ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 104 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul T.J., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile și

pe durata prev. de art. 71 C. pen. și pe o durată de 3 ani interzice

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi

asociat sau administrator în societăți comerciale cu titlu de pedeapsă

complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale conform art.

66 C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 08

aprilie 2010 până în prezent.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul să despăgubească părții

civilă SC P.C.S. SA, având sediul în Slatina, suma de 1.829.551,02 lei. A fost

obligat inculpatul la 5.300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți din 3 mai 2010, a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.J., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, la

data de 17 iulie 2009, SC P.C.S. SA din Slatina, județul Olt, a solicitat să se

efectueze cercetări față de T.J., deoarece, acesta în calitate de asociat unic

al SC T.U. SRL din Strehaia a indus și menținut în eroare reprezentanții

societății comerciale, în legătură cu încheierea și executarea contractului de

vânzare comercială, prin aceea că a achiziționat mărfuri pe baza unor bilete la

ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu exista disponibil bănesc,

estimând valoarea prejudiciului la suma de 1.031.307,23 lei.

S-a arătat că probele

administrate în cauză, au stabilit că la începutul lunii iunie 2008, inculpatul

T.J. s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din Slatina și motivând că a câștigat

licitația pentru un proiect rezidențial din Craiova ce avea ca obiect

alimentarea cu energie electrică, a prezentat o cerere de ofertă pentru caburi

electrice. Urmarea negocierii cu reprezentanții SC P.C.S. SA din Slatina,

respectiv cu directorul comercial C.I. și șef serviciu desfacere S.C., între SC

P.C.S. SA din Slatina, în calitate de vânzător și SC T.U. SRL, reprezentantă de

inculpatul T.J., în calitate de director general, s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă, având ca obiect

achiziționarea de cabluri electrice.

S-a mai reținut că,

conform dispozițiilor contractuale, cumpărătorul, adică inculpatul era obligat

să achite 25% din valoarea contractului, acesta obligându-se ca diferența să

fie achitată cu bilete la ordin în proporție de 30% în termen de 48 zile și în

proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata prețului

fiind cu executare succesivă.

În baza contractului,

inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA și a achiziționat în

perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de

2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale, facturi ce s-a arătat că se

regăsesc la filele 67-119 dosar urmărire penală.

S-a arătat că, la

fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din

contravaloarea acesteia, prin virament bancar, iar pentru diferență a remis

reprezentanților SC P.C.S. SA un număr de 5 bilete la ordin semnate și

ștampilate de acesta cu ștampila SC T.U. SRL, astfel:- BO în valoare de

200.669,41 lei, emis la 26 iunie 2008, cu scadența la 25 august 2008- BO în

valoare de 201.377,61 lei, emis la 27 iunie 2008, cu scadența la 26 august

2008- BO în valoare de 40.423,61 lei, emis la 30 iunie 2008, cu scadența la 29

august 2008- BO în valoare de 449.879 lei, emis la 14 iulie 2008, cu scadența

la 12 septembrie 2008- BO în valoare de 837.110,28 lei emis la 21 august 2008,

cu scadența la 20 octombrie 2008.

S-a arătat de asemenea,

că primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost completat personal de către

inculpat iar următoarele patru au fost completate la data scadenței de către

reprezentanții SC P.C.S. SA, conform înțelegerii.

S-a arătat că,

inculpatul a achiziționat marfa în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008,

achitând de fiecare dată avansul de 25% și dobândind încrederea

reprezentanților părții civile. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin

a diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga

cantitate de marfă era deja livrată și comercializată de către inculpat unor

terțe persoane.

Astfel, s-a arătat

că, din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul a comercializat

cablurile electrice imediat după achiziționarea acestora, către SC F.I. SRL din

Craiova și SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de

achiziție. Banii au fost încasați de inculpat imediat după valorificarea

mărfurilor, atât prin dispoziții de plată, cât și în numerar, însă au fost

retrași din cont și, respectiv utilizați în alte scopuri, în acest sens fiind

elocvente extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două

societăți comerciale, coroborate cu declarațiile martorilor T.C.C. și F.Ș.G.,

reprezentanții SC F.I. SRL și SC T. SRL, precum și declarațiile inculpatului.

