ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.J., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. și pe o durată de 3 ani interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale conform art. 66 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 08 aprilie 2010 până în prezent. S-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul să despăgubească părții civilă SC P.C.S. SA, având sediul în Slatina, suma de 1.829.551,02 lei. A fost obligat inculpatul la 5.300 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți din 3 mai 2010, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.J., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, la data de 17 iulie 2009, SC P.C.S. SA din Slatina, județul Olt, a solicitat să se efectueze cercetări față de T.J., deoarece, acesta în calitate de asociat unic al SC T.U. SRL din Strehaia a indus și menținut în eroare reprezentanții societății comerciale, în legătură cu încheierea și executarea contractului de vânzare comercială, prin aceea că a achiziționat mărfuri pe baza unor bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu exista disponibil bănesc, estimând valoarea prejudiciului la suma de 1.031.307,23 lei. S-a arătat că probele administrate în cauză, au stabilit că la începutul lunii iunie 2008, inculpatul T.J. s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din Slatina și motivând că a câștigat licitația pentru un proiect rezidențial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, a prezentat o cerere de ofertă pentru caburi electrice.

Urmarea negocierii cu reprezentanții SC P.C.S. SA din Slatina, respectiv cu directorul comercial C.I. și șef serviciu desfacere S.C., între SC P.C.S. SA din Slatina, în calitate de vânzător și SC T.U. SRL, reprezentantă de inculpatul T.J., în calitate de director general, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă, având ca obiect achiziționarea de cabluri electrice. S-a mai reținut că, conform dispozițiilor contractuale, cumpărătorul, adică inculpatul era obligat să achite 25% din valoarea contractului, acesta obligându-se ca diferența să fie achitată cu bilete la ordin în proporție de 30% în termen de 48 zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata prețului fiind cu executare succesivă.

În baza contractului, inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA și a achiziționat în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale, facturi ce s-a arătat că se regăsesc la filele 67-119 dosar urmărire penală. S-a arătat că, la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, iar pentru diferență a remis reprezentanților SC P.C.S. SA un număr de 5 bilete la ordin semnate și ștampilate de acesta cu ștampila SC T.U.

SRL, astfel:- BO în valoare de 200.669,41 lei, emis la 26 iunie 2008, cu scadența la 25 august 2008- BO în valoare de 201.377,61 lei, emis la 27 iunie 2008, cu scadența la 26 august 2008- BO în valoare de 40.423,61 lei, emis la 30 iunie 2008, cu scadența la 29 august 2008- BO în valoare de 449.879 lei, emis la 14 iulie 2008, cu scadența la 12 septembrie 2008- BO în valoare de 837.110,28 lei emis la 21 august 2008, cu scadența la 20 octombrie 2008. S-a arătat de asemenea, că primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost completat personal de către inculpat iar următoarele patru au fost completate la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S. SA, conform înțelegerii. S-a arătat că, inculpatul a achiziționat marfa în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, achitând de fiecare dată avansul de 25% și dobândind încrederea reprezentanților părții civile.

Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată și comercializată de către inculpat unor terțe persoane. Astfel, s-a arătat că, din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul a comercializat cablurile electrice imediat după achiziționarea acestora, către SC F.I. SRL din Craiova și SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție. Banii au fost încasați de inculpat imediat după valorificarea mărfurilor, atât prin dispoziții de plată, cât și în numerar, însă au fost retrași din cont și, respectiv utilizați în alte scopuri, în acest sens fiind elocvente extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două societăți comerciale, coroborate cu declarațiile martorilor T.C.C.

