ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 871/2012

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I., a fost menținută starea de arest și dedusă din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 30 iunie 2011 la zi și a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 584 din 17 noiembrie 2011 a fost condamnat inculpatul P.I. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2010, pedeapsă pe care a cumulat-o cu prezenta, rezultanta fiind de 10 ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 30 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat corpurile delicte (fila 9 dosar de urmărire penală) înregistrate la poziția 33/2011 în registrul de corpuri delicte aflat la instanță.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.V.M., reprezentant de curatorul M.G.C., suma de 30.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să achite cheltuielile cu asistența medicală acordată victimei T.M.M. către Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare, în sumă de 2956,63 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 2600 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariul av. din oficiu G.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 426/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 23/24 iunie 2011 pe fondul unui conflict spontan cu victima T.M., a urmărit-o până la intersecția străzilor Tisa cu Rodnei, unde a exercitat violențe asupra acesteia, aruncând cu pietre iar apoi după căderea victimei a lovit-o cu piciorul, cauzându-i leziuni care i-au produs decesul.

Trecând la soluționarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și anume: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 24 iunie 2011 de Poliția mun. Sighetu Marmației, procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la aceeași dată de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul I.P.J. Maramureș, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe, constatările preliminarii din 24 iunie 2011 ale Serviciului Medico-Legal Județean Baia Mare privind cauza decesului victimei T.M.M., Raportul de expertiză medico-legală nr. 652/135 din 21 iulie 2011 al Serviciului Medico-Legal Județean Baia Mare, procesul-verbal de examinare a tricoului purtat de inculpat la data agresiunii, declarațiile martorului P.G., procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul P.G., declarațiile martorilor E.F., P.G., I.A., N.L., D.D., B.I., Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2011 al I.P.J. Maramureș – Serviciul Criminalistic – laboratorul Poligraf, precum și mijloacele materiale de probă (piatră, două bucăți de lemn esență brad, briceag) dar și împrejurarea că inculpatul a recunoscut, însușindu-și în integralitate probele administrate, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 23 iunie 2011, în jurul miezului nopții, inculpatul P.I. însoțit de martorul P.G. s-a întâlnit întâmplător cu victima pe str. General Mociulski din Sighetu Marmației, căreia, pe un ton batjocoritor, înjurându-l, i-a cerut un foc, dar i-a și luat țigara pe care aceasta o avea pusă după ureche.

Gestul a deranjat-o pe victimă, care pe lângă că era sub influența băuturilor alcoolice suferea și de afecțiuni psihice destul de grave, așa că a scos un briceag din buzunar cu care l-a înțepat pe inculpat în zona toracică.

La strigătele inculpatului, martorul P.G. a intrat într-un bloc din apropiere pentru a cere ajutorul unui prieten de-al lor – E.I. Când au ieșit cei doi din scara blocului, scandalul a luat sfârșit în sensul că victima se depărtase deja de acel loc, iar inculpatul plecase s-o urmărească.

Martorul P.G. a plecat și el după cei doi încercând să-l facă pe inculpat să renunțe la răzbunare, însă nu a reușit deși a încercat chiar să-l imobilizeze.

După parcurgerea unei distanțe de peste 800 m., inculpatul a ajuns-o pe victimă în apropierea zonei Liceului nr. 2 și a început să arunce cu pietre și cu șipci smulse din gardul școlii. Victima a ripostat și ea aruncând cu pietre, moment în care inculpatul a smuls un panou întreg din același gard, cu care a aruncat spre victimă.

Cu toate că în urma loviturilor primite victima a căzut, inculpatul a continuat s-o lovească în diverse zone ale corpului, după care a abandonat-o în acel loc, unde a rămas în stare de inconștiență până în jurul orelor 1,30 când a fost transportată la spital unde a decedat la data de 27 iunie 2011.

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 652/135 din 21 iulie 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare „moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningeale și contuziilor cerebrale cu fractură craniană; leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire cu piatra corp delict, aruncată de la mică distanță, urmată de căderea victimei la sol; direcția de aplicare a loviturii tanato-generatoare a putut fi din stânga spre dreapta victimei, în plan frontal și orizontal, victima fiind în ortostatism, fiind posibil ca victima să cadă la pământ în urma aplicării acestei lovituri; restul leziunilor traumatice – excoriații și echimoze la nivel parietal stâng, pleoapa superioară dreaptă, subclavicular stâng, marginea cubitală a brațului drept, marginea radială deget V mâna dreaptă, frontoparietal stâng și retroarticular stâng – s-au putut produce prin loviri cu alte corpuri dure, de exemplu picior încălțat, victima fiind căzută la pământ; leziunile pot data din 24 iunie 2011, iar moartea din 27 iunie 2011).

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., faptă pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

Cum în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației, inculpatul a comis prezenta infracțiune, instanța în baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării pedepsei de 4 luni închisoare pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute 10 ani și 4 luni închisoare alături de pedeapsa complementară mai sus menționată.

După aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. instanța, la individualizarea pedepsei, a mai avut în vedere, pe de-o parte, persoana inculpatului, vârsta acestuia, conjunctura în care a comis infracțiunea, iar pe de altă parte consecințele acesteia si anume suprimarea unei vieți.

