ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5459/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2009, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta Federația Română de Baschet solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea măsurii suspendării sale pentru 4 etape dispuse de către Biroul Federal al Federației Române de Baschet în ședința din 16 decembrie 2008 și obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în contravaloarea remunerațiilor neîncasate pe timpul suspendării și daune de imagine în cuantum de 20.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 05 noiembrie 2008 și la data de 10 noiembrie 2008, a fost delegat de către forurile competente ale Federației Române de Baschet să arbitreze meciurile din etapele V și VI ale Campionatului Național de Baschet Seniori - Divizia A 2008-2009 dintre echipele E. Timișoara și CSU A. Sibiu (etapa V) și Clubul Sportiv U. Brașov și Clubul Sportiv U.M. Cluj Napoca (etapa VI).

Ulterior acestor două partide de baschet, la mai bine de o lună de la epuizarea acestora, mai precis la data de 17 decembrie 2008, a aflat, în mod incidental (din accesarea site-ului de internet al Federației), faptul că în ședința din data de 16 decembrie 2008 a Biroului Federal, atât el cât și o colegă a sa au fost suspendați pentru 4 etape, respectiv pentru etapele XIII, XIV, XV și XVI ale Campionatului Național de Baschet Seniori - Divizia A, „ca urmare a memoriilor depuse de unele echipe privind desfășurarea jocului de baschet și a unor înregistrări video”.

Reclamantul susține că măsura dispusă împotriva sa este nelegală, pentru următoarele argumente: 1. Decizia luată de către Biroul Federal al Federației Române de Baschet este lovită de nulitate absolută deoarece a fost luată de către o instanță necompetentă, singurul organ abilitat să ia decizii în materia sancționării arbitrilor de baschet fiind Colegiul Central al Arbitrilor de Baschet, potrivit art. 117 din Statutul Federației Române de Baschet, conform cărora „Colegiul Central al Arbitrilor sesizează și propune judecarea și sancționarea arbitrilor în conformitate cu Regulamentul de Disciplină”, aspect confirmat de conducerea Federației Române de Baschet, prin procesul-verbal din data de 27 decembrie 2008 în care se recunoaște faptul că procedura de suspendare a reclamantului a fost încălcată.

În același sens, reclamantul invocă drept argument dispozițiile art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federației Române de Baschet, conform cărora Biroul Federal al Federației Române de Baschet reprezintă instanța de recurs pentru toate deciziile luate în primă instanță de forurile inferioare ale Federației. 2. Toate hotărârile contestate au fost luate cu încălcarea flagrantă a prevederilor constituționale referitoare la dreptul la apărare și liberul acces la justiție, întrucât nu a avut cunoștință, nefiindu-i comunicate, de memoriile echipelor în baza cărora a fost suspendat, nu a știut care dintre echipele arbitrate de către el a efectuat aceste memorii. De asemenea, susține că nu a avut cunoștință de data și locul în care s-a ținut ședința în care a fost suspendat și nu i s-a comunicat niciodată decizia de suspendare și nu în ultimul rând nu i s-a garantat în niciun fel dreptul la apărare.

Mai susține reclamantul că nu a avut acces, deși a solicitat aceste lucruri de nenumărate ori la regulamentele în vigoare de la data suspendării sale, toate aceste date fiind preluate de către el de pe site-ul Federației Române de Baschet. Reclamantul invocă sub acest aspect încălcarea prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, reclamantul invocă și încălcarea dreptului de acces la justiție în raport cu jurisprudența Curtea Europene a Drepturilor Omului. 3. Reclamantul critică măsurile adoptate în privința sa și sub aspectul faptului că toate regulamentele în vigoare sunt neclare și neprofesioniste, având numeroase neclarități și suprapuneri de competențe între organele jurisdicționale, precum și faptul că numeroase Statute și Regulamente nu au fost aprobate în conformitate cu prevederile Statutare, nefiind supuse votului Adunării Generale.

Susține reclamantul că decizia luată în ceea ce îl privește nu a fost luată în termenul legal de 4 zile de la finalul oricărei partide, ci la o distanță de mai bine de o lună de la terminarea meciurilor incriminate și că decizia a fost adoptată la sesizarea unor echipe și a unui evaluator al arbitrajului prestat de către el, iar nu la sesizarea comisarului de meci, așa cum menționează prevederile statutare. Reclamantul invocă și refuzul pârâtei Federației Române de Baschet de a-i soluționa favorabil cererile din 07 ianuarie 2009 și 13 februarie 2009 prin care solicita să îi fie comunicate motivele suspendării. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 2 lit. b) și c), art. 7 alin. (1) și (7), art. 8, art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și prevederile art. 12.3.12, art. 12.3.20, art. 4.2.2.1, art. 4.2.2.6, art. 106 lit. h), art. 117, art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federației Române de Baschet.