și F.Ș.G., reprezentanții SC F.I. SRL și SC T. SRL, precum și declarațiile inculpatului. S-a arătat că, reprezentanții SC P.C.S. SA Slatina, numiții C.I. și S.C., constatând că inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii și întrucât amâna orice plată, împreună cu executorul judecătoresc D.F. și avocatul P.C., s-au deplasat la data de 06 octombrie 2008 la sediul SC T.U. SRL Strehaia, unde l-au găsit pe inculpat și au încheiat un proces- verbal prin care acesta s-a angajat că a doua zi se va prezenta la Slatina, pentru soluționarea litigiului. După aceste negocieri, inculpatul nu s-a prezentat pentru stabilirea modalității de achitare a datoriei, iar când a fost apelat telefonic de către S.F., acesta a proferat injurii și a afirmat că” nu este clar că e țeapă?”, în acest sens, fiind elocventă și declarația martorei S.C.

și procesul-verbal de confruntare. S-a mai arătat că, reprezentanții SC P.C.S. SA Slatina, au demarat procedura executării silite asupra bunurilor mobile ale SC T. SRL, investind cu formulă executorie cele 4 bilete la ordin refuzate la plată de instituția bancară. Cauza a format obiectul dosarului de executare al Biroului executorului judecătoresc D.F. Totodată s-a arătat că, deși SC T.U. SRL deținea în proprietate bunuri imobile-clădiri, terenuri, recuperarea prejudiciului nu a fost posibilă întrucât la data de 27 ianuarie 2009 inculpatul a cesionat, cu titlu gratuit activul și pasivul SC T.U. SRL către U.M. și M.A.F. Mai mult, s-a constatat că imobilele situate în Strehaia, care au format obiectul executării silite, pentru care Biroul executorului judecătoresc D.F.

a întocmit procese verbale de licitație în dosarul nr. 136/E/2008, nu puteau forma obiectul executării silite, fiind grevate de credite ipotecare. Astfel, s-a arătat că, la percheziția domiciliară efectuată în baza autorizației emisă de Tribunalul Mehedinți la data de 07 aprilie 2010, de la domiciliul inculpatului din Strehaia, s-a ridicat contractul de credit imobiliar din 31 martie 2008, din care rezultă că imobilele respective erau ipotecate cu titlu de garanție pentru creditul de 760.000 lei, destinat achiziționării acestora. S-a arătat că, nu a existat posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii, întrucât inculpatul nu deținea bunuri personale, iar bunurile societății comerciale fuseseră cesionate de inculpat.

Prin actul de sesizare al instanței, s-a mai precizat că, din analiza mijloacelor de probă, respectiv: plângerea părții civile, declarația reprezentantului părții civile C.I., procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare, declarațiile martorilor S.C., T.C.C. și F.Ș., a rezultat că, succesiunea operațiilor comerciale efectuate de inculpat, dovedește intenția acestuia de a obține un folos material injust, urmărind prejudicierea părții civile prin folosirea de mijloace frauduloase- bilete la ordin fără acoperire bancară pe care le-a remis părții civile pentru a-și asigura achiziționarea anticipată a mărfii în baza contractului.

S-a mai arătat că, semnificativ pentru dovedirea intenției de a induce în eroare partea civilă, este faptul că la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat, de îndată, prin virament bancar, doar avansul de 25%, prima scadență pentru plata diferenței fiind după ce marfa fusese deja livrată în totalitate, cât și faptul că inculpatul a valorificat la un preț inferior marfa achiziționată de la partea civilă, retrăgând sumele din cont, pe care le-a utilizat în vederea efectuării unor cheltuieli personale, inclusiv a sumelor primite în numerar. Totodată, s-a mai arătat că referitor la acest aspect, semnificativă este și împrejurarea că inculpatul a cesionat integral patrimoniul societății comerciale, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală.

Mai mult, acesta a indicat organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu puteau forma obiectul executării silite. S-a arătat că, după cesionarea SC T.U. SRL Strehaia, inculpatul a desfășurat noi activități comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad fiind înregistrat dosarul nr. 364/P/2009, având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni similare în dauna SC H. BG SRL Giroc, județul Arad, cu un prejudiciu de 519.844, 94 lei. S-a mai arătat că, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a obținut profit din derularea contractului. S-a arătat de asemenea că, în legătură cu bilete la ordin remise de inculpat părții civile, s-a constatat că acestea au constituit mijlocul fraudulos pentru realizarea activității infracționale.

