ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3674/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Râmnicu

Vâlcea prin sentința nr. 830/COM din 11 februarie 2008 a declinat competența de materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.F.C.A. SA

Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC S.N.R.M. SRL Râmnicu Vâlcea în favoarea

Tribunalului Vâlcea, secția comercială, având în vedere că litigiul dedus

judecății are natură comercială iar din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6

din 14 august 2003 terenul asupra căruia se poartă litigiul are o valoare de

peste 100.000 lei.

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1834 din

21 decembrie 2009 a admis cererea reclamantei SC I.F.C.A. SA Ploiești în

contradictoriu cu pârâta SC D.N.C.M.R. SRL Râmnicu Vâlcea dispunând

constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul

proprietatea pârâtei, pe traseul identificat prin culoarea portocaliu pe schița

anexă la raportul de expertiză întocmit de expert L.I., fila 102 dosar.

A fost constatată

existența unui drept de superficie în patrimoniul reclamantei compus din

dreptul de proprietate asupra construcției „atelier mecanic” și dreptul de

folosință asupra terenului în suprafață de 1.625,75 mp identificat prin culorile galben și albastru pe schița anexă la raportul de expertiză.

A mai fost admisă în

parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC D.N.C.M.R. SRL în sensul

că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1992 lei lunar către pârâtă cu

titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de superficie

și suma de 367 lei lunar aferentă servituții.

A fost respins

capătul de cerere reconvențională privind demolarea construcției.

A mai fost respinsă

cererea reclamantei față de pârâta SC S.N.R.M. SRL precum și cererea

reconvențională formulată de această pârâtă.

În final au fost

compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6

din 14 august 2003 reclamanta a cumpărat de la numitul B.P. construcția

„atelier mecanic” situată în comuna Galicea județul Vâlcea cu prețul de

13.520.000.000 lei, adjudecată prin procesul-verbal de adjudecare din 21 iunie

2002.

Prin procesul-verbal

adjudecare la licitație nr. 2544 din 12 mai 2005 pârâta SC S.N.R.M. SRL a

dobândit proprietatea complexului imobiliar compus din teren în suprafață de

82.765 mp și mai multe construcții în urma executării silite organizate de

Administrația Finanțelor Publice Băbeni.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 205 din 12 ianuarie 2006 pârâta SC S.N.R.M.

SRL a vândut pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL complexul imobiliar.

Din expertiza tehnică

efectuată de expert L.I. rezultă că atelierul mecanic proprietatea reclamantei

este situat pe terenul proprietatea pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL, neavând nici o cale

de acces la drumul public.

Potrivit art. 616 C.

civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la

calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru

exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele

ce s-ar putea ocaziona.

Astfel, s-a dispus

constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul

proprietatea pârâtei și având în vedere calitatea de cumpărător de bună

credință a reclamantei s-a constatat existența unui drept de superficie în

patrimoniul reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra construcției

„atelier mecanic” și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de

1.625,75 mp.

Corelativ, a fost

admisă în parte și cererea reconvențională a pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL,

reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1992 lei lunar către aceasta, cu

titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de

superficie și 367 lei lunar aferentă servituții, despăgubirile fiind determinate

prin raportul de expertiză tehnică.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploiești împotriva sentinței nr. 1834 din 21

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, fiind preluate, în esență, argumentele expuse

anterior.

Împotriva deciziei

nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC I.F.C.A.

SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a deciziei atacate în

sensul micșorării cuantumului reprezentând despăgubiri pentru dreptul de

folosință și servitutea de trecere.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că raportul dintre suma la care a

fost obligată reclamanta și prețul real care s-ar cuveni a fi plătit este vădit

disproporționat în condițiile în care valoarea de închiriere și chiar valoarea

de vânzare a scăzut considerabil.

De asemenea,

dispozitivul sentinței de fond nu stabilește limitele și coordonatele cu

privire la dreptul de superficie și la servitutea de trecere, lipsind

coordonatele geografice.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-reclamantă SC I.F.C.A. SA constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Atât instanța de fond

cât și cea de recurs au dat o corectă dezlegare în fapt și în drept cererii

formulată de reclamanta SC I.F.C.A. SA, prin constituirea unei servituți de

trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei, precum și a

constatării unui drept de superficie, compus din dreptul de proprietate asupra

construcției „atelier mecanic” și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață

de 1.625,75 mp, cu acordarea unor despăgubiri corespunzătoare, în concordanță

cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L.I.

În speță, abordarea

dreptului de superficie nu este rezultatul unei simple suprapuneri a dreptului

de proprietate asupra construcției aparținând reclamantei SC I.F.C.A. SA și a

dreptului de proprietate asupra terenului aparținând pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL.

Este unanim admis de

jurisprudență și doctrină, că dreptul de superficie, în forma sa deplină,

desemnează dreptul real principal imobiliar care reunește, în conținutul său

juridic, dreptul de proprietate asupra unei construcții precum și un

dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren aparținând altei

persoane decât titularul dreptului de superficie, respectiv folosința lui și,

în mod limitat posesia și dispoziția asupra terenului sau a unei părți din

acesta.

Expertul tehnic

desemnat de instanță a calculat cuantumul despăgubirilor pentru dreptul de

superficie asupra terenului pe care este amplasat atelierul mecanic conform

prețurilor de concesionare a terenului practicat pe piața liberă și avut în

vedere că terenul se află în extravilanul localității.

Deși critică

cuantumul excesiv al despăgubirilor, se remarcă că reclamanta nu le-a contestat

în faza procesuală a fondului, nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză

care le-a stabilit amplu documentat și bine argumentat și nici nu enumără

elementele de natură a contrazice concret concluziile raportului de expertiză.

Nici critica potrivit

căreia în dispozitivul sentinței nu sunt stabilite foarte clar coordonatele

geografice pentru servitutea de trecere și pentru dreptul de superficie nu

poate fi primită, deoarece prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică,

aflată la fila 102 a dosarului de fond, se găsește particularizat traseul

identificat prin culoarea portocalie pentru constituirea servituții de trecere

și identificat prin culorile galben și albastru dreptul de superficie.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.F.C.A. SA

Ploiești împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunțate de Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 26/A-C

din 7 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 noiembrie 2011.