S-a arătat că,

reprezentanții SC P.C.S. SA Slatina, numiții C.I. și S.C., constatând că

inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii și întrucât amâna orice plată,

împreună cu executorul judecătoresc D.F. și avocatul P.C., s-au deplasat la

data de 06 octombrie 2008 la sediul SC T.U. SRL Strehaia, unde l-au găsit pe

inculpat și au încheiat un proces- verbal prin care acesta s-a angajat că a

doua zi se va prezenta la Slatina, pentru soluționarea litigiului.

După aceste

negocieri, inculpatul nu s-a prezentat pentru stabilirea modalității de

achitare a datoriei, iar când a fost apelat telefonic de către S.F., acesta a

proferat injurii și a afirmat că” nu este clar că e țeapă?”, în acest sens,

fiind elocventă și declarația martorei S.C. și procesul-verbal de confruntare.

S-a mai arătat că,

reprezentanții SC P.C.S. SA Slatina, au demarat procedura executării silite

asupra bunurilor mobile ale SC T. SRL, investind cu formulă executorie cele 4

bilete la ordin refuzate la plată de instituția bancară. Cauza a format

obiectul dosarului de executare al Biroului executorului judecătoresc D.F.

Totodată s-a arătat

că, deși SC T.U. SRL deținea în proprietate bunuri imobile-clădiri, terenuri,

recuperarea prejudiciului nu a fost posibilă întrucât la data de 27 ianuarie

2009 inculpatul a cesionat, cu titlu gratuit activul și pasivul SC T.U. SRL

către U.M. și M.A.F. Mai mult, s-a constatat că imobilele situate în Strehaia,

care au format obiectul executării silite, pentru care Biroul executorului

judecătoresc D.F. a întocmit procese verbale de licitație în dosarul nr.

136/E/2008, nu puteau forma obiectul executării silite, fiind grevate de

credite ipotecare. Astfel, s-a arătat că, la percheziția domiciliară efectuată

în baza autorizației emisă de Tribunalul Mehedinți la data de 07 aprilie 2010,

de la domiciliul inculpatului din Strehaia, s-a ridicat contractul de credit

imobiliar din 31 martie 2008, din care rezultă că imobilele respective erau

ipotecate cu titlu de garanție pentru creditul de 760.000 lei, destinat

achiziționării acestora.

S-a arătat că, nu a

existat posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii, întrucât inculpatul nu

deținea bunuri personale, iar bunurile societății comerciale fuseseră cesionate

de inculpat.

Prin actul de

sesizare al instanței, s-a mai precizat că, din analiza mijloacelor de probă,

respectiv: plângerea părții civile, declarația reprezentantului părții civile

C.I., procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare, declarațiile

martorilor S.C., T.C.C. și F.Ș., a rezultat că, succesiunea operațiilor

comerciale efectuate de inculpat, dovedește intenția acestuia de a obține un

folos material injust, urmărind prejudicierea părții civile prin folosirea de

mijloace frauduloase- bilete la ordin fără acoperire bancară pe care le-a remis

părții civile pentru a-și asigura achiziționarea anticipată a mărfii în baza

contractului.

S-a mai arătat că,

semnificativ pentru dovedirea intenției de a induce în eroare partea civilă,

este faptul că la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat, de îndată,

prin virament bancar, doar avansul de 25%, prima scadență pentru plata

diferenței fiind după ce marfa fusese deja livrată în totalitate, cât și faptul

că inculpatul a valorificat la un preț inferior marfa achiziționată de la

partea civilă, retrăgând sumele din cont, pe care le-a utilizat în vederea

efectuării unor cheltuieli personale, inclusiv a sumelor primite în numerar.

Totodată, s-a mai

arătat că referitor la acest aspect, semnificativă este și împrejurarea că

inculpatul a cesionat integral patrimoniul societății comerciale, făcând

imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea unor măsuri

asiguratorii de către organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a indicat

organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu puteau forma

obiectul executării silite.

S-a arătat că, după

cesionarea SC T.U. SRL Strehaia, inculpatul a desfășurat noi activități

comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad fiind înregistrat dosarul nr. 364/P/2009, având ca

obiect săvârșirea unei infracțiuni similare în dauna SC H. BG SRL Giroc,

județul Arad, cu un prejudiciu de 519.844, 94 lei.

S-a mai arătat că, la

prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a

obținut profit din derularea contractului.