Astfel, inculpatul a cunoscut și chiar a urmărit ca pentru valorificarea biletelor la ordin să nu existe acoperirea necesară, folosindu-le cu intenția de a induce în eroare partea civilă și de a pricinui o pagubă. Referitor la semnificația juridică a biletului la ordin, prin rechizitoriu a fost menționată și decizia nr. 663 din 06 februarie 2002, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că funcția atribuită biletului la ordin este aceea de a determina, prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, acesta fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului.

S-a arătat că, fapta inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare încheierii și derulării unui contract de executare succesivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat de asemenea că, din fișa de cazier judiciar și copia sentinței penale nr. 28 din 01 martie 2009 a Județului Balș, a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat, pentru același gen de infracțiuni, la 1 an închisoare, cu aplic.art. 81 C. pen., iar în prezent, acesta este cercetat pentru fapte similare în dosarul nr. 360/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a mai arătat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat faptul că a avut intenția de a induce în eroare partea civilă, însă nu a negat faptul că a obținut profit din derularea relațiilor comerciale. În ce privește latura civilă, s-a reținut că, din centralizatorul facturilor emise de SC P.C.S. SA Slatina, a rezultat că, valoarea mărfurilor achiziționate tehnic este de 2.000.609,35 lei, iar din centralizatorul tuturor încasărilor aferente facturilor emise, rezultă că valoarea prejudiciului este de 1.829.460,41 lei. Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele: Inculpatul în fața instanței, a uzat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarație în cauză.

În aceste condiții, au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu și au fost efectuate două expertize tehnice, de către doi experți tehnici de specialitate, unul desemnat de instanță și unul ales de inculpat, care în același timp, nu a mai solicitat administrarea altor probe în apărare. Instanța a reținut în esență că din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și din probatoriul administrat nemijlocit de către instanță, rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, în calitate de asociat unic al SC T.U. SRL din Strehaia, la începutul lunii iunie 2008, s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din Slatina, unde sub pretextul că a câștigat o licitație pentru un proiect rezidențial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, prezentând o cerere de ofertă pentru caburi electrice, a încheiat cu această societate contractul de vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă, având ca obiect achiziționarea de cabluri electrice.

Conform dispozițiilor contractuale rezultate pe baza negocierilor ce au avut loc între inculpat și reprezentanții societății parte vătămate, inculpatul s-a angajat să plătească marfa cumpărată, prin plata unui avans de 25% din valoarea contractului, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu bilete la ordin în proporție de 30% în termen de 48 zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata prețului fiind cu executare succesivă. În baza contractului încheiat, inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA și a achiziționat de la această societate, în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale.

S-a mai arătat că la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, astfel că a dobândit încredere în fața reprezentanților părții vătămate, care au acceptat în aceste condiții, ca inculpatul să achite diferența de preț, în baza a 5 bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpat cu ștampila SC T.U. SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost și completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S. SA, conform înțelegerii. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată societății inculpatului, care imediat a și comercializat-o către două societăți, SC F.I.

SRL din Craiova și SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție, banii rezultați de pe urma acestor vânzări fiind încasați de inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin dispoziții de plată, cât și în numerar, care i-a și retras din cont, utilizându-i în alte scopuri personale, în acest sens fiind elocvente extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două societăți comerciale, coroborate cu declarațiile martorilor T.C.C. și F.Ș.G., reprezentanții SC F.I. SRL și SC T. SRL, precum și declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală.

S-a mai arătat că aceste fapte ale inculpatului scot în evidență intenția vădită a acestuia de a induce în eroare contractantul parte vătămată în cauză, elocvente sub acest aspect fiind și acțiunile ulterioare întreprinse de inculpat și anume: inculpatul a cesionat integral patrimoniul societății sale comerciale la data de 27 ianuarie 2009, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a indicat organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu au putut forma obiectul executării silite. De asemenea, după cesionarea SC T.U.

