ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3200/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2181 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 15807/318/2009, s-a admis recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 375 din 2 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. 15807/318/2009. A fost casată sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor și la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen. și, rejudecând: I. S-au majorat la câte 5 ani închisoare, pedepsele principale aplicate inculpaților M.G.G. și M.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., pedepse ce urmează a fi executate în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis celor doi inculpați, după executarea pedepselor principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale), timp de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară. Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 86 1 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen., aplicate față de cei doi inculpați, menținându-se dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicate de instanța de fond, pe durata prev. de art. 71 alin. (1), (2) C. pen. II. Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen., aplicate față de inculpatul lovită Ion, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului respectiv, după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară. S-au menținut dispozițiile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., art. 71 alin. (1), (2) C. pen., aplicate de instanța de fond față de inculpat. III. S-a majorat la 3 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului S.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 3526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă, inculpatul S.G. având de executat 3 ani închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. Au fost menținute dispozițiile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului. S-au menținut dispozițiile vizând interzicerea, timp de 2 ani, a dispozițiilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații M.G.G., M.G., I.I. și S.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.A. SRL Târgu Jiu, la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului la instanța de fond. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. IV. S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de A.N.A.F, D.G.F.P Gorj și de inculpații M.G.G., M.G., I.I. și S.G. Au fost obligați la câte 100 lei inculpații M.G.G., M.G. și I.I. și la 400 lei inculpatul S.G. (din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în recurs), cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare inculpații M.G.G. și M.G., invocând ca motive ale căii extraordinare de atac promovate cele prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc.

pen. S-a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal invocată de către inculpați, respectiv prescripția răspunderii penale pentru faptele deduse judecății și, de asemenea, că inculpații nu au fost audiați la instanța de recurs deși aceștia au fost prezenți, audierea lor fiind obligatorie. Prin decizia penală nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondata, contestația în anulare formulată de inculpații M.G.G. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 2181 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 15807/318/2009. A fost obligat fiecare contestator la câte 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu și la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Analizându-se motivele contestației în anulare promovate de cei doi contestatori, în temeiul art. 392 C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este neîntemeiată. Primul caz invocat de contestatori în calea extraordinară de arac promovată a fost cel prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) 1 C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. În cauză s-a susținut de către contestatori că a intervenit prescripția răspunderii penale, caz prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., aflat între cele enumerate în art. 386 lit. c) C. proc. pen., situație cu privire la care în momentul judecării recursului existau probe la dosar. S-a constatat, insă, că excepția prescripției răspunderii penale nu a fost ridicată cu prilejul soluționării recursului și nici nu a format obiectul vreunui motiv de casare, ridicat de către cei doi contestatori. Cu toate acestea, s-a constatat că soluționarea recursului în procesul penal este guvernată de principiul rolului activ al instanței de recurs, precum și de caracterul devolutiv al căii de atac ordinare, în cadrul căreia instanța este obligată, în afară de temeiurile și cererile invocate de recurent, să examineze cauza sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. Astfel, față de obligațiile impuse de lege, in condițiile în care verificarea existenței cauzelor de încetare a procesului penal se realizează din oficiu, prescripția fiind analizată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen., așa cum se arată în dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., s-a observat că nu se poate vorbi de nepronunțarea instanței de recurs asupra acestei cauze de încetare a procesului penal. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat de contestatori, s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie conform art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. În cauză, s-a observat că cei doi contestatori au fost ascultați cu prilejul soluționării cauzei pe fond, iar împotriva acestora s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, ceea ce face inaplicabile dispozițiile legale mai sus invocate și care ar atrage aplicarea cazului de promovare a căii extraordinare de atac prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. Împotriva deciziei penale nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs contestatorii M.G.G. și M.G., fără a indica motivele ce stau la baza promovării caii de atac.

La termenul din data de 8 octombrie 2012, Înalta Curte, luând act de împrejurarea că recurenții contestatori au depus la dosar, prin registratură, o declarație în sensul că înțeleg să-și retragă recursurile promovate, insă constatând că aceștia nu sunt prezenți m instanță, iar declarația pe care au depus-o la dosar îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată, iar nu a unui înscris autentic, a apreciat că nu se poate lua act de manifestarea de voință exprimată în acest mod și, din oficiu, a pus in discuție excepția inadmisibilității recursurilor. Concluziile reprezentantului parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții contestatori au fost consemnate în partea introductivă a hotărârii, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de contestatori, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele care urmează. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii M.G.G. și M.G. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, in care se va include și onorariul pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii M.G.G. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 984 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții contestatori la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.