S-a arătat de

asemenea că, în legătură cu bilete la ordin remise de inculpat părții civile,

s-a constatat că acestea au constituit mijlocul fraudulos pentru realizarea

activității infracționale. Astfel, inculpatul a cunoscut și chiar a urmărit ca

pentru valorificarea biletelor la ordin să nu existe acoperirea necesară,

folosindu-le cu intenția de a induce în eroare partea civilă și de a pricinui o

pagubă.

Referitor la

semnificația juridică a biletului la ordin, prin rechizitoriu a fost menționată

și decizia nr. 663 din 06 februarie 2002, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin care s-a statuat că funcția atribuită biletului la ordin este

aceea de a determina, prin inducere în eroare la încheierea convenției,

mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, acesta fiind

elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și

posibilitățile de plată ale făptuitorului.

S-a arătat că, fapta

inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții civile,

prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material injust,

ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare încheierii și

derulării unui contract de executare succesivă, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat de

asemenea că, din fișa de cazier judiciar și copia sentinței penale nr. 28 din

01 martie 2009 a Județului Balș, a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat,

pentru același gen de infracțiuni, la 1 an închisoare, cu aplic.art. 81 C.

pen., iar în prezent, acesta este cercetat pentru fapte similare în dosarul nr.

360/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a mai arătat că, în

cursul urmăririi penale, inculpatul a negat faptul că a avut intenția de a

induce în eroare partea civilă, însă nu a negat faptul că a obținut profit din

derularea relațiilor comerciale.

În ce privește latura

civilă, s-a reținut că, din centralizatorul facturilor emise de SC P.C.S. SA

Slatina, a rezultat că, valoarea mărfurilor achiziționate tehnic este de

2.000.609,35 lei, iar din centralizatorul tuturor încasărilor aferente

facturilor emise, rezultă că valoarea prejudiciului este de 1.829.460,41 lei.

Din analiza

coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul în fața

instanței, a uzat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarație în cauză.

În aceste condiții,

au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu și au fost efectuate două

expertize tehnice, de către doi experți tehnici de specialitate, unul desemnat

de instanță și unul ales de inculpat, care în același timp, nu a mai solicitat

administrarea altor probe în apărare.

Instanța a reținut în

esență că din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și din

probatoriul administrat nemijlocit de către instanță, rezultă cu certitudine

faptul că inculpatul, în calitate de asociat unic al SC T.U. SRL din Strehaia,

la începutul lunii iunie 2008, s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din

Slatina, unde sub pretextul că a câștigat o licitație pentru un proiect

rezidențial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică,

prezentând o cerere de ofertă pentru caburi electrice, a încheiat cu această

societate contractul de vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă,

având ca obiect achiziționarea de cabluri electrice. Conform dispozițiilor

contractuale rezultate pe baza negocierilor ce au avut loc între inculpat și

reprezentanții societății parte vătămate, inculpatul s-a angajat să plătească

marfa cumpărată, prin plata unui avans de 25% din valoarea contractului, urmând

ca diferența de preț să fie achitată cu bilete la ordin în proporție de 30% în

termen de 48 zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea

mărfii și plata prețului fiind cu executare succesivă.

În baza contractului

încheiat, inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA și a

achiziționat de la această societate, în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008,

cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale.

S-a mai arătat că la

fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din

contravaloarea acesteia, prin virament bancar, astfel că a dobândit încredere

în fața reprezentanților părții vătămate, care au acceptat în aceste condiții,

ca inculpatul să achite diferența de preț, în baza a 5 bilete la ordin semnate

și ștampilate de inculpat cu ștampila SC T.U. SRL, primul bilet la ordin din 26

iunie 2008 a fost și completat personal de către inculpat, iar următoarele

patru au fost completate la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S.