SRL Strehaia, inculpatul a desfășurat noi activități comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru aceste tranzacții fiind cercetat penal și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, în dosarul nr. 364/P/2009, având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni similare de înșelăciune în dauna SC H. BG SRL Giroc, județul Arad, cu un prejudiciu de 519.844, 94 lei. Totodată, inculpatul a fost condamnat în primă instanță de Judecătoria Balș la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, care nu este încă definitivă, după cum rezultă din fișa de cazier actualizată la cererea instanței.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și faptul că cele 5 bilete la ordin remise de inculpat părții civile, au constituit un mijloc fraudulos în realizarea activității sale infracționale și pentru că acesta a cunoscut că nu au disponibil în cont, este cert că le-a folosit cu intenția de a induce în eroare partea civilă și de a-i pricinui o pagubă. S-a apreciat că este cert că prin aceste acțiuni întreprinse, inculpatul în baza unei rezoluții infracționale unice a înșelat societatea parte vătămată în cauză SC P.C.S. SA Slatina, de la care a achiziționat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin bancă în baza a cinci ordine de plată, refuzând să achite și diferența de preț de 1.829.460,41 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat de către inculpat părții vătămate.

S-a reținut că faptele comise de inculpat în această modalitatea reținută întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., săvârșită în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., care angajează răspunderea sa penală.

S-a mai arătat că apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu a avut intenția de a induce în eroare partea vătămată este nefondată, în raport de considerentele mai sus expuse și tot sub acest aspect, fiind relevante și notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat și interceptate legal, respectiv discuția purtată de acesta cu salariata societății parte vătămate, martora S.F., din care rezultă că inculpatul i-a adresat injurii și când martora îi cerea să depună stăruință pentru a achita mărfurile achiziționate, i-a replicat cu cuvintele” nu este clar că e țeapă?”, această probă fiind confirmată și prin declarația martorei S.C. și procesul-verbal de confruntare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prev. art. 72 C. pen., anume: pericolul social concret al infracțiunii comise determinat de întinderea prejudiciului, reacția ulterioară a inculpatului vis a vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis fapte similare, pentru care are afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și la Judecătoria Balș, unde a fost și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu este definitivă, după cum rezultă din fișa de cazier actualizată la cererea instanței.

Raportat la aceste circumstanțe care reflectă inclusiv profilul socio-moral al inculpatului, instanța a apreciat că condamnarea sa la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, orientată la limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani închisoare, va satisface cerințele prev. de art. 52 C. pen. Inculpatului i s-au interzis în condițiile prev. de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. exercitarea drept.prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

și pe o durată de 3 ani i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale conform art. 66 C. pen., considerând că repetabilitatea unor fapte similare de înșelăciune comise de inculpat, de o gravitate sporită, folosindu-se de calitatea sa de asociat unic într-o societate comercială, îl face nedemn de a avea exercițiul acestor drepturi. În același timp, interzicerea exercitării dreptului de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale cu titlu de pedeapsă complementară, va constitui și o măsură de protecție pentru societate.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 08 aprilie 2010 până în prezent și conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a acestuia. Referitor la latura civilă, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., reținând că probele cauzei au confirmat că partea civilă SC P.C.S. SA, a fost prejudiciată prin fapta inculpatului cu suma de 1.829.551,02 lei, acțiunea civilă formulată de această parte a fost admisă, cu consecința obligării inculpatului la plata acestor despăgubiri civile către aceasta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.J., care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct. 2 lit a) C. proc.

pen. rap la art 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, inculpatul nu a încercat să inducă în eroare reprezentanții părții civile cu prilejul executării contractului; S-a susținut că inculpatul a primit marfa numai în limita celor două facturi pe care le recunoaște, fiind semnate personal de inculpat și ștampilate cu ștampila socioetății, celelalte facturi nefiind dovedit că au fost semnate de inculpat și nici că inculpatul a delegat alte persoane să ridice marfa în numele societății sale, neexistând niciun document din care să rezulte că inculpatul a ridicat marfa în baza celorlalte 7 facturi care nu poartă semnătura inculpatului. A solicitat să se aibă în vedere că reprezentanții părții civile nu au respectat termenele de introducere la plată a biletelor la ordin și în plus biletele la ordin au fost prezentate de partea civilă la B.R.D.

