ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3705/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3705/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală
nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată
în Dosarul nr. 43855/3/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de
inculpatul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 8 iunie 2010
a Curții de Apel București, secția I penală, și a fost obligat inculpatul,
conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatorul R. (fost D.) A.C.
solicitând suspendarea mandatului de executare conform dispozițiilor art. 390
și rejudecare conform art. 392 alin. (1) C. proc. pen.
La 22 septembrie 2011
la discutarea admisibilității în principiu apărătorul contestatorului a arătat
că acesta nu a fost audiat în calea de atac a recursului și nici în ciclul
procesual de după casare.
La 21 ianuarie 2011,
cu ocazia rejudecării recursului contestatorul a fost prezent în sala de
judecată până în jurul orelor 13
:00
, după care a plecat întrucât a avut unele
probleme de sănătate și s-a prezentat la spital.
A fost invocat cazul
de contestație în anulare prev.de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Înalta Curte a admis
în principiu contestația în anulare și a fixat termen la 20 octombrie 2011
pentru soluționarea pe fond a acesteia.
Contestatorul a
indicat faptul că nu a fost audiat de instanța de fond și de cea de apel,
fiindu-i încălcat dreptul la apărare și că la momentul soluționării recursului
nu a mai putut rămâne în sală pentru că avea probleme medicale.
Înalta Curte constată
că deși inculpatul a invocat formal cazul de contestație în anulare prev.de
art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea dovedește că la termenul la care s-a
judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se
prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cererea este
fundamentată pe cazul prevăzut de lit. e), la judecarea recursului sau la
rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost
ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit alin. (1
1
)
ori art. 385
16
alin. (1) C. proc. pen.
Înalta Curte constată
că și cu prilejul soluționării recursului inculpatul a formulat drept critică
faptul că nu a fost audiat în fața primei instanțe și a celei de apel, iar
instanța de recurs a considerat că nu instanțelor le este imputabil acest aspect,
ci inculpatului, pentru că deși s-au acordat numeroase termene, acesta nu s-a
prezentat niciodată, invocând mereu motive medicale.
În ceea ce privește
aspectul invocat de contestator că la rândul său, instanța de recurs avea
obligația să-l asculte întrucât nu fusese până atunci audiat, Înalta Curte
constată că nu poate fi reținut, deoarece cu prilejul soluționării recursului
s-a solicitat de către acesta acordarea succesivă a două termene, unul pentru
angajarea unui apărător, celălalt pentru pregătirea apărării, iar la cel de al
treilea termen, inculpatul a lipsit, făcând astfel imposibilă audierea sa.
Apărările
contestatorului că a fost prezent în sală, dar a avut probleme medicale și a
plecat nu sunt plauzibile, având în vedere că în cauză au pus concluzii
apărătorii aleși, iar aceștia nu au solicitat instanței de recurs acordarea
altui termen și nu au adus la cunoștință că inculpatul a fost prezent, dar s-a
simțit rău și a plecat.
Scrisoarea medicală
datată 21 ianuarie 2011, depusă în prezentul dosar nu face dovada
imposibilității inculpatului de a se prezenta și de a înștiința instanța despre
această împiedicare, pentru că, pe de o parte ea nu atestă o urgență medicală,
iar pe de altă parte nu se poate vorbi de o imposibilitate de a încunoștința
instanța, atâta vreme cât chiar contestatorul pretinde că a fost în fața
instanței de judecată în prima parte a zilei și atâta vreme cât în sală a fost
prezent și apărătorul ales care a pus concluzii în cauză.
De aceea, Înalta Curte
va respinge ca nefondată contestația în anulare, în baza art. 392 C. proc. pen.
și conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe contestator
la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatorul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei
penale nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în Dosar nr. 43855/3/2009.
Obligă contestatorul la
plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.