SA, conform înțelegerii. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a

diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga

cantitate de marfă era deja livrată societății inculpatului, care imediat a și

comercializat-o către două societăți, SC F.I. SRL din Craiova și SC T. SRL din

Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție, banii rezultați de

pe urma acestor vânzări fiind încasați de inculpat imediat după vânzarea

mărfurilor, atât prin dispoziții de plată, cât și în numerar, care i-a și

retras din cont, utilizându-i în alte scopuri personale, în acest sens fiind

elocvente extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două

societăți comerciale, coroborate cu declarațiile martorilor T.C.C. și F.Ș.G.,

reprezentanții SC F.I. SRL și SC T. SRL, precum și declarațiile date de

inculpat în faza de urmărire penală. S-a mai arătat că aceste fapte ale

inculpatului scot în evidență intenția vădită a acestuia de a induce în eroare

contractantul parte vătămată în cauză, elocvente sub acest aspect fiind și

acțiunile ulterioare întreprinse de inculpat și anume: inculpatul a cesionat

integral patrimoniul societății sale comerciale la data de 27 ianuarie 2009,

făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea unor

măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a

indicat organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu au putut

forma obiectul executării silite.

De asemenea, după

cesionarea SC T.U. SRL Strehaia, inculpatul a desfășurat noi activități

comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru aceste

tranzacții fiind cercetat penal și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Arad, în dosarul nr. 364/P/2009, având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni

similare de înșelăciune în dauna SC H. BG SRL Giroc, județul Arad, cu un prejudiciu

de 519.844, 94 lei. Totodată, inculpatul a fost condamnat în primă instanță de

Judecătoria Balș la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea

unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

comisă în luna iunie 2008, care nu este încă definitivă, după cum rezultă din

fișa de cazier actualizată la cererea instanței.

Nu în ultimul rând,

instanța a avut în vedere și faptul că cele 5 bilete la ordin remise de

inculpat părții civile, au constituit un mijloc fraudulos în realizarea

activității sale infracționale și pentru că acesta a cunoscut că nu au

disponibil în cont, este cert că le-a folosit cu intenția de a induce în eroare

partea civilă și de a-i pricinui o pagubă.

S-a apreciat că este

cert că prin aceste acțiuni întreprinse, inculpatul în baza unei rezoluții

infracționale unice a înșelat societatea parte vătămată în cauză SC P.C.S. SA

Slatina, de la care a achiziționat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din

care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin bancă în baza a cinci

ordine de plată, refuzând să achite și diferența de preț de 1.829.460,41 lei,

ce reprezintă prejudiciul cauzat de către inculpat părții vătămate.

S-a reținut că

faptele comise de inculpat în această modalitatea reținută întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., săvârșită în condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., care angajează răspunderea sa penală.

S-a mai arătat că

apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu a avut intenția de a induce în

eroare partea vătămată este nefondată, în raport de considerentele mai sus

expuse și tot sub acest aspect, fiind relevante și notele de redare a

convorbirilor telefonice purtate de inculpat și interceptate legal, respectiv

discuția purtată de acesta cu salariata societății parte vătămate, martora

S.F., din care rezultă că inculpatul i-a adresat injurii și când martora îi

cerea să depună stăruință pentru a achita mărfurile achiziționate, i-a replicat

cu cuvintele” nu este clar că e țeapă?”, această probă fiind confirmată și prin

declarația martorei S.C. și procesul-verbal de confruntare.

La individualizarea

pedepsei s-au avut în vedere prev. art. 72 C. pen., anume: pericolul social

concret al infracțiunii comise determinat de întinderea prejudiciului, reacția

ulterioară a inculpatului vis a vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis

fapte similare, pentru care are afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și la Judecătoria Balș, unde a fost și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an

închisoare, în legătură cu comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu

este definitivă, după cum rezultă din fișa de cazier actualizată la cererea

instanței.

Raportat la aceste

circumstanțe care reflectă inclusiv profilul socio-moral al inculpatului,

instanța a apreciat că condamnarea sa la o pedeapsă cu executare în regim de

detenție, orientată la limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani

închisoare, va satisface cerințele prev. de art. 52 C. pen.

Inculpatului i s-au

interzis în condițiile prev. de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. exercitarea

drept.prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și pe o

durată de 3 ani i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a înființa

societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți

comerciale cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea

pedepsei principale conform art. 66 C. pen., considerând că repetabilitatea

unor fapte similare de înșelăciune comise de inculpat, de o gravitate sporită,

folosindu-se de calitatea sa de asociat unic într-o societate comercială, îl

face nedemn de a avea exercițiul acestor drepturi. În același timp,

interzicerea exercitării dreptului de a înființa societăți comerciale ori de a

fi asociat sau administrator în societăți comerciale cu titlu de pedeapsă

complementară, va constitui și o măsură de protecție pentru societate.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și

arestului preventiv, începând cu data de 08 aprilie 2010 până în prezent și

conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

a acestuia.

