ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3200/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3200/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia penală nr. 2181 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova în dosarul nr. 15807/318/2009,
s-a
admis recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul
Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 375 din 2 martie 2011,
pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. 15807/318/2009.
A fost casată sentința cu privire la individualizarea
judiciară a pedepselor și la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 191 alin.
(3) C. proc. pen. și, rejudecând:
I.
S-au
majorat la câte 5 ani închisoare, pedepsele principale aplicate inculpaților
M.G.G. și M.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.,
pedepse ce urmează a fi executate în regim de detenție, potrivit art. 57 C.
pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis
celor doi inculpați, după executarea pedepselor principale, drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (respectiv dreptul
de a fi administrator al unei societăți comerciale), timp de 2 ani, cu titlul
de pedeapsă complementară.
Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 86
1
,
art. 86
3
, art. 86
4
și art. 71 alin. (5) C. pen., aplicate
față de cei doi inculpați, menținându-se dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicate de instanța de fond, pe durata prev. de
art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
II.
Au
fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71
alin. (5) C. pen., aplicate față de inculpatul lovită Ion, urmând ca acesta să
execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., în regim de detenție,
potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis
inculpatului respectiv, după executarea pedepsei principale, drepturile prev.
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani,
cu titlul de pedeapsă complementară.
S-au menținut dispozițiile prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., art. 71 alin. (1), (2) C. pen.,
aplicate de instanța de fond față de inculpat.
III.
S-a majorat la 3 ani închisoare, pedeapsa principală
aplicată inculpatului S.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap.
la art.9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C.
pen., art. 13 C. pen.
S-a constatat că
această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a
fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 3526 din 13 noiembrie 2007 a
Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă.
În baza art. 36 alin.
(2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru
infracțiunea dedusă judecății, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 3526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu,
definitivă, inculpatul S.G. având de executat 3 ani închisoare, în regim de
detenție, potrivit art. 57 C. pen.
Au fost menținute
dispozițiile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
aplicate inculpatului.
S-au menținut
dispozițiile vizând interzicerea, timp de 2 ani, a dispozițiilor prev. de art.
64 alin. (1)
lit.
a) teza a II-a, lit.
b) și c) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară.
În baza art. 191
alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații M.G.G., M.G.,
I.I. și S.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.A. SRL Târgu
Jiu, la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului la instanța de fond.
S-au menținut restul
dispozițiilor sentinței.
IV.
S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de
A.N.A.F, D.G.F.P Gorj și de inculpații M.G.G., M.G., I.I. și S.G.
Au fost obligați la
câte 100 lei inculpații M.G.G., M.G. și I.I. și la 400 lei inculpatul S.G. (din
care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în recurs),
cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei
decizii au formulat contestație în anulare inculpații M.G.G. și M.G.,
invocând ca motive ale căii extraordinare de atac
promovate cele prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.
S-a susținut că
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului
penal invocată de către inculpați, respectiv prescripția răspunderii penale pentru
faptele deduse judecății și, de asemenea, că inculpații nu au fost audiați la
instanța de recurs deși aceștia au fost prezenți, audierea lor fiind
obligatorie.
Prin decizia penală
nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori,
a fost respinsă, ca
nefondata, contestația în anulare formulată de inculpații M.G.G. și M.G.
împotriva deciziei penale nr. 2181 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Curtea
de Apel Craiova în dosarul nr. 15807/318/2009.
A fost obligat
fiecare contestator la câte 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor
desemnați din oficiu și la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Analizându-se
motivele contestației în anulare promovate de cei doi contestatori, în temeiul
art. 392 C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Primul caz invocat de
contestatori în calea extraordinară de arac promovată a fost cel prev. de art.
386 lit. c) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva hotărârilor penale
definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a
pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute
în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)
1
C. proc. pen., cu privire la care
existau probe în dosar.
În cauză s-a susținut
de către contestatori că a intervenit prescripția răspunderii penale, caz
prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., aflat între cele enumerate
în art. 386 lit. c) C. proc. pen., situație cu privire la care în momentul judecării
recursului existau probe la dosar.
S-a constatat, insă,
că excepția prescripției răspunderii penale nu a fost ridicată cu prilejul
soluționării recursului și nici nu a format obiectul vreunui motiv de casare,
ridicat de către cei doi contestatori.
Cu toate acestea, s-a
constatat că soluționarea recursului în procesul penal este guvernată de
principiul rolului activ al instanței de recurs, precum și de caracterul
devolutiv al căii de atac ordinare, în cadrul căreia instanța este obligată, în
afară de temeiurile și cererile invocate de recurent, să examineze cauza sub
toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen.
Astfel, față de
obligațiile impuse de lege, in condițiile în care verificarea existenței
cauzelor de încetare a procesului penal se realizează din oficiu, prescripția
fiind analizată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385
9
pct.
15 C. proc. pen., așa cum se arată în dispozițiile art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., s-a observat că nu se poate vorbi de nepronunțarea instanței
de recurs asupra acestei cauze de încetare a procesului penal.
În ceea ce privește
cel de-al doilea motiv invocat de contestatori, s-a constatat că potrivit
dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale
definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului
sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a
fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie conform art. 385
14
alin. (1)
1
ori
art. 385
16
alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, s-a
observat că cei doi contestatori au fost ascultați cu prilejul soluționării
cauzei pe fond, iar împotriva acestora s-a pronunțat o hotărâre de condamnare,
ceea ce face inaplicabile dispozițiile legale mai sus invocate și care ar atrage
aplicarea cazului de promovare a căii extraordinare de atac prev. de art. 386
lit. e) C. proc. pen.
Împotriva deciziei
penale nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, au declarat recurs contestatorii M.G.G. și M.G.,
fără a indica motivele ce stau la baza promovării
caii de atac.
La termenul din data
de 8 octombrie 2012, Înalta Curte, luând act de împrejurarea că recurenții
contestatori au depus la dosar, prin registratură, o declarație în sensul că
înțeleg să-și retragă recursurile promovate, insă constatând că aceștia nu sunt
prezenți m instanță, iar declarația pe care au depus-o la dosar îmbracă forma
unui înscris sub semnătură privată, iar nu a unui înscris autentic, a apreciat
că nu se poate lua act de manifestarea de voință exprimată în acest mod și, din
oficiu, a pus in discuție excepția inadmisibilității recursurilor.
Concluziile
reprezentantului parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru
recurenții contestatori au fost consemnate în partea introductivă a hotărârii,
urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte,
examinând recursurile declarate de contestatori, pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt inadmisibile pentru
considerentele care urmează.
Dând eficiență
principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor
de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul
acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv
exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem
coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații
juridice identice.
Codul de procedură
penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile
de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de
declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile
judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care
sunt supuse recursului.
În speță,
contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 984 din 27
aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,
hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar
recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de
lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac
consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de
contestatorii M.G.G. și M.G.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor
judiciare către stat, in care se va include și onorariul pentru apărarea din oficiu,
conform dispozitivului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii M.G.G. și M.G. împotriva
deciziei penale nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții
contestatori la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile pentru
apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 octombrie 2012.