ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

I.1.Procedura în fața primei

instanțe.

Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010, pe

rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1188/42/2010, reclamanta SC P. SA a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea

deciziei nr. 69/c8c din 09 august 2011, privind respingerea contestației

formulate de reclamantă; anularea deciziei de respingere a finanțării

proiectului „modernizarea tehnologică a activității de balastieră, comuna

Mănești, județul Dâmbovița”; obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei

de aprobare a finanțării proiectului „modernizarea tehnologică a activității de

balastieră, comuna Mănești județul Dâmbovița”.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la

data de 18

septembrie 2009, a depus la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul

instituției pârâte, o cerere (însoțită de proiectul „Modernizarea Tehnologică a

activității de balastieră, comuna Mănești, județul Dâmbovița”) pentru obținerea

unei finanțări nerambursabile în cadrul „Domeniului major de intervenție 1,1, operațiunea

sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin

investiții tangibile și intangibile, schema de finanțare sprijin financiar cu

valoarea cuprinsă între 1.075.001 și 6.450.000 lei, acordat pentru investiții

în întreprinderile mici și mijlocii”, dar care a fost respinsă prin scrisoarea

de respingere tehnico-financiară a proiectului nr. RTF 126 din 19 iulie 2010.

În condițiile prevederilor art. 3.alin.

(7) din Ghidul solicitantului a formulat contestație împotriva deciziei de

respingere tehnico-financiară a proiectului, respinsă prin decizia de

respingere a contestației din 09 august 2010.

În drept reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 21 și

52 din Constituția României.

Pârâtul Ministerul Economiei,

Comerțului si Mediului de Afaceri a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În cauză s-au administrat probele cu

înscrisuri și o expertiză contabilă având ca obiectiv „să se verifice dacă

proiectul depus de SC P. SA, către instituția pârâtă în vederea obținerii unei

cereri de finanțare nerambursabilă respectă prevederile Ghidului

solicitantului, formular E, punctul 8, planul financiar cu privire la formula

de calcul a indicatorului RIRF/C”.

I.2. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 121 din 6 aprilie

2011, Curtea de Apel Ploiești secția comercială de contencios administrativ și

fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că r

eclamanta

SC P. SA a depus un proiect la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul

M.E.C.M.A., corespunzător apelului de proiecte din anul 2009 și în conformitate

cu prevederile Ghidului solicitantului pentru domeniul major de intervenție D.1.1,

operațiunea sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv

prin investiții tangibile și intangibile, „Schema de finanțare Sprijin

financiar cu valoare cuprinsă între 1.075.000 și 6.450.000 lei acordat pentru

investiții în întreprinderile mici și mijlocii”, proiect respins la finanțare

conform raportului de evaluare tehnică și financiară comunicat cu adresa din 19

iulie 2010.

Contestația formulată împotriva

soluției de respingere a fost respinsă de Comitetului de soluționare a

contestațiilor prin decizia din 09 august 2010.

Curtea a reținut că în conformitate

cu prevederile Ghidului solicitantului „Sprijin financiar în valoare cuprinsă

între 1.075.000 și 6.450.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile

mici și mijlocii”, capitolul III.6.2, evaluarea tehnică și financiară a

proiectului este realizată de cel puțin doi evaluatori.

Evaluarea tehnică și financiară

permite aprecierea gradului în care proiectul răspunde obiectivelor P.O.S. C.C.E.

în domeniul creșterii competitivității economice, al dezvoltării durabile,

eficienței financiare, al sustenabilității și durabilității proiectului.

Conform evaluatorilor proiectului

depus de SC P. SA, reclamanta nu a respectat prevederile din Ghidul

Solicitantului formular E, pct. 8, Planul financiar cu privire la formula de

calcul a indicatorului RIRF/C, neglijând fluxurile din activitățile financiare

și investiționale.

Pentru verificarea concluziilor

evaluatorilor, în fața instanței s-a administrat proba cu expertiză contabilă,

stabilindu-se ca obiectiv „să se verifice dacă proiectul depus de SC P. SA

respectă prevederile din ghidul solicitantului, formular E, pct. 8, planul financiar

cu privire la formula de calcul a indicatorului RIRF/C”.