Raportat la starea de fapt expusă, este evident că cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării este nejustificată. Este adevărat că victima l-a înțepat pe inculpat cu un briceag, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, prezentând o plagă tăiată superficială a hemitoracelui stâng, însă acțiunea victimei a fost determinată de atitudinea batjocoritoare a inculpatului care deși a observat că aceasta suferea de o tulburare psihică, i-a luat țigara de după ureche, înjurându-l.

De altfel, reacția inculpatului nu a fost spontană, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. și asta pentru că după acel incident, a plecat în urmărirea victimei, evident în scopul de a se răzbuna pe aceasta.

În aceste condiții, deși nu există argumente juridice suficiente pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, așa cum a solicitat, instanța de fond a avut în vedere aceste împrejurări și modul de derulare a evenimentului la dozarea sancțiunii.

În cauză nu există constituire de parte civilă, deși din căsătoria victimei cu defuncta P.A. a rezultat minorul T.V.M. născut la ...1997, minor care în prezent are desemnat un curator, pe numitul M.G.

În lipsa unei cereri de solicitare de despăgubiri civile, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de a soluționa latura civilă în scopul de a obliga inculpatul, care și-a exprimat acordul în acest sens la plata unor despăgubiri în favoarea minorului și drept urmare stabilește un cuantum de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, sumă care să compenseze măcar în parte suferința minorului cauzată de moartea singurului părinte pe care-l mai avea.

Instanța l-a obligat pe inculpat să achite și cheltuielile ocazionate cu asistența medicală acordată victimei în cuantum de 2956,63 lei către Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

S-a confiscat de la inculpat corpurile delicte înregistrate la poziția 33/2011 în registrul de corpuri delicte aflat la instanță și-l obligă să se supună prelevării probelor biologice după rămânerea definitivă a sentinței.

Inculpatul a executat pedeapsa în regim de detenție, astfel că tribunalul a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive se justifică chiar dacă hotărârea nu este definitivă și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 30 iunie 2011 la zi.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul P.I. a declarat apel arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, că a recunoscut comiterea faptei, că mama sa este bolnavă de inimă și are 2 minori în întreținere, dar nu are un loc de muncă.

În ședința publică din data de 9 ianuarie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea apelului și condamnarea la o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cel aplicat de prima instanță, ca urmare a individualizării pedepsei conform criteriilor prev. de art. 72 și 73 lit. b) C. pen.

S-a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanță este prea mare raportat la fapta comisă, împrejurările concrete ale comiterii faptei și scuza provocării care este incidentă în cauză având în vedere că victima l-a înjunghiat pe inculpat cu un briceag, în zona toracică.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că apelul nu este fondat și l-a respins, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel s-a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probatoriul administrat în cauză.

A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 23 iunie 2011 pe fondul unui conflict spontan cu victima T.M., inculpatul apelant P.I. a urmărit-o până la intersecția străzilor Tisa cu Rodnei, unde a exercitat violențe asupra acesteia, aruncând cu pietre, iar apoi după căderea victimei a lovit-o cu piciorul, cauzându-i leziuni care i-au produs decesul la data de 27 iunie 2011.

Analiza obiectivă a probelor administrate a relevat justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului apelant P.I. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen.

Astfel, potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop – prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții persoanelor s-ar aplica pedepse modice.

În cauză nu a fost incidentă circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea faptei în stare de provocare, având în vedere circumstanțele comiterii faptei, din care nu a rezultat că inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportamentul victimei.

De altfel s-a observat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, act în care nu a fost reținută scuza provocării.

În mod corect a arătat instanța de fond că nu există argumente juridice suficiente pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, modul de derulare a evenimentului fiind avut în vedere la dozarea sancțiunii.

Acțiunea victimei de înțepare a inculpatului cu un briceag, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale a fost determinată de atitudinea batjocoritoare a inculpatului care deși a observat că victima suferea de o tulburare psihică, i-a luat țigara de după ureche, înjurându-l.

Instanța de fond a manifestat suficientă clemență față de inculpat aplicându-i o pedeapsă situată la nivelul limitei minime reduse cu o treime ca efect al reținerii prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care fapta comisă a fost sancționată cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, iar prin reducerea cu o treime limitele sunt închisoarea de la 10 ani la 16 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa finală de 10 ani și 4 luni este urmarea săvârșirii de către inculpat a prezentei fapte în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 276/2010 al Judecătoriei Sighetu Marmației pentru infracțiunea de lovire, în condițiile art. 83 C. pen. pedeapsa anterioară fiind cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta din prezentul dosar penal.

Condamnarea anterioară a inculpatului apelant P.I. pentru infracțiunea de lovire a conturat înclinația spre o conduită violentă a acestuia.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare a fost crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență, ce au avut ca urmare decesul unui om, sancțiunea aplicată a fost una modică.

În cazul concret reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant P.I. nu s-a impus, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reindividualizarea pedepsei.

A invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, constată că recursul formulat este nefondat.

Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special al pedepsei prevăzute de lege, după reducerea cuantumului cu 1/3, conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., deși violențele săvârșite nu aveau nicio justificare, iar inculpatul fusese condamnat anterior la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru o infracțiune de lovire.

Cum în cauză nu s-au putut reține circumstanțe atenuante, o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii ei, ar însemna aplicarea unei pedepse nelegale.

De aceea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, Secția Penală și de Minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 30 iunie 2011 la 22 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.