mai

făcut referire și la alte pretinse abuzuri ce ar fi fost săvârșite în Dosarul nr.

1325/121/2008 a Tribunalului Galați, în care a fost invocată excepția de

nelegalitate ce formează obiectul cauzei, calificând judecătorii ca fiind

corupți și ascunși sub masca incompetenței.

În drept, s-a făcut

referire, generic, la prevederile art. 304 și, respectiv art. 304

1

corelat cu art. 261 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Aserțiunile recurentului

nu pot fi circumscrise însă, în condițiile art. 304 alin. (3) C. proc. civ.,

niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

raportat în mod evident și la obiectul cauzei, iar în urma examinării acesteia sub

toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a

constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare

arătate:

legătură cu activitatea de judecată a instanțelor nu sunt acte administrative

sau acte administrativ-jurisdicționale în sensul art. 2 lit. c) și d) din Legea

nr. 554/2004.

Hotărârea

judecătorească reprezintă actul de dispoziție prin care instanța, realizând o

adevărată judecată, tranșează un litigiu, rostind dreptul și stabilind măsuri

pentru recunoașterea, ocrotirea sau valorificarea lui.

În conformitate cu

dispozițiile art. 266 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea se va face în două

exemplare originale, din care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se

va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței.

Din coroborarea acestor

prevederi legale cu cele ale art. 261 alin. (1) pct. 8 și alin. (3), rezultă că

este obligatorie doar semnarea celor două exemplare originale, nu și a

exemplarelor ce se comunică părților, în copie, în cazul în care comunicarea este

necesară pentru curgerea termenului de exercitare a căilor de atac.

În același sens sunt

și prevederile art. 110 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești, potrivit cărora : Hotărârile se vor redacta în

numărul de exemplare necesar, spre a se asigura comunicarea acestora tuturor

persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se comunică integral. Două

exemplare de pe fiecare hotărâre vor fi semnate de membrii completului de

judecată și de grefierul de ședință.

care guvernează procesul civil impune, într-adevăr, asigurarea drepturilor părților

de a lua cunoștință de pretențiile reciproce și de a administra probatorii,

obligația de citare a părților, cu respectarea dispozițiilor art. 85 și următoarele

C. proc. civ., fiind una din modalitățile de realizare a acestui principiu.

În conformitate cu

prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.: actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara

nule numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât

prin anularea lor.

Ca atare, deși

normele privitoare la citare cu caracter imperativ, o parte nu poate invoca, în

căile de atac, lipsa de citare sau nelegala citare a celorlalte părți.

nelegalitate este reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 262/2007, ca un mijloc procesual de apărare ce nu

poate fi invocat decât în cadrul unui proces deja început, indiferent de

obiectul acestuia, fiind o formă de control al legalității administrative,

diferită de acțiunea directă în contencios administrativ prin care se tinde la

anularea actului emis de o autoritate publică.

Având în vedere

natura sa juridică, de mijloc procesual de apărare, excepția de nelegalitate se

examinează în limitele și condițiile impuse de art. 4 și nu după normele

procesuale de drept comun.

În cadrul acestei

proceduri, instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea

excepției de nelegalitate are de verificat doar concordanța actului administrativ

supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și

în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și

forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Verificarea

legalității actului administrativ pe calea excepției de nelegalitate presupune,

așadar, cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin

raportare la o situație de fapt de natură a afecta legalitatea actului datorită

incidenței unor neregularități procedurale. Tocmai de aceea, cel care invocă

excepția este obligat să indice motivele de nelegalitate a actului pe care le

consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului cauzei, precum și

normele legale cu forță juridică superioară pretins încălcate prin emiterea

lui, simpla enunțare a normei cuprinse în art. 4 neconstituind o motivare a

excepției de nelegalitate.

Totodată, având în

vedere limitele în care a fost reglementat controlul de legalitate a actelor

administrative pe calea excepției, în fața instanței legal investite cu

soluționarea unei excepții de nelegalitate, de către instanța care judecă litigiul

pe fond, nu pot fi invocate direct de către parte alte excepții de

nelegalitate, cercetarea admisibilității acestora sub aspectul existenței

raportului de dependență între actul ce formează obiectul lor și soluționarea

litigiului pe fond constituind atributul exclusiv al instanței investită a se

pronunța asupra acestuia din urmă.

În speță, prima

instanță a fost investită, în condițiile art. 4 din Legea nr . 554/2004, cu

soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției I.G.P.R. din 19 iunie

2008, invocată în Dosarul nr. 1325/12172008 al Tribunalului Galați, având ca

obiect cererea reclamantului privind aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 554/2004, pentru nerespectarea Încheierii din 20 aprilie

2007 prin care s-a dispus suspendarea executării sancțiunii destituirii

acestuia din funcția de polițist.

Autorul excepției nu

a indicat motivele de nelegalitate a respectivei dispoziții ce urmează a fi

examinate pe această cale, iar din cuprinsul acesteia rezultă că reclamantul a

fost mutat cu începere de la data de 20 iunie 2008, la cererea sa, la I.G.S.U.

În aceste condiții,

cum în speță nu s-a invocat neconcordanța acestei dispoziții cu prevederile

legale cu forță juridică superioară ce au stat la baza emiterii ei, prima

instanță a concluzionat în mod corect că excepția de nelegalitate este

neîntemeiată.

Față de cele expuse,

reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor

legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.N. împotriva sentinței civile nr. 212 din 27 octombrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.