ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

947/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău - secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

obiectul cauzei este

anularea încheierii nr. 3/2010 a Curții de Conturi, prin care s-a soluționat

contestația la decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009 a Camerei de Conturi Bacău

(instituție fără personalitate juridică) și, întrucât actul administrativ a

cărui anulare se cere este emis de o autoritate publică centrală, respectiv

Curtea de Conturi a României, care stă în judecată în nume propriu, față de

Camera de Conturi Bacău, care are calitate de „alt subiect de drept” conform art.

16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că în baza dispozițiilor

art. 3 C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei revine Curții

de Apel.

Prin sentința civilă nr.

55/2012 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și Societatea

Națională a Sării S.A. S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României, în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a sesizat

î

nalta

Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut că în cauză actul administrativ contestat este

emis de o structură a Curții de Conturi fără personalitate juridică, că actul

administrativ contestat a fost emis de Camera de Conturi a Județului Bacău,

structura teritorială a Curții de Conturi a României cu capacitate

administrativă, că, deși Legea nr. 94/1992 este lege organică, aceasta nu

stabilește competența de soluționare a litigiilor rezultate din activitatea

Curții de Conturi, arătând doar că acestea se soluționează de instanțele

judecătorești specializate.

În această situație, a

apreciat curtea, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind

competența de soluționare, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1), potrivit

cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice

locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cum Camera de Conturi Județeană Bacău, emitentă a actului administrativ

unilateral cu caracter individual, este autoritatea publică județeană cu

capacitate administrativă, competența de soluționare a cauzei revine secției

specializate a Tribunalului Bacău, în circumscripția căruia își are sediul

reclamantul.

S-a mai

reținut în considerentele sentinței pronunțate de curtea de apel faptul că încheierile

la care fac referire dispozițiile art. 107-108 sunt acte juridice emise în

soluționarea plângerii prealabile formulată de persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act

administrativ individual și care trebuie să solicite autorității publice

emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 la care

face trimitere chiar Hotărârea nr. 1/2009, plângere prealabilă care, în

condițiile specifice Legii nr. 94/1992, îmbracă forma contestației formulată

împotriva actelor de valorificare a actelor de control efectuate de pârâtă, fie

prin structurile județene, fie prin cea centrală.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 21 și art. 22 C. proc. civ., Curtea a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și Societatea

Națională a Sării S.A. S. are ca obiect Decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009,

emisă de pârâta Camera de Conturi a Județului Bacău în examinarea abaterilor de

la legalitate și regularitate consemnate în procesul verbal de constatare

înregistrat sub nr. 809 din 30 septembrie 2009, încheiat în urma auditului

financiar al contului de execuție pe anul 2009 efectuat la Salina Târgu Ocna și Încheierea nr. 3/2010 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Curții de Conturi.

În drept, decizia nr.

22 din 22 octombrie 2009 și Încheierea nr. 3/2010 s-au întemeiat pe prevederile

Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități.

Actele normative

susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței

instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al

actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului

administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența

de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1)

anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea

contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin

decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de

Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare

încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De

asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a

Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația

formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit

că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus

obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană,

care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău - secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și

Societatea Națională a Sării S.A. S. și pe pârâta Curtea de Conturi a României,

în favoarea Tribunalului Bacău - secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 mai 2012.