ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2008

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios, administrativ și fiscal, la data de 10

august 2007, reclamantul I.E. a solicitat „darea în judecată a instituției de stat

Penitenciarul G. pentru abuz de putere conform art. 246 C. pen.” susținând că i-au

fost încălcate „drepturile acordate prin art. 6 alin. (3) lit. a), b), c) și d)

din Protocolul nr. 11 al Convenției Europene cu privire la Drepturile Omului, cu

ocazia întocmirii a două rapoarte de incidență de către doi dintre angajații instituției

pârâte.

Reclamantul a susținut

de asemenea că, deși a solicitat studierea celor două dosare, ce i-au fost întocmite

și urmare cărora a fost sancționat disciplinar „cu raport cu mustrare”, angajații

penitenciarului nu au dat curs cererilor sale, încălcându-se astfel dreptul la apărare

reglementat prin protocolul sus menționat.

A mai susținut reclamantul

că, în Penitenciarul G. a fost de asemenea persecutat „pe motive de religie” urmare

a faptului că a trecut de la religia ortodoxă la „religia adventistă de ziua a șaptea”,

fiindu-i astfel încălcat dreptul ce i-a fost acordat prin „art. 9 al Protocolului

nr. 11 al Convenției Europene”, precum și faptul că a fost „amenințat tot timpul

că va fi omorât”, iar persoanele respective „aveau cuțite cu știința unor angajați

ai Penitenciarului G.”

Analizând acțiunea reclamantului

I.E. în raport cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este inadmisibilă.

Astfel, prin Legea

nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare

în cursul procesului penal, se instituie un regim juridic derogatoriu cu privire

la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Lege „Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate

la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și condițiile

prevăzute de prezenta lege, de C. proc. pen. și de alte legi”, iar în conformitate

cu prevederile alin. (2) ale aceluiași art. „Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea

drepturilor prevăzute în prezentul capitol (capitolul IV – Drepturile și obligațiile

persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate), luate de către

administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de liberate,

pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor.

Potrivit dispozițiilor

art. 50 alin. (5) din această lege „Împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor, persoana condamnată poate introduce contestație

la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile

de la comunicare hotărârii”.

Cum reclamantul I.E. nu

a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 294/2004 ci s-a adresat direct

cu cererea sa Înalte Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ

și fiscal, instanța constată că acțiunea acestuia este inadmisibilă, urmând a o

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată

de I.E. ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2008.