ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3478/2011

Ședința de la 4 noiembrie 2011 Asupra cauzei comerciale de față, deliberând, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 214/2011 din 11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Comercial Cluj, excepție invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a revizuirii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a reținut că, prin cererea de revizuire formulată de revizuienții V.A. și V.I. s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC U.Q.A. SA BUCUREȘTI, desființarea deciziei civile nr. 381 din 01 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj ca fiind nelegală și pronunțată cu încălcarea normelor de drept procedural și material în materia executării silite și a contractului de asigurare.

În motivarea cererii, revizuienții au arătat că instanța a admis recursul intimatei și a dispus desființarea executării silite, în condițiile în care contestatoarea a declarat că nu susține contestația ca și contestație la titlu întemeiată pe prev. art. 400 alin. (2) C. proc. civ., caz în care competența de soluționare a acesteia revenea în primă instanță instanței care a pronunțat în fond hotărârea ce constituie titlul executoriu. Astfel, revizuienții au susținut că instanța a acordat ceea ce nu s-a solicitat.

Revizuienții au mai arătat că instanța de recurs, admițând în totalitate recursul și anulând executarea silită însăși, împreună cu formele de executare din dosarul execuțional, a pronunțat o hotărâre potrivnică atât hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii puse în executare, respectiv sentința penală nr. 163/2008 pronunțată în dosarul nr. 159/242/2008 de Judecătoria Huedin și decizia penală nr. 172/R/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, hotărâri care stabilesc valoarea prejudiciului și obligația de plată a debitoarei, ca asigurătoare participantă de drept în procesul penal în accepțiunea deciziei nr. 1 din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și hotărârilor judecătorești pronunțate în fond și în recurs în contestația formulată la titlul executoriu de către revizuienți, respectiv sentința penală nr. 63 din 02 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr. 139/242/2009 și decizia penală pronunțată în recurs de Tribunalul Cluj.

Prin aceste hotărâri, în aplicarea art. 49-54, art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și prin prisma deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 28 martie 2005, în cursul procedurii stabilirii înțelesului și întinderii titlului executoriu în dosarul execuțional nr. 312/2009 al BEJ B.M. este confirmată existența obligației de plata în sarcina intimatei în cadrul dosarului execuțional în calitate de asigurătoare.

La termenul din 11 aprilie 2011, în dosarul inițial înregistrat sub numărul 7546/1285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a pus în discuția părților și necesitatea disjungerii capătului de cerere din cererea de revizuire întemeiat pe contrarietatea între Decizia comercială nr. 381/2010 pronunțată la 1 noiembrie 2010 în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj și Decizia penală nr. 172/R/2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul penal nr. 139/242/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., excepție care a fost admisă, iar această cerere a fost înregistrată cu număr nou în prezentul dosar. Analizând excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu, raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub acest număr urmare a disjungerii din dosarul nr. 7546/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, revizuienții V.A.

și V.I. au solicitat desființarea în totalitate a Deciziei comerciale comercială nr. 381/2010 pronunțată la 1 noiembrie 2010 în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, motivat pe faptul că aceasta este contrară Deciziei penale nr. 172/R/2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul penal nr. 139/242/2010, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare in grad fata de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele doua instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare in grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre”.

Având în vedere faptul că hotărârile invocate de către revizuienți ca fiind contrare au fost pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj și Curtea de Apel Cluj, potrivit art. 323 alin. (2), competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței superioare instanței care a pronunțat prima hotărâre (prima hotărâre fiind Decizia penală nr. 172/R din 24 martie 2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul penal nr. 139/242/2010), aceasta instanță fiind Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 158 alin. (1) același cod, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenții nu s-au prezentat. Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de revizuire invocate, Înalta Curte constată că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate solicita „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de instanțe de grad diferit, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Revizuirea poate fi solicitată și în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire. De asemenea, hotărârile potrivnice este necesar să fi antamat fondul cauzei întrucât textul a fost adoptat din nevoia de a se înlătura nelegalitatea soluționării aceleiași cauze, în mod diferit, prin două hotărâri, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.

Pentru a fi admisibilă revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Înalta Curte reține că prin revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu se exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în caz afirmativ procedându-se la anularea ultimei hotărâri.

Întrucât revizuenții au solicitat revizuirea unei hotărâri pronunțată în materia executării silite arătând că aceasta este potrivnică unor hotărâri pronunțate într-o materie diferită, respectiv cea penală, lipsind identitatea de cauză, ca și identitatea de persoane, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții V.A. și V.I. împotriva deciziei civile nr. 214 din 11 aprilie 2011 Tribunalului Comercial Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.