Drobeta Turnu Severin unde inculpatul nu avea cont deschis, acesta fiind motivul pentru care nu a avut disponibilul necesar achitării contravalorii mărfurilor, iar în ce privește raportul de expertiză întocmit la instanța de fond solicită să fie înlăturat din contextul probator pentru că a fost întocmit fără a se avea în vedere documentele solicitate de expert de la societatea parte civilă, care nu au fost înaintate deși au fost solicitate. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege în condițiile reținerii circumstanțelor ateneuante prevăzute de art 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și reducerea prejudiciului numai în limita în care a fost recunoscut de inculpat, respectiv pentu marfa achiziționată cu cele două facturi pe care le-a semnat personal.

În faza de apel inculpatul a solicitat efectuarea unei adrese la societatea parte civilă pentru a se înainta procesele verbale de recepție calitativă și cantitativă a mărfii, avizul de însoțire a mărfii, facturile semnate, datate și ștampilate conform contractului, jurnalele de TVA pentru lunile iunie, iulie și august 2008, balanțele de verificare contabilă pentru lunile iunie, iulie și august 2008 și efectuarea unei noi expertize contabile cu luarea în considereare a acestor documente, pentru a se stabili dacă marfa a fost sau nu predată efectiv inculpatului, să se precizeze cine a preluat marfa, dacă pentru facturile nesemnate de inculpat s-au efectuat plăți.

Instanța a respins aceste cereri de probatorii ca nefiind utile cauzei având în vedere că o expertiză cu aceleași obiective a fost deja efectuată la instanța de fond, iar în privința documentelor menționate anterior, acestea au fost solicitate de expert cu adresa din 25 octombrie 2010 de la societatea parte civilă iar din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că au fost avute în vedere la efectuarea expertizei documentele solicitate de la partea civilă (paragraful V raport de expertiză contabilă),cererea pentru efectuarea unei noi expertize cu aceleași obiective nefiind utilă cauzei, în raport și de celelalte probe administrate, aceasta cu atât mai mult cu cât expertiza a fost efectuată cu participarea unui expert asistent propus de inculpat.

În ceea ce privește martorii N.D., I.S. și I.M. a căror audiere a fost dispusă din oficiu de instanț de apel, în ședința publică din data de 03 noiembrie 2011, pentru verificarea apărărilor inculpatului, probe care nu au fost administrate la urmărirea penală, în ședința publică din data de 01 martie 2012 s-a constatat imposibilitate administrării acestor probe, având în vedere procesele verbale întocmite de organele de poliție privind imposibilitatea executării mandatelor de aducere, dosarul instanței de apel, din care rezultă că martorul I.S. și-a schimbat domiciliul iar în evidențele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, și procesele verbale instanței de apel, din care a rezultat că martorii N.D.

și respectiv I.M. sunt plecați din țară, nefiind găsiți la domiciliu. Examinând apelul formulat în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este fondat numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei. Pe baza unui material probator just administrat și apreciat, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluții infracționale unice a indus și a menținut în eroare societatea parte vătămată SC P.C.S.

SA Slatina, cu prilejul încheierii și executării contractului cu executare succesivă, societate de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin virament bancar, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu 5 bilete la ordin, conform clauzelor contractuale, în proporție de 30% în termen de 48 de zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata prețului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite și diferența de preț de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat părții vătămate. Inculpatul s-a apărat în sensul că, în baza contractului a ridicat de la SC P.C.S.

Slatina marfă numai în limita a două facturi, respectiv facturile din data de 26 06 2008 și 30 06 2008 semnate de inculpat și ștampilate cu ștampila SC T.U. SRL. Această apărare s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât din întreg ansamblul probator administrat în tot cursul procesului penal, rezultă că partea civilă în baza contractului a livrat către SC T. SRL în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale. S-a reținut că, la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, diferența de preț urmând a fi achitată în baza a 5 bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpat cu ștampila SC T.U.

SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost și completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S. SA, conform clauzelor contractuale. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată societății inculpatului, marfa fiind livrată în totalitate până la data de 21 august 2008, după care imediat inculpatul a și comercializat această marfă către două societăți, SC F.I. SRL din Craiova și SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție, plata fiind efectuată de beneficiarii fianali către societatea inculpatului SC T.U.

SRL sumele de bani rezultate de pe urma acestor vânzări fiind încasate de inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin ordine de plată, cât și în numerar. Relevante în acest sens sunt extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două societăți comerciale, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit cu participarea unui expert asistent la solicitarea inculpatului, coroborate cu declarațiile reprezentanților SC F.I. SRL și SC T. SRL - martorii T.C.C. și F.Ș.G., precum și declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală. Împrejurarea că semnătura inculpatului și ștampila societății al cărei asociat este nu apare pe toate facturile fiscale eliberate de furnizorul SC P.C.S.

SA, este justificat prin aceea că în baza contractului, părțile contractante au convenit ca marfa să fie ridicată din partea SC T. SRL de către delegați din partea societății cumpărătoare. În aceste condiții s-a reținut că nu are nicio relevanță că marfa a fost ridicată de alte persoane atâta timp cât acestea au fost împuternicite de inculpat conform clauzelor contractuale. Deși nu a fost posibilă audierea persoanelor care sunt menționate pe facturile fiscale ca delegați din partea SC T. SRL, respectiv N.D., I.M. și I.S., în condițiile în care martorul I.S. și-a schimbat domiciliul iar în evidențele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, iar martorii N.D. și respectiv I.M. sunt plecați din țară, nefiind găsiți la domiciliu, cu toate acestea vinovăția inculpatului este oricum dovedită cu celelalte probe deja administrate, așa cum s-a arătat anterior.

Astfel, s-a subliniat că, atâta timp cât marfa ridicată de la SC P.C.S. SA a fost vândută în totalitate către alte două societăți comerciale (SC T. și SC F. - aspecte care rezultă din extrasele de cont bancar și chitanțele aflate la dosar urmărire penală vol I), iar prețul rezultat din vânzarea mărfurilor a fost virat în contul societății al cărei unic asociat este inculpatul și sumele de bani au fost ridicate personal de inculpat prin virament sau dispoziții de plată și folosite în interes personal, – acesta nu se poate apăra că marfa nu ar fi fost ridicată în numele societății sale.

Apărarea inculpatului în sensul că nu au fost respectate termenele de introducere la plată a biletelor la ordin și acestea ar fi fost introduse la plată de partea civilă la o altă unitate bancară, unde societatea inculpatului nu avea cont deschis, a fost infirmată de probele adminstrate, respectiv biletele la ordin aflate la dosar urmărire penală vol II, din care rezultă că biletele la ordin au fost introduse la plată la B.T. și B.C.R., fiind refuzate pentru lipsa de disponibil, biletele la ordin fiind introduse la plată la data scadenței, când creanța era exigibilă pentru titular iar inculpatul avea obligația de a menține conturile bancare alimentate cu sumele necesare pentru achitarea integrală a sumelor datorate.

Din extrasul de cont aflat la dosarul de urmărire penală înaintat de B.C.R. și raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, rezultă că sumele rezultate din revânzarea mărfurilor către SC F.I. au fost încasate de inculpat prin contul deschis la această unitate bancară, iar la data primei scadențe 25 august 2008 a biletului la ordin emis la 26 iunie 2008, contul deschis la B.C.R. a înregistrat un sold de 1058,33 lei, sumă care a fost reținută de bancă și decontată furnizorului SC P. la data de 16 septembrie 2008, iar după această dată nu au mai existat încasări, relevante fiind extrasele aflate la dos de urmărire penală.

