ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2598/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2012, a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-SM 1086 din 26 octombrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-SM 725 din 26 octombrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia de impunere ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta a fost obligată la plata unor obligații fiscale suplimentare în sumă de 552.793 lei, reprezentând TVA, și de 163.202 lei, reprezentând majorări de întârziere.

În speță sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată: cazul bine justificat și paguba iminentă. În concret, reclamanta a arătat că facturile emise de către T.E.L., persoană nerezidentă, cu domiciliul fiscal în jud. Cluj, în calitate de furnizor, au respectat cerințele impuse de art. 155 alin. (5) din Legea 571/2003 și au fost înregistrate în evidența sa contabilă, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991. În opinia primei instanțe, prezentarea acestor facturi de către societatea reclamantă pune sub semnul îndoielii legalitatea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa de plată prin actele fiscale contestate. Paguba iminentă rezultă din cuantumul mare al obligațiilor fiscale aflate în discuție, respectiv 552.793 lei.

În situația executării deciziei de impunere contestate, prejudiciul suferit de reclamantă ar fi evident, întrucât activitatea acesteia ar fi grav perturbată, urmare a imposibilității plății salariilor către cei 60 de angajați și a creditelor aflate în derulare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii cererii de suspendare. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: În cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimata-reclamantă a prezentat motive de nelegalitate ale actelor administrative deduse judecății care pot fi analizate doar în cadrul unei acțiuni în anulare. În situația cercetării acestora într-o cerere de suspendare se poate ajunge la prejudecarea fondului, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 9-13 dosar). Recurenta a depus concluzii scrise, în care a arătat că acțiunea în anularea actelor administrative atacate a fost respinsă de către curtea de apel, iar împotriva acestei soluții a fost promovat recurs care se află în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, prin cererea dedusă judecății, intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-SM 1086 din 26 octombrie 2011, a deciziei de nemodificare nr. 1087 din 26 octombrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-SM 725 din 26 octombrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit textului legal anterior indicat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În speța de față, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a motivat condiția cazului bine justificat, întrucât nu a arătat care sunt argumentele de fapt și de drept care pot să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Mai mult decât atât, acțiunea în anularea actelor administrative contestate a fost respinsă de către curtea de apel. Într-o atare situație, în mod greșit prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Prin urmare, instanța de control judiciar nu va mai analiza condiția pagubei iminente, întrucât este suficient ca pentru respingerea cererii de suspendare a executării unui act administrativ să nu fie îndeplinită una din cele două condiții.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC V. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva sentinței nr. 3/ CA/2012 – P.I. din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atactată în sensul că respinge acțiunea SC V. SRL ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.