ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 947/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău - secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul cauzei este anularea încheierii nr. 3/2010 a Curții de Conturi, prin care s-a soluționat contestația la decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009 a Camerei de Conturi Bacău (instituție fără personalitate juridică) și, întrucât actul administrativ a cărui anulare se cere este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de Conturi a României, care stă în judecată în nume propriu, față de Camera de Conturi Bacău, care are calitate de „alt subiect de drept” conform art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că în baza dispozițiilor art. 3 C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel.

Prin sentința civilă nr. 55/2012 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și Societatea Națională a Sării S.A. S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că în cauză actul administrativ contestat este emis de o structură a Curții de Conturi fără personalitate juridică, că actul administrativ contestat a fost emis de Camera de Conturi a Județului Bacău, structura teritorială a Curții de Conturi a României cu capacitate administrativă, că, deși Legea nr. 94/1992 este lege organică, aceasta nu stabilește competența de soluționare a litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi, arătând doar că acestea se soluționează de instanțele judecătorești specializate.

În această situație, a apreciat curtea, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind competența de soluționare, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1), potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cum Camera de Conturi Județeană Bacău, emitentă a actului administrativ unilateral cu caracter individual, este autoritatea publică județeană cu capacitate administrativă, competența de soluționare a cauzei revine secției specializate a Tribunalului Bacău, în circumscripția căruia își are sediul reclamantul.

S-a mai reținut în considerentele sentinței pronunțate de curtea de apel faptul că încheierile la care fac referire dispozițiile art. 107-108 sunt acte juridice emise în soluționarea plângerii prealabile formulată de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual și care trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere chiar Hotărârea nr. 1/2009, plângere prealabilă care, în condițiile specifice Legii nr. 94/1992, îmbracă forma contestației formulată împotriva actelor de valorificare a actelor de control efectuate de pârâtă, fie prin structurile județene, fie prin cea centrală.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 21 și art. 22 C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și Societatea Națională a Sării S.A.

S. are ca obiect Decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009, emisă de pârâta Camera de Conturi a Județului Bacău în examinarea abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 809 din 30 septembrie 2009, încheiat în urma auditului financiar al contului de execuție pe anul 2009 efectuat la Salina Târgu Ocna și Încheierea nr. 3/2010 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. În drept, decizia nr. 22 din 22 octombrie 2009 și Încheierea nr. 3/2010 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal. În ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău - secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele Sucursala Salina Târgu Ocna și Societatea Națională a Sării S.A. S. și pe pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Bacău - secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2012.