De altfel, susținerea inculpatului în sensul că ar fi fost de bună credință și nu a intenționat să inducă în eroare reprezentanții părții civile nu a putut fi primită, în condițiile în care acesta a revândut marfa anterior datei scadenței primului bilet la ordin la un preț inferior, fapt care nu ar avea nicio justificare dacă inculpatul nu ar fi intenționat să înșele partea civilă. În plus, inculpatul a cesionat părțile civile ale societății cu titlu gratuit cu scopul evident de a se sustrage răspunderii penale.

Mai mult din întreaga derulare a activității infracționale a rezultat că intenția inculpatului de inducere în eroare a reprezentanților părții civile a existat încă din momentul încheierii contractului, (în condițiile în care le-a învederat acestora că este câștigătorul unei licitații pentru un proiect rezidențial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, aspecte nereale, invocate numai cu intenția de a câștiga încrederea părții civile asupra seriozității activității comerciale), după care a menținut în eroare reprezentanții părții civile pe tot parcursul derulării contractului, în condițiile în care a achitat avansul de 25% pentru fiecare livrare de marfă, pentru restul de preț fiind emise bilete la ordin fără acoperire și pentru care nu a urmărit niciun moment să constituie fondul necesar pentru plata acestuia, dimpotrivă inculpatul a ridicat personal sumele de bani rezultate din revânzarea mărfurilor către alte societăți comerciale, banii fiind folosiți în interes personal, după care inculpatul a cesionat societatea comercială cu titlu gratuit.

În plus, s-a arătat că la urmărirea penală, inculpatul a semnat un angajament cu reprezentanții părții civile în sensul că la data de 07 octombrie 2008 se va deplasa la sediul societății parte civilă pentru găsirea unei soluții legale de achitare a prejudiciului, însă inculpatul nu a onorat acest angajament și a refuzat să se mai prezinte conform înțelegerii, relevant în acest sens fiind procesul verbal încheiat cu această ocazie, ci dimpotrivă, așa cum s-a arătat anterior a cesionat integral patrimoniul societății sale comerciale la data de 27 ianuarie 2009, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă și luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală.

Toate aceste activități au demonstreat intenția inculpatului de inducere și menținere în eroare a reprezentanților părții civile cu prilejul încheierii și executării contractuluicu executare succesivă, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind neîntemeiate. Încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută de instanța de fond, care a reținut corect că fapta inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare încheierii și derulării unui contract cu executare succesivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește însă individualizarea judiciară a pedepsei, criticile formulate de apelantul inculpat în sensul că se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art 74 alin (1) lit a), alin. (2) C. pen., au fost apreciate ca întemeiate, dat fiind că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat social, provine dintr-o familie organizată, elemente în raport de care se impunea aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, având învedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea, împrejurările comiterii, urmările produse, faptul că inculpatul este cercetat în alte două cauze penale pentru infracțiuni concurente, dar și existanța în cauză a circumstanțelor atenante, se apreciază că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale, ori de a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o durată de 3 ani, cu executare în regim de detenție.În ce privește latura civilă, s-a constatat că a fost corect soluționată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., art. 998, 999 C. civ., fiind dispusă în mod corect obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat părții civile în cuantum de 1.829.551,02 lei. Pentru considerentele expuse anterior, în baza art 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a va desființat sentința penală în parte, în ce privește latura penală. S-a făcut aplicarea dispoz. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului la 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

- respectiv dreptul de a înființa societăți comerciale, ori de a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o durată de 3 ani. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. S-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 08 aprilie 2011, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiției în contul Baroul Avocați Dolj. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul T.J.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și înlăturarea dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și majorarea pedepsei aplicată inculpatului iar inculpatul a solicitat menținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din oficiu, Înalta Curte, reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel în recursul parchetului instanța de recurs constată că în mod greșit în apel au fost reținute circumstanțele atenunate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., întrucât nu au fost avute în vedere prev. art. 72 C. pen., anume: pericolul social concret al infracțiunii comise determinat de întinderea prejudiciului, reacția ulterioară a inculpatului vis a vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis fapte similare, pentru care are afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și la Judecătoria Balș, unde a fost și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu este definitivă, după cum rezultă din fișa de cazier actualizată la cererea instanței.