În lucrarea efectuată, expertul

contabil a concluzionat că au fost respectate indicațiile din ghidul

solicitantului pentru calculul acestui indicator, astfel încât să poată fi

justificată necesitatea finanțării nerambursabile, indicatorul RIRF/C a fost

calculat respectând formula de calcul din Ghidul solicitantului, formular E, pct.

8, planul financiar, acesta încadrându-se în intervalul 0-13% (fila 338).

Cu toate acestea, Curtea a reținut

că proiectul a fost depus pentru „apelul de proiecte din anul 2009”, iar sumele alocate proiectelor sunt în cuantum limitat, astfel că autoritatea publică pârâtă

nu poate fi obligată la suplimentarea acestor fonduri în anul 2011 pentru anul

2009, reclamanta având posibilitatea să solicite sprijinul financiar, pe baza

acestui proiect, la următorul apel de proiecte ce va fi lansat de pârâtă.

I.3. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC P. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

deși sentința recurată reflectă o analiză temeinică si amănunțită a cauzei, reținând

în mod implicit justețea argumentelor aduse în sprijinul netemeiniciei

deciziilor de respingere a finanțării proiectului „ Modernizarea tehnologică a

activității de balastieră, comuna Mănești, județul Dâmbovița”, în final

acțiunea este respinsă.

Astfel,

din considerentele enunțate rezultă

că deciziile autorității pârâte de respingere a cererii de finanțare sunt

neîntemeiate, cu toate acestea, în locul unei soluții firești de admitere a

acțiunii și de anulare a deciziei autorității pârâte cu consecința obligării

pârâtului la emiterea deciziei de aprobare a finanțării proiectului întocmit,

prima instanță a respins acțiunea introductivă a reclamantei pe unicul

considerent că, proiectul, fiind depus pentru sesiunea din 2009 (sesiune ce s-a

desfășurat în perioada 08 iunie 2009-10 august 2009) la nivelul anului 2011

(data pronunțării hotărârii), nu poate primi eficiență, întrucât autoritatea nu

dispune de fondurile necesare, lăsând să se întrevadă posibilitatea obținerii

finanțării prin aplicarea proiectului în următoarea sesiune inițiată de pârât.

Astfel, a apreciat recurenta, prin

recunoașterea netemeiniciei deciziilor contestate, însă nedublată de anularea

acestora și, subsecvent de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de

aprobare a cererii de finanțare, s-a realizat o denegare de dreptate: astfel,

cu toate că s-a statuat conformitatea proiectului cu cerințele prevăzute în

cadrul programului operațional pentru care s-a optat, societatea este în

imposibilitate de a se bucura de efectele firești ale declarării conformității,

și anume, semnarea unui contract de finanțare, obținerea finanțării și

implementarea proiectului elaborat.

A susținut recurenta, că deși

instanța a fost chemată

să cenzureze activitatea autorității contractante și deși a admis că, în speță,

s-a produs o neregularitate, proiectul nesuferind în realitate de informități

care să conducă la respingerea acestuia, instanța a arătat clemență pârâtei,

neînțelegând să aplice o corecție atitudinii culpabile a acesteia și negând

dreptul societății de a obține finanțarea, chiar dacă a apreciat că acest drept

nu este exclus de plano, putând fi valorificat pe calea depunerii cererii în

cadrul unei alte sesiuni de finanțare.

Astfel, instanța a omis un aspect

esențial din cadrul procedurii de solicitare fonduri europene, în sensul că

reușita aplicației depinde nu numai de obținerea punctajului minim prevăzut, ci

și de realizarea unui punctaj suficient de mare în raport cu ceilalți

solicitanți, valoarea tuturor proiectelor admise trebuind să se încadreze în

limitele valorice prestabilite.

