ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3478/2011

Ședința de la 4 noiembrie 2011

Asupra cauzei

comerciale de față, deliberând, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 214/2011 din 11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă

excepția de necompetență materială a Tribunalului Comercial Cluj, excepție

invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a revizuirii

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, prin

cererea de revizuire formulată de revizuienții V.A. și V.I. s-a solicitat, în

contradictoriu cu intimata SC U.Q.A. SA BUCUREȘTI, desființarea deciziei civile

nr. 381 din 01 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7941/211/2010 al

Tribunalului Comercial Cluj ca fiind nelegală și pronunțată cu încălcarea

normelor de drept procedural și material în materia executării silite și a

contractului de asigurare.

În motivarea cererii,

revizuienții au arătat că instanța a admis recursul intimatei și a dispus

desființarea executării silite, în condițiile în care contestatoarea a declarat

că nu susține contestația ca și contestație la titlu întemeiată pe prev. art. 400

alin. (2) C. proc. civ., caz în care competența de soluționare a acesteia

revenea în primă instanță instanței care a pronunțat

în fond hotărârea ce constituie titlul executoriu. Astfel, revizuienții

au susținut că instanța a

acordat ceea ce nu s-a solicitat.

Revizuienții au mai

arătat că instanța de recurs, admițând în totalitate recursul și anulând

executarea silită însăși, împreună cu formele de executare din dosarul

execuțional, a pronunțat o hotărâre potrivnică atât hotărârilor judecătorești

ce constituie titluri executorii puse în executare, respectiv sentința penală nr.

163/2008 pronunțată în dosarul nr. 159/242/2008 de Judecătoria Huedin și

decizia penală nr. 172/R/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, hotărâri care

stabilesc valoarea prejudiciului și obligația de plată a debitoarei, ca

asigurătoare participantă de drept în procesul penal în accepțiunea deciziei

nr. 1 din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, cât și hotărârilor judecătorești pronunțate în fond și în

recurs în contestația formulată la titlul executoriu de către revizuienți,

respectiv

sentința penală nr. 63 din 02 aprilie 2010 pronunțată de

Judecătoria Huedin în dosarul nr. 139/242/2009 și decizia penală pronunțată în

recurs de Tribunalul Cluj.

Prin aceste hotărâri,

în aplicarea art. 49-54, art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și

reasigurările din România și prin prisma deciziei Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 1 din 28 martie 2005, în cursul procedurii stabilirii înțelesului

și întinderii titlului executoriu în dosarul execuțional nr. 312/2009 al BEJ B.M.

este confirmată existența obligației de plata în sarcina intimatei în cadrul

dosarului execuțional în calitate de asigurătoare.

La termenul din 11

aprilie

2011,

în dosarul inițial

înregistrat sub numărul 7546/1285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a pus în

discuția părților și necesitatea disjungerii capătului de cerere din cererea de

revizuire întemeiat pe contrarietatea între Decizia comercială nr. 381/2010

pronunțată la 1 noiembrie 2010 în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului

Comercial Cluj și Decizia penală nr. 172/R/2009 a Curții de Apel Cluj

pronunțată în dosarul

penal nr.

139/242/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ.,

excepție care a fost admisă, iar această cerere a fost

înregistrată cu număr nou în prezentul dosar.

Analizând excepția

necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu, raportat la actele și

lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub acest număr urmare a disjungerii din dosarul nr.

7546/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, revizuienții V.A. și V.I. au

solicitat desființarea în totalitate a Deciziei comerciale comercială nr.

381/2010

pronunțată la 1 noiembrie 2010 în

dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj,

motivat pe

faptul că aceasta este contrară Deciziei penale nr. 172/R/2009 a Curții de Apel

Cluj pronunțată în dosarul penal nr.

139/242/2010, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.

322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul art. 322 pct. 7

cererea de revizuire se va îndrepta la instanța

mai mare in grad fata de instanța sau instanțele

care au pronunțat

hotărârile potrivnice. Când cele doua instanțe care au dat hotărârile

potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai

mare in grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a

instanței care a dat prima hotărâre”.

Având în vedere

faptul că hotărârile invocate de către revizuienți ca fiind contrare au fost

pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj și Curtea de Apel Cluj, potrivit art.

323 alin. (2), competența de soluționare a cererii de revizuire revine

instanței superioare instanței care a pronunțat prima hotărâre (prima hotărâre

fiind Decizia penală nr. 172/R din 24 martie 2009 a Curții de Apel Cluj

pronunțată în dosarul penal nr. 139/242/2010), aceasta instanță fiind Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere

dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la dispozițiile

art. 158 alin. (1) același cod, tribunalul a

admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În fața Înaltei Curți

de Casație și Justiție, revizuenții nu s-au prezentat.

Analizând actele și

lucrările dosarului sub aspectul motivelor de revizuire invocate, Înalta Curte

constată că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate

solicita „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de instanțe de grad diferit, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea poate fi

solicitată și în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor

hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la

îndeplinire.

De asemenea,

hotărârile potrivnice este necesar să fi antamat fondul cauzei întrucât textul

a fost adoptat din nevoia de a se înlătura nelegalitatea soluționării aceleiași

cauze, în mod diferit, prin două hotărâri, încălcându-se autoritatea de lucru

judecat.

Pentru a

fi admisibilă revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie

potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie

pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și

cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de

lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Înalta Curte reține

că prin revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu se exercită un control

judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci se

verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea

principiului puterii de lucru judecat, în caz afirmativ procedându-se la

anularea ultimei hotărâri.

Întrucât revizuenții

au solicitat revizuirea unei hotărâri pronunțată în materia executării silite

arătând că aceasta este potrivnică unor hotărâri pronunțate într-o materie

diferită, respectiv cea penală, lipsind identitatea de cauză, ca și identitatea

de persoane, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă,

urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienții V.A. și V.I. împotriva deciziei civile nr. 214

din 11 aprilie 2011 Tribunalului Comercial Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2011.