Prin întâmpinare, pârâta Federația Română de Baschet a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, susținând că Federația Română de Baschet este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ, constituită în conformitate cu Legea nr. 69/2000 și O.G. nr. 26/2000, nefiind o autoritate administrativă centrală, care să atragă competența Curții de Apel București. În același sens, susține reclamantul că măsura de sancționare contestată de reclamant nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâta Federația Română de Baschet susține că măsura suspendării a fost dispusă de organul competent, în conformitate cu dispozițiile art. 14 lit. t) și art. 87 din Statutul Federației Române de Baschet, conform cărora Biroul Federal este unicul organism competent să coordoneze, să controleze și să dispună măsuri față de activitatea arbitrilor. Pârâta Federația Română de Baschet solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata de daune-interese, susținând că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu material sau moral care ar trebui reparat prin acordarea de daune-interese și că măsura suspendării nu a putut aduce prejudicii materiale certe reclamantului, întrucât nu există certitudinea că reclamantul ar fi fost desemnat să arbitreze vreun meci în aceste etape, atâta timp cât procedura desemnării arbitrilor pentru fiecare etapă implică tragerea la sorti.

În consecință, pârâta susține că prejudiciul nu are caracter cert cu privire la existența sa, ci doar unul eventual, și drept urmare nu se poate dispune repararea acestuia. Prin considerentele sentinței civile nr. 797 di 12 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în primul rând faptul că este competentă să soluționeze acțiunea, deoarece pârâta Federația Română de Baschet este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, text de lege potrivit căruia sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Pe de altă parte, măsura luată de pârâtă este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. De asemenea, Curtea de apel a apreciat că cererea nu trebuie timbrată deoarece vizează un conflict de muncă între părți.

Prin aceeași sentință, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.C., a anulat măsura suspendării reclamantului pentru 4 etape (etapele V și VI ale Campionatului Național de Baschet Seniori - Divizia A 2008-2009), dispusă de către Biroul Federal al Federației Române de Baschet în ședința din 16 decembrie 2008, a obligat pe pârâtă la 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamant și la 6.620 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Hotărârea Biroului Federal de sancționare a reclamantului este nulă deoarece: reclamantul nu a fost anunțat de procedura disciplinară desfășurată împotriva sa pentru a i se da posibilitatea să se apere; potrivit art. 4.2.2.6 din Regulamentul de disciplină, Comisia de Soluționare a Memoriilor este competentă să decidă sancțiunile după 4 zile de la primirea raportului comisarului jocului, cât și a oricărei informații pertinente; Biroul Federal nu este competent să sancționeze, în primă instanță, pe arbitri, ci ca instanță de recurs, potrivit art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federației Române de Baschet; sancționarea arbitrilor se face doar în termen de 4 zile de la primirea raportului comisarului jocului, cât și a oricărei informații pertinente, potrivit art. 4.2.2.6 din Regulamentul de disciplină.

Cu referire la capătul de cerere privind la obligarea pârâtei la plata de daune morale, Curtea de apel, în raport cu dispozițiile art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, a avut în vedere că reputația profesională a reclamantului a avut de suferit prin sancționarea sa nelegală, măsura sancționării fiind publicată pe site-ul Federației Române de Baschet, putând fi astfel cunoscută de orice persoană, cunoaștere în urma căreia este posibilă modificarea percepției publice asupra activității reclamantului.

Cu referire la capătul de cerere privind daunele materiale reprezentate de contravaloarea remunerațiilor neîncasate pe timpul suspendării, Curtea de apel a reținut că acestea nu pot fi acordate deoarece prejudiciul invocat nu are caracter cert, întrucât nu există certitudinea că reclamantul ar fi fost desemnat să arbitreze vreun meci în aceste etape, procedura desemnării arbitrilor pentru fiecare etapă implicând tragerea la sorți, fiind deci posibil ca reclamantul să nu fi fost desemnat la niciunul din meciurile etapelor XIII-XVI, din cadrul cărora a fost suspendat, iar arbitrii primesc remunerația doar în funcție de numărul meciurilor arbitrate. Împotriva sentinței civile nr. 797 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâta Federația Română de Baschet și reclamantul C.C.