Referitor la latura

civilă, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art.

998-999 C. civ., reținând că probele cauzei au confirmat că partea civilă SC

P.C.S. SA, a fost prejudiciată prin fapta inculpatului cu suma de 1.829.551,02

lei, acțiunea civilă formulată de această parte a fost admisă, cu consecința

obligării inculpatului la plata acestor despăgubiri civile către aceasta.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul T.J., care a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței penale și achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct.

2 lit a) C. proc. pen. rap la art 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât vinovăția

inculpatului nu a fost dovedită, inculpatul nu a încercat să inducă în eroare

reprezentanții părții civile cu prilejul executării contractului; S-a susținut

că inculpatul a primit marfa numai în limita celor două facturi pe care le

recunoaște, fiind semnate personal de inculpat și ștampilate cu ștampila

socioetății, celelalte facturi nefiind dovedit că au fost semnate de inculpat

și nici că inculpatul a delegat alte persoane să ridice marfa în numele

societății sale, neexistând niciun document din care să rezulte că inculpatul a

ridicat marfa în baza celorlalte 7 facturi care nu poartă semnătura

inculpatului. A solicitat să se aibă în vedere că reprezentanții părții civile

nu au respectat termenele de introducere la plată a biletelor la ordin și în plus

biletele la ordin au fost prezentate de partea civilă la B.R.D. Drobeta Turnu

Severin unde inculpatul nu avea cont deschis, acesta fiind motivul pentru care

nu a avut disponibilul necesar achitării contravalorii mărfurilor, iar în ce

privește raportul de expertiză întocmit la instanța de fond solicită să fie

înlăturat din contextul probator pentru că a fost întocmit fără a se avea în

vedere documentele solicitate de expert de la societatea parte civilă, care nu

au fost înaintate deși au fost solicitate. În subsidiar a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege în condițiile reținerii circumstanțelor

ateneuante prevăzute de art 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și reducerea

prejudiciului numai în limita în care a fost recunoscut de inculpat, respectiv

pentu marfa achiziționată cu cele două facturi pe care le-a semnat personal.

În faza de apel

inculpatul a solicitat efectuarea unei adrese la societatea parte civilă pentru

a se înainta procesele verbale de recepție calitativă și cantitativă a mărfii,

avizul de însoțire a mărfii, facturile semnate, datate și ștampilate conform

contractului, jurnalele de TVA pentru lunile iunie, iulie și august 2008,

balanțele de verificare contabilă pentru lunile iunie, iulie și august 2008 și

efectuarea unei noi expertize contabile cu luarea în considereare a acestor

documente, pentru a se stabili dacă marfa a fost sau nu predată efectiv

inculpatului, să se precizeze cine a preluat marfa, dacă pentru facturile

nesemnate de inculpat s-au efectuat plăți.

Instanța a respins

aceste cereri de probatorii ca nefiind utile cauzei având în vedere că o

expertiză cu aceleași obiective a fost deja efectuată la instanța de fond, iar

în privința documentelor menționate anterior, acestea au fost solicitate de

expert cu adresa din 25 octombrie 2010 de la societatea parte civilă iar din

cuprinsul raportului de expertiză rezultă că au fost avute în vedere la

efectuarea expertizei documentele solicitate de la partea civilă (paragraful V

raport de expertiză contabilă),cererea pentru efectuarea unei noi expertize cu

aceleași obiective nefiind utilă cauzei, în raport și de celelalte probe

administrate, aceasta cu atât mai mult cu cât expertiza a fost efectuată cu

participarea unui expert asistent propus de inculpat.

În ceea ce privește

martorii N.D., I.S. și I.M. a căror audiere a fost dispusă din oficiu de

instanț de apel, în ședința publică din data de 03 noiembrie 2011, pentru

verificarea apărărilor inculpatului, probe care nu au fost administrate la

urmărirea penală, în ședința publică din data de 01 martie 2012 s-a constatat

imposibilitate administrării acestor probe, având în vedere procesele verbale

întocmite de organele de poliție privind imposibilitatea executării mandatelor

de aducere, dosarul instanței de apel, din care rezultă că martorul I.S. și-a

schimbat domiciliul iar în evidențele SEIP Olt nu figurează cu adresă

cunoscută, și procesele verbale instanței de apel, din care a rezultat că

martorii N.D. și respectiv I.M. sunt plecați din țară, nefiind găsiți la

domiciliu.

