ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3674/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentința nr. 830/COM din 11 februarie 2008 a declinat competența de materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC S.N.R.M. SRL Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială, având în vedere că litigiul dedus judecății are natură comercială iar din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 14 august 2003 terenul asupra căruia se poartă litigiul are o valoare de peste 100.000 lei. Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1834 din 21 decembrie 2009 a admis cererea reclamantei SC I.F.C.A.

SA Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC D.N.C.M.R. SRL Râmnicu Vâlcea dispunând constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei, pe traseul identificat prin culoarea portocaliu pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert L.I., fila 102 dosar. A fost constatată existența unui drept de superficie în patrimoniul reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra construcției „atelier mecanic” și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1.625,75 mp identificat prin culorile galben și albastru pe schița anexă la raportul de expertiză. A mai fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC D.N.C.M.R.

SRL în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1992 lei lunar către pârâtă cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de superficie și suma de 367 lei lunar aferentă servituții. A fost respins capătul de cerere reconvențională privind demolarea construcției. A mai fost respinsă cererea reclamantei față de pârâta SC S.N.R.M. SRL precum și cererea reconvențională formulată de această pârâtă. În final au fost compensate cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 14 august 2003 reclamanta a cumpărat de la numitul B.P. construcția „atelier mecanic” situată în comuna Galicea județul Vâlcea cu prețul de 13.520.000.000 lei, adjudecată prin procesul-verbal de adjudecare din 21 iunie 2002. Prin procesul-verbal adjudecare la licitație nr. 2544 din 12 mai 2005 pârâta SC S.N.R.M.

SRL a dobândit proprietatea complexului imobiliar compus din teren în suprafață de 82.765 mp și mai multe construcții în urma executării silite organizate de Administrația Finanțelor Publice Băbeni. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 205 din 12 ianuarie 2006 pârâta SC S.N.R.M. SRL a vândut pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL complexul imobiliar. Din expertiza tehnică efectuată de expert L.I. rezultă că atelierul mecanic proprietatea reclamantei este situat pe terenul proprietatea pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL, neavând nici o cale de acces la drumul public. Potrivit art. 616 C. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Astfel, s-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei și având în vedere calitatea de cumpărător de bună credință a reclamantei s-a constatat existența unui drept de superficie în patrimoniul reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra construcției „atelier mecanic” și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1.625,75 mp. Corelativ, a fost admisă în parte și cererea reconvențională a pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1992 lei lunar către aceasta, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de superficie și 367 lei lunar aferentă servituții, despăgubirile fiind determinate prin raportul de expertiză tehnică.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploiești împotriva sentinței nr. 1834 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate, în esență, argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC I.F.C.A. SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul micșorării cuantumului reprezentând despăgubiri pentru dreptul de folosință și servitutea de trecere.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că raportul dintre suma la care a fost obligată reclamanta și prețul real care s-ar cuveni a fi plătit este vădit disproporționat în condițiile în care valoarea de închiriere și chiar valoarea de vânzare a scăzut considerabil. De asemenea, dispozitivul sentinței de fond nu stabilește limitele și coordonatele cu privire la dreptul de superficie și la servitutea de trecere, lipsind coordonatele geografice. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă SC I.F.C.A. SA constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond cât și cea de recurs au dat o corectă dezlegare în fapt și în drept cererii formulată de reclamanta SC I.F.C.A. SA, prin constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei, precum și a constatării unui drept de superficie, compus din dreptul de proprietate asupra construcției „atelier mecanic” și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1.625,75 mp, cu acordarea unor despăgubiri corespunzătoare, în concordanță cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L.I. În speță, abordarea dreptului de superficie nu este rezultatul unei simple suprapuneri a dreptului de proprietate asupra construcției aparținând reclamantei SC I.F.C.A.

SA și a dreptului de proprietate asupra terenului aparținând pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL. Este unanim admis de jurisprudență și doctrină, că dreptul de superficie, în forma sa deplină, desemnează dreptul real principal imobiliar care reunește, în conținutul său juridic, dreptul de proprietate asupra unei construcții precum și un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren aparținând altei persoane decât titularul dreptului de superficie, respectiv folosința lui și, în mod limitat posesia și dispoziția asupra terenului sau a unei părți din acesta. Expertul tehnic desemnat de instanță a calculat cuantumul despăgubirilor pentru dreptul de superficie asupra terenului pe care este amplasat atelierul mecanic conform prețurilor de concesionare a terenului practicat pe piața liberă și avut în vedere că terenul se află în extravilanul localității.

Deși critică cuantumul excesiv al despăgubirilor, se remarcă că reclamanta nu le-a contestat în faza procesuală a fondului, nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză care le-a stabilit amplu documentat și bine argumentat și nici nu enumără elementele de natură a contrazice concret concluziile raportului de expertiză. Nici critica potrivit căreia în dispozitivul sentinței nu sunt stabilite foarte clar coordonatele geografice pentru servitutea de trecere și pentru dreptul de superficie nu poate fi primită, deoarece prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică, aflată la fila 102 a dosarului de fond, se găsește particularizat traseul identificat prin culoarea portocalie pentru constituirea servituții de trecere și identificat prin culorile galben și albastru dreptul de superficie.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.F.C.A. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.