Recurenta a arătat, totodată, că s

oluția pronunțată contravine prevederilor

constituționale ce reglementează accesul liber la justiție și dreptul persoanei

vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea interesului său

legitim, ce presupune nu numai posibilitatea de a se adresa în mod neîngrădit

instanțelor de judecată, ci și dreptul la o satisfacție efectivă din partea

acestor organe, ce implică atât luarea unor măsuri pentru înlăturarea

încălcării, cât și sancționarea celor vinovați pentru producerea ei. Or, în

cauză, controlul realizat de instanță a fost unul pur formal, instanța

recunoscând existența interesului societății și a încălcării acestuia, însă

neprocedând la luarea unor măsuri concrete de reparație.

II.Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, însă pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

II.1 Argumente de fapt și de drept

relevante.

La

data de 18 septembrie 2009, reclamanta SC P. SA a

depus la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul Ministerului

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, o cerere (însoțită de proiectul -

„Modernizarea Tehnologică a activității de balastieră, comuna Mănești, județul

Dâmbovița”) pentru obținerea unei finanțări nerambursabile în cadrul

„Domeniului major de intervenție 1,1, Operațiunea Sprijin pentru consolidarea

și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile,

Schema de finanțare Sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1075001 și

6450000 lei, acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii”,

cerere respinsă prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară a proiectului din

19 iulie 2010.

Conform evaluatorilor proiectului

depus de SC P. SA, reclamanta nu a respectat prevederile din Ghidul

Solicitantului formular E, pct. 8, Planul financiar cu privire la formula de

calcul a indicatorului RIRF/C, neglijând fluxurile din activitățile financiare

și investiționale.

Urmare a contestației formulate de

reclamantă, proiectul a fost reevaluat, stabilindu-se că reclamanta prezintă în

planul de afaceri calculată la nivelul proiectului în varianta fără finanțare

nerambursabilă de 3,39%. Indicatorul prezentat este determinat pe baza

veniturilor și cheltuielilor din exploatare și financiare aferente proiectului,

și nu pe baza diferenței de fluxuri de numerar.

Conform Ghidului Solicitantului,

pagina 56, indicatorul RIRF/C se calculează pe baza fluxurilor de numerar

financiare anuale (obținute din toate cele 3 activități, respectiv financiară,

investițională și de exploatare) generate strict de proiect, fără influența

activității curente, calculate ca diferență între fluxurile financiare nete de

numerar generate de întreprindere în varianta implementării investiției și

fluxurile financiare nete de numerar generate de întreprindere în varianta

zero.

Pentru recalcularea indicatorului

RIRF/C, alături de fluxul de numerar de mai sus s-a utilizat și valoarea

investiției fără TVA, precum și valoarea reziduală prezentată în planul de

afaceri. Indicatorul RIRF/C astfel obținut are o valoare mai mică de 8%, care

nu se încadrează în intervalul 0%-13%.

Într-adevăr, în vederea verificării

concluziilor evaluatorilor, în fața primei instanțe s-a administrat proba cu expertiză

contabilă, expertul contabil concluzionând că au fost respectate indicațiile

din ghidul solicitantului pentru calculul acestui indicator.

Cu toate acestea, față de

susținerile și solicitările prezentate, atât în acțiunea introductivă de

instanță cât și în recursul formulat, Înalta Curte reține că instanța nu se

poate substitui autorității competente cu privire la îndeplinirea sau

neîndeplinirea criteriilor punctuale în vederea acordării finanțării

solicitate. Din această perspectivă chiar efectuarea expertizei cu ocazia

judecării în fond a dosarului, este lipsită de relevanța necesară.

Înalta Curte apreciază că nici

expertul contabil, în ciuda calificării sale nu se poate substitui atribuțiilor

specifice ale organismelor menționate în cauză, în stabilirea îndeplinirii

tuturor condițiilor pentru acordarea finanțării solicitate și în determinarea

unui alt punctaj.

În concluzie, Înalta Curte apreciază

ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenta reclamantă cu privire la

sentința nr. 121 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești.

II.2 Temeiul

legal al soluției instanței de recurs.

Având în vedere toate aceste

considerente, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală

și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta

Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA împotriva sentinței nr. 121 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.