Raportat la aceste circumstanțe care reflectă inclusiv profilul socio-moral al inculpatului, instanța a apreciat că condamnarea sa la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, orientată la limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani închisoare, va satisface cerințele prev. de art. 52 C. pen. Astfel, la individualizarea pedepsei se va avea în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului, se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar. Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt. Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă.

Esența acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului. Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen. are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor și pericolul creat,Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecednte penale, nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim va fi redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz.

art. 320 1 C. proc. pen. În recursul inculpatului, se vor aplica dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., a vând în vedere declarația inculpatului la termenul de astăzi 9 mai 2012 și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală ” . Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia. În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., astfel, pe baza unui material probator just administrat și apreciat, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluții infracționale unice a indus și a menținut în eroare societatea parte vătămată SC P.C.S.

SA Slatina, cu prilejul încheierii și executării contractului cu executare succesivă, societate de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin virament bancar, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu 5 bilete la ordin, conform clauzelor contractuale, în proporție de 30% în termen de 48 de zile și în proporție de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii și plata prețului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite și diferența de preț de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat părții vătămate. S-a reținut că, la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, diferența de preț urmând a fi achitată în baza a 5 bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpat cu ștampila SC T.U.

SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost și completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate la data scadenței de către reprezentanții SC P.C.S. SA, conform clauzelor contractuale. Prima scadență pentru plata cu bilete la ordin a diferenței de preț a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată societății inculpatului, marfa fiind livrată în totalitate până la data de 21 august 2008, după care imediat inculpatul a și comercializat această marfă către două societăți, SC F.I. SRL din Craiova și SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la prețuri inferioare prețului de achiziție, plata fiind efectuată de beneficiarii fianali către societatea inculpatului SC T.U.

SRL sumele de bani rezultate de pe urma acestor vânzări fiind încasate de inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin ordine de plată, cât și în numerar. Relevante în acest sens sunt extrasele de cont, facturile și chitanțele întocmite cu cele două societăți comerciale, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit cu participarea unui expert asistent la solicitarea inculpatului, coroborate cu declarațiile reprezentanților SC F.I. SRL și SC T. SRL - martorii T.C.C. și F.Ș.G., precum și declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală. Deși nu a fost posibilă audierea persoanelor care sunt menționate pe facturile fiscale ca delegați din partea SC T., respectiv N.D., I.M.

și I.S., în condițiile în care martorul I.S. și-a schimbat domiciliul iar în evidențele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, iar martorii N.D. și respectiv I.M. sunt plecați din țară, nefiind găsiți la domiciliu, cu toate acestea vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu celelalte probe deja administrate, așa cum s-a arătat anterior. Toate aceste activități au demonstreat intenția inculpatului de inducere și menținere în eroare a reprezentanților părții civile cu prilejul încheierii și executării contractuluicu executare succesivă, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută de instanța de fond, care a reținut corect că fapta inculpatului constând în inducerea și menținerea în eroare a părții civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obținerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părții civile, urmare încheierii și derulării unui contract cu executare succesivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Așadar, Înalta Curte va admite recursul inculpatului și va pronunța condamnarea acestuia la o pedeapsă care va fi redusă cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, totodată , având în vedere gravitatea faptelor și pericolul creat, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecednte penale, nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim va fi redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320 1 C. proc. pen. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul T.J.

împotriva deciziei penale nr. 71 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Se va casa în parte decizia recurată și rejudecând: Se va face aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. Se vor înlătură dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și se va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 7 ani închisoare. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.J., durata reținerii și arestării preventive de la 08 aprilie 2010 la 09 mai 2012. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul T.J., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul T.J. împotriva deciziei penale nr. 71 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată și rejudecând: Face aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. Înlătură dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 7 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor decizi