ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2012

Asupra

contesta

ției

în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 110 din 21 mai 2010, Curtea de Apel Craiova

în baza

art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată celor două fapte

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din art. 248 C. pen., în art.

249 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 249 alin. (1) C. pen. (două fapte), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a), c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe

inculpatul R.F. la pedeapsa de 300 RON amendă, pentru fiecare faptă.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. c) C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa de 300 RON amendă.

A atras aten

ția inculpatului asupra consecințelor

prevăzute de art. 63

1

C. pen.

A respins ac

țiunea civilă formulată de partea

civilă A.V.A.S. - București.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe

inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare statului.

Instan

ța de fond a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1014/P/2008 din 6 iulie 2009

a fost trimis în judecată inculpatul R.V., care îndeplinea funcția de executor

judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești Craiova, iar cu

ocazia îndeplinirii actelor de executare silită în Dosarul nr. 171/E/2005, a

încălcat dispozițiile legale aplicabile în materie, valorificând prin licitație

publică mai multe imobile, fără a verifica sarcinile existente asupra acestora,

deși imobilele respective fuseseră ipotecate în favoarea unor unități bancare,

iar creanțele au fost preluate de A.V.A.S., care a fost prejudiciată cu suma de

3.250.634.291 RON.

Prin decizia penal

ă nr. 948 din 10

martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea

civilă A.V.A.S.

Bucure

ști împotriva sentinței penale nr. 110 din 21

mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat

în totalitate sentința penală atacată și

rejudecând în fond:

În baza art. 248 C. pen. - două fapte - a condamnat pe

inculpatul R.V. la două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

A f

ăcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării

condiționate a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. a

admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.A.S. București și a

obligat inculpatul la plata sumei de 325.063 RON, cu titlu de despăgubiri.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.

împotriva

aceleiași sentințe și a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii la data de 16 august 2011

contestatorul R.V. a formulat contestație în anulare și a invocat dispozițiile

art. 386 lit. c) C. proc. pen.,

susținând, în esență, că instanța nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv

prescripția specială, întrucât fapta a fost săvârșită la data de 2 aprilie

2002, decizia a fost pronunțată la data de 10 martie 2011, fiind depășit

termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație,

fără citarea părților.

Contesta

ția în anulare este o cale extraordinară de

atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care

poate gre

și, fie

prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul

penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele

aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au

pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt

repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilit

ății

hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite

cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite

particularități în privința soluționării cererii.

În

conformitate cu prevederile art. 388 C. proc. pen.: „Contestația în anulare

pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de

către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile

de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de

zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

Astfel,

Înalta Curte constată că termenul de introducere

al contestației în anulare formulată de contestator în temeiul art. 386 lit. c)

C. proc. pen., era cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Din actele dosarului ata

șat rezultă că,

hotărârea a fost pronunțată la data de 10 martie 2011, adresele emise de Curtea

de Apel Craiova pentru punerea în executare a hotărârii au fost formulate la

data de 14 martie 2011, iar contestatorul a formulat prezenta contestație în

anulare la data de 16 august 2011, astfel că, termenul prevăzut de lege, respectiv

dispozițiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen., pentru introducerea contestației

în anulare, este cu mult depășit.

Astfel, fa

ță de dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii

condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu

contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege -

respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege,

dacă motivul pe care se sprijină contestație este din cele prevăzute la art.

386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă

dovezi care sunt depuse la dosar.

În consecință, Înalta Curte constată că cererea de

contestație în anulare nu a fost introdusă în termenul prevăzut de disp. art.

391 alin. (2) C. proc. pen., ca atare, contestația în anulare este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C.

proc. pen.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

ca inadmisibil

ă

contestația în anulare formulată de contestatorul R.V. împotriva deciziei

penale nr. 948 din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2068/54/2009.

Oblig

ă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitiv

ă.

Pronun

țată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.