Pârâta Federația Română de Baschet a formulat cererea de recurs în termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea sentinței, dar nu a motivat recursul nici prin cererea de declarare a recursului, nici ulterior, înăuntrul termenului de recurs, astfel că la termenul de judecată din 13 octombrie 2010, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția nulității recursului. Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. Termenul și modalitatea de motivare a recursului sunt prevăzute de art. 303 C. proc. civ., astfel: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

Or, recurentul-pârât a depus motivele de recurs abia la termenul din 13 octombrie 2010, susținând că au fost depuse în termen legal, dat fiind că sentința atacată cu recurs a fost dată fără drept de apel, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 284 alin. (1) și (3) art. 287 alin. (1) și (2) și art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Susținerea recurentului-pârât în sensul că recursul a fost motivat în termen, excepția nulității acestuia, invocată din oficiu de instanță, nefiind întemeiată, nu poate fi primită față de dispozițiile imperative ale art. 303 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Nu este întemeiată nici susținerea recurentului-pârât în sensul că nu este aplicabil textul art. 306 C. proc. civ. cu privire la constatarea nulității recursului, cu motivarea că fiind vorba de o materie în care dreptul la apel este suprimat, sunt aplicabile dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., text de lege care obligă instanța să examineze cauza sub toate aspectele. Textul art. 304 1 C. proc. civ. se referă însă la faptul că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Textul invocat, prin conținutul său, nu poate fi așadar interpretat în sensul că recurentului îi este îngăduit să nu motiveze recursul, ci dimpotrivă pe lângă motivele de recurs invocate (dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.) instanța poate examina cauza și sub alte aspecte. Totodată, recurentul-pârât susține că prin intermediul acestei căi de atac a invocat motive de ordine publică, astfel că nulitatea recursului devine inoperantă. În cauză nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, excepția privind necompetența Curții de Apel de a se pronunța în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată fiind rezolvată de instanța de fond, astfel că prin susținerile sale recurentul-pârât critică doar modul de rezolvare al acestei excepții, critica fiind formulată în cadrul motivelor de recurs. Așa fiind, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. instanța urmează a constata nulitatea recursului declarat de pârâta Federația Română de Baschet, nefiind incidente nici dispozițiile textelor indicate de recurent din materia apelului.

Cât privește recursul declarat de reclamantul C.C., acesta prin motivele de recurs formulate critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că este îndrituit la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de despăgubiri, astfel cum a solicitat prin cerere de chemare în judecată, suma de 10.000 RON daune morale ce i-a fost acordată ca urmare a anulării măsurii suspendării pentru patru etape ale Campionatului Național de Baschet – Divizia A 2008-2009, fiind derizorie, în continuare el fiind supus unor șicane permanente din partea pârâtei și fiind în imposibilitatea de a-și executa meseria pentru că nu a mai fost delegat la jocurile de baschet de mai bine de un an.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Într-adevăr, instanța de fond a admis cererea recurentului-reclamant formulată în contradictoriu cu Federația Română de Baschet și a anulat măsura suspendării reclamantului pentru patru etape ale Campionatului Național de Baschet Seniori – Divizia A 2008-2009, măsură dispusă de Biroul Federal al Federației Române de Baschet în ședința din 16 decembrie 2008, obligând pârâta la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamant, reținând că acesta, ca urmare a sancționării nelegale, a avut de suferit din punct de vedere al reputației profesionale.

Cât privește cererea de acordare a unor daune materiale, cuantumul fiind precizat prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, la suma de 50.000 RON, ele reprezentând contravaloarea remunerațiilor neîncasate pe timpul suspendării sale din activitatea de arbitru de baschet, în mod corect instanța de fond a respins această cerere cu motivarea că prejudiciul invocat nu are caracter cert. Astfel, cum corect reține instanța de fond, procedura desemnării arbitrilor prin tragere la sorți face posibil că recurentul-reclamant să nu fi fost desemnat prin tragere la sorți pentru niciunul din meciurile etapelor din cadrul cărora a fost suspendat, iar remunerația acestuia este în funcție doar de numărul meciurilor arbitrate.

Caracterul cert al prejudiciului este unul din elementele de bază pentru ca acesta să fie acordat persoanelor îndreptățite, ori, cum în speță nu s-a făcut dovada veniturilor pe care recurentul-reclamant le-ar fi încasat din aceasta activitate, în mod just instanța de fond a considerat că nu poate fi acordat. Prejudiciul invocat de recurentul-reclamant nu este cert nici în privința existenței, nici în privința posibilității de a fi cuantificat. În ceea ce privește critica vizând cuantumul redus al daunelor morale acordate, se constată că și aceasta este neîntemeiată. Instanța de fond a apreciat în mod corect acest cuantum în raport de consecințele negative suferite de recurentul-reclamant în plan fizic, psihic și afectiv ca urmare a suspendării sale pentru cele patru etape ale Campionatului de baschet, măsura suspendării fiind publicată pe site-ul Federației Române de Baschet, ea având ca efect atingerea dreptului la imagine.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, iar sentința instanța de fiind menținută ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de Federația Română de Baschet împotriva sentinței civile nr. 797 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.C. împotriva aceleiași sentințe civile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.