ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3705/2011

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 43855/3/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, și a fost obligat inculpatul, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul R. (fost D.) A.C. solicitând suspendarea mandatului de executare conform dispozițiilor art. 390 și rejudecare conform art. 392 alin. (1) C. proc.

pen. La 22 septembrie 2011 la discutarea admisibilității în principiu apărătorul contestatorului a arătat că acesta nu a fost audiat în calea de atac a recursului și nici în ciclul procesual de după casare. La 21 ianuarie 2011, cu ocazia rejudecării recursului contestatorul a fost prezent în sala de judecată până în jurul orelor 13 :00 , după care a plecat întrucât a avut unele probleme de sănătate și s-a prezentat la spital. A fost invocat cazul de contestație în anulare prev.de art. 386 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte a admis în principiu contestația în anulare și a fixat termen la 20 octombrie 2011 pentru soluționarea pe fond a acesteia. Contestatorul a indicat faptul că nu a fost audiat de instanța de fond și de cea de apel, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și că la momentul soluționării recursului nu a mai putut rămâne în sală pentru că avea probleme medicale.

Înalta Curte constată că deși inculpatul a invocat formal cazul de contestație în anulare prev.de art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cererea este fundamentată pe cazul prevăzut de lit. e), la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte constată că și cu prilejul soluționării recursului inculpatul a formulat drept critică faptul că nu a fost audiat în fața primei instanțe și a celei de apel, iar instanța de recurs a considerat că nu instanțelor le este imputabil acest aspect, ci inculpatului, pentru că deși s-au acordat numeroase termene, acesta nu s-a prezentat niciodată, invocând mereu motive medicale.

În ceea ce privește aspectul invocat de contestator că la rândul său, instanța de recurs avea obligația să-l asculte întrucât nu fusese până atunci audiat, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut, deoarece cu prilejul soluționării recursului s-a solicitat de către acesta acordarea succesivă a două termene, unul pentru angajarea unui apărător, celălalt pentru pregătirea apărării, iar la cel de al treilea termen, inculpatul a lipsit, făcând astfel imposibilă audierea sa. Apărările contestatorului că a fost prezent în sală, dar a avut probleme medicale și a plecat nu sunt plauzibile, având în vedere că în cauză au pus concluzii apărătorii aleși, iar aceștia nu au solicitat instanței de recurs acordarea altui termen și nu au adus la cunoștință că inculpatul a fost prezent, dar s-a simțit rău și a plecat.

Scrisoarea medicală datată 21 ianuarie 2011, depusă în prezentul dosar nu face dovada imposibilității inculpatului de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această împiedicare, pentru că, pe de o parte ea nu atestă o urgență medicală, iar pe de altă parte nu se poate vorbi de o imposibilitate de a încunoștința instanța, atâta vreme cât chiar contestatorul pretinde că a fost în fața instanței de judecată în prima parte a zilei și atâta vreme cât în sală a fost prezent și apărătorul ales care a pus concluzii în cauză. De aceea, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare, în baza art. 392 C. proc. pen. și conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 43855/3/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.