Examinând apelul

formulat în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul

este fondat numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Pe baza unui material

probator just administrat și apreciat, instanța de fond a reținut o situație de

fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluții infracționale

unice a indus și a menținut în eroare societatea parte vătămată SC P.C.S. SA

Slatina, cu prilejul încheierii și executării contractului cu executare

succesivă, societate de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de

2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin

virament bancar, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu 5 bilete la

ordin, conform clauzelor contractuale, în proporție de 30% în termen de 48 de

zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata

prețului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite și

diferența de preț de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat părții

vătămate.

Inculpatul s-a apărat

în sensul că, în baza contractului a ridicat de la SC P.C.S. Slatina marfă

numai în limita a două facturi, respectiv facturile din data de 26 06 2008 și

30 06 2008 semnate de inculpat și ștampilate cu ștampila SC T.U. SRL.

Această apărare s-a

apreciat că este neîntemeiată întrucât din întreg ansamblul probator

administrat în tot cursul procesului penal, rezultă că partea civilă în baza

contractului a livrat către SC T. SRL în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008,

cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale.

S-a reținut că, la

fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din

contravaloarea acesteia, prin virament bancar, diferența de preț urmând a fi

achitată în baza a 5 bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpat cu

ștampila SC T.U. SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost și

completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate

la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S. SA, conform clauzelor

contractuale. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a diferenței de

preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de

marfă era deja livrată societății inculpatului, marfa fiind livrată în

totalitate până la data de 21 august 2008, după care imediat inculpatul a și

comercializat această marfă către două societăți, SC F.I. SRL din Craiova și SC

T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție, plata

fiind efectuată de beneficiarii fianali către societatea inculpatului SC T.U.

SRL sumele de bani rezultate de pe urma acestor vânzări fiind încasate de

inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin ordine de plată, cât și în

numerar. Relevante în acest sens sunt extrasele de cont, facturile și

chitanțele întocmite cu cele două societăți comerciale, concluziile raportului

de expertiză contabilă întocmit cu participarea unui expert asistent la

solicitarea inculpatului, coroborate cu declarațiile reprezentanților SC F.I.

SRL și SC T. SRL - martorii T.C.C. și F.Ș.G., precum și declarațiile date de

inculpat în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că

semnătura inculpatului și ștampila societății al cărei asociat este nu apare pe

toate facturile fiscale eliberate de furnizorul SC P.C.S. SA, este justificat

prin aceea că în baza contractului, părțile contractante au convenit ca marfa

să fie ridicată din partea SC T. SRL de către delegați din partea societății

cumpărătoare.

În aceste condiții

s-a reținut că nu are nicio relevanță că marfa a fost ridicată de alte persoane

atâta timp cât acestea au fost împuternicite de inculpat conform clauzelor

contractuale.

Deși nu a fost

posibilă audierea persoanelor care sunt menționate pe facturile fiscale ca

delegați din partea SC T. SRL, respectiv N.D., I.M. și I.S., în condițiile în

care martorul I.S. și-a schimbat domiciliul iar în evidențele SEIP Olt nu

figurează cu adresă cunoscută, iar martorii N.D. și respectiv I.M. sunt plecați

din țară, nefiind găsiți la domiciliu, cu toate acestea vinovăția inculpatului

este oricum dovedită cu celelalte probe deja administrate, așa cum s-a arătat

anterior.

Astfel, s-a subliniat

că, atâta timp cât marfa ridicată de la SC P.C.S. SA a fost vândută în

totalitate către alte două societăți comerciale (SC T. și SC F. - aspecte care

rezultă din extrasele de cont bancar și chitanțele aflate la dosar urmărire

penală vol I), iar prețul rezultat din vânzarea mărfurilor a fost virat în

contul societății al cărei unic asociat este inculpatul și sumele de bani au

fost ridicate personal de inculpat prin virament sau dispoziții de plată și

folosite în interes personal, – acesta nu se poate apăra că marfa nu ar fi fost

ridicată în numele societății sale.

Apărarea inculpatului

în sensul că nu au fost respectate termenele de introducere la plată a

biletelor la ordin și acestea ar fi fost introduse la plată de partea civilă la

o altă unitate bancară, unde societatea inculpatului nu avea cont deschis, a

fost infirmată de probele adminstrate, respectiv biletele la ordin aflate la

dosar urmărire penală vol II, din care rezultă că biletele la ordin au fost

introduse la plată la B.T. și B.C.R., fiind refuzate pentru lipsa de

disponibil, biletele la ordin fiind introduse la plată la data scadenței, când creanța

era exigibilă pentru titular iar inculpatul avea obligația de a menține

conturile bancare alimentate cu sumele necesare pentru achitarea integrală a

sumelor datorate. Din extrasul de cont aflat la dosarul de urmărire penală

înaintat de B.C.R. și raportul de expertiză întocmit la instanța de fond,

rezultă că sumele rezultate din revânzarea mărfurilor către SC F.I. au fost

încasate de inculpat prin contul deschis la această unitate bancară, iar la

data primei scadențe 25 august 2008 a biletului la ordin emis la 26 iunie 2008,

contul deschis la B.C.R. a înregistrat un sold de 1058,33 lei, sumă care a fost

reținută de bancă și decontată furnizorului SC P. la data de 16 septembrie

2008, iar după această dată nu au mai existat încasări, relevante fiind extrasele

aflate la dos de urmărire penală.

De altfel, susținerea

inculpatului în sensul că ar fi fost de bună credință și nu a intenționat să

inducă în eroare reprezentanții părții civile nu a putut fi primită, în

condițiile în care acesta a revândut marfa anterior datei scadenței primului

bilet la ordin la un preț inferior, fapt care nu ar avea nicio justificare dacă

inculpatul nu ar fi intenționat să înșele partea civilă. În plus, inculpatul a

cesionat părțile civile ale societății cu titlu gratuit cu scopul evident de a

se sustrage răspunderii penale.

Mai mult din întreaga

derulare a activității infracționale a rezultat că intenția inculpatului de

inducere în eroare a reprezentanților părții civile a existat încă din momentul

încheierii contractului, (în condițiile în care le-a învederat acestora că este

câștigătorul unei licitații pentru un proiect rezidențial din Craiova ce avea

ca obiect alimentarea cu energie electrică, aspecte nereale, invocate numai cu

intenția de a câștiga încrederea părții civile asupra seriozității activității

comerciale), după care a menținut în eroare reprezentanții părții civile pe tot

parcursul derulării contractului, în condițiile în care a achitat avansul de

25% pentru fiecare livrare de marfă, pentru restul de preț fiind emise bilete

la ordin fără acoperire și pentru care nu a urmărit niciun moment să constituie

fondul necesar pentru plata acestuia, dimpotrivă inculpatul a ridicat personal

sumele de bani rezultate din revânzarea mărfurilor către alte societăți

comerciale, banii fiind folosiți în interes personal, după care inculpatul a

cesionat societatea comercială cu titlu gratuit.

În plus, s-a arătat

că la urmărirea penală, inculpatul a semnat un angajament cu reprezentanții

părții civile în sensul că la data de 07 octombrie 2008 se va deplasa la sediul

societății parte civilă pentru găsirea unei soluții legale de achitare a

prejudiciului, însă inculpatul nu a onorat acest angajament și a refuzat să se

mai prezinte conform înțelegerii, relevant în acest sens fiind procesul verbal

încheiat cu această ocazie, ci dimpotrivă, așa cum s-a arătat anterior a

cesionat integral patrimoniul societății sale comerciale la data de 27 ianuarie

2009, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea

unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală.

Toate aceste

activități au demonstreat intenția inculpatului de inducere și menținere în

eroare a reprezentanților părții civile cu prilejul încheierii și executării

contractuluicu executare succesivă, criticile formulate de inculpat sub acest

aspect fiind neîntemeiate.

Încadrarea juridică a

faptei a fost corect reținută de instanța de fond, care a reținut corect că

fapta inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții

civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material

injust, ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare încheierii și

derulării unui contract cu executare succesivă, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește însă

individualizarea judiciară a pedepsei, criticile formulate de apelantul

inculpat în sensul că se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art 74 alin (1) lit a), alin. (2) C. pen., au fost

apreciate ca întemeiate, dat fiind că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale, este bine integrat social, provine dintr-o familie

organizată, elemente în raport de care se impunea aplicarea unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, având învedere criteriile generale de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei,

modalitatea, împrejurările comiterii, urmările produse, faptul că inculpatul

este cercetat în alte două cauze penale pentru infracțiuni concurente, dar și

existanța în cauză a circumstanțelor atenante, se apreciază că scopul pedepsei

se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale, ori de

a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o durată de 3 ani, cu

executare în regim de detenție.În ce privește latura civilă, s-a constatat că a

fost corect soluționată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., fiind dispusă în

mod corect obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat părții civile

în cuantum de 1.829.551,02 lei.

Pentru considerentele

expuse anterior, în baza art 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul

declarat de inculpat, s-a va desființat sentința penală în parte, în ce

privește latura penală.

S-a făcut aplicarea

dispoz. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.

și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului la 6 ani închisoare,

urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a înființa societăți

comerciale, ori de a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o

durată de 3 ani.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.,

pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

S-a dedus în

continuare arestarea preventivă de la 08 aprilie 2011, la zi și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

Cheltuielile

judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu

avocat oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiției în contul

Baroul Avocați Dolj.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpatul T.J.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și înlăturarea dispozițiile

art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și

majorarea pedepsei aplicată inculpatului iar inculpatul a solicitat menținerea

circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 320

alin.

(1) și (7) C. proc. pen.

Examinând recursurile

declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din oficiu, Înalta

Curte, reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Astfel în recursul

parchetului instanța de recurs constată că în mod greșit în apel au fost

reținute circumstanțele atenunate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2)

C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., întrucât nu au fost avute în vedere prev.

art. 72 C. pen., anume: pericolul social concret al infracțiunii comise

determinat de întinderea prejudiciului, reacția ulterioară a inculpatului vis a

vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis fapte similare, pentru care are

afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și la Judecătoria Balș, unde a fost și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an

închisoare, în legătură cu comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu

este definitivă, după cum rezultă din fișa de cazier actualizată la cererea

instanței.

Raportat la aceste

circumstanțe care reflectă inclusiv profilul socio-moral al inculpatului,

instanța a apreciat că condamnarea sa la o pedeapsă cu executare în regim de

detenție, orientată la limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani

închisoare, va satisface cerințele prev. de art. 52 C. pen.

Astfel, la

individualizarea pedepsei se va avea în vedere în primul rând principalul

criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei

săvârșite de inculpat, urmând ca celelalte două criterii, persoana

făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de

individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce

instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social

concret al activității infracționale.

Sub aspectul

raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului,

se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa

luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei,

până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepției

ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei

săvârșite și persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două

criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conținut propriu, deosebit

de al celuilalt.

Sub aspectul

raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului,

pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă

parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esența acestora din

urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al

faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.

Când face parte din

pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare

a pedepsei, art. 72 C. pen. are în vedere gradul de pericol social concret al

acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul

social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

asemenea, având în vedere gravitatea faptelor și pericolul creat,Înalta Curte

apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu

antecednte penale, nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul

special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim va fi redus cu o

treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320

C. proc. pen.

În

recursul inculpatului, se vor aplica dispozițiile art. 320

C. proc.

pen., a

vând

în vedere declarația inculpatului la termenul de astăzi 9 mai 2012 și

dispozițiile art. 320

C. proc. pen. introdus prin Legea nr.

202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până

la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau

prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală

”

Judecata poate avea

loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci

când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția

înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de

judecată.

La termenul de

judecată, instanța a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște

și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul

procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată

soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că

faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru

soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața

instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare

a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică

în mod corespunzător.

Instanța va pronunța

condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu

o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală

vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere

a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept

comun”.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului,rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 320

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., astfel, pe baza unui

material probator just administrat și apreciat, instanța de fond a reținut o

situație de fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluții

infracționale unice a indus și a menținut în eroare societatea parte vătămată

SC P.C.S. SA Slatina, cu prilejul încheierii și executării contractului cu

executare succesivă, societate de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în

valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33

lei, prin virament bancar, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu 5

bilete la ordin, conform clauzelor contractuale, în proporție de 30% în termen

de 48 de zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii

și plata prețului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite

și diferența de preț de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat

părții vătămate.