ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2593/2011

HOTĂRÂRE
28.06.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2593/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin Sentința nr. 650 din 1 octombrie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire a Sentinței penale nr. 280 din 12 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, formulată de condamnatul E.C.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că prin sentința penală a cărei revizuire a cerut-o E.C. a

fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și

art. 75 lit. a) C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului

prin Decizia penală nr. 870 din 25 martie 2010 a secției penale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Cel condamnat a cerut

revizuirea sentinței deoarece consideră că instanțele nu au manifestat

preocupare pentru a lămuri dacă au existat elemente care să atesteze, în ceea

ce-l privește, capacitatea de reprezentare și de cunoaștere a faptelor

săvârșite în condițiile în care victima a avut un comportament provocator. A

mai arătat că instanțele aveau obligația să dispună efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice menită să stabilească starea de discernământ în

momentul săvârșirii faptei chiar dacă nu este vorba de o infracțiune de omor

deosebit de grav.

A invocat drept temei

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prima instanță a

motivat că cererea nu poate fi admisă deoarece motivele invocate nu se

încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.,

revizuentul nedorind altceva decât o readministrare a probatoriului ceea ce

este inadmisibil în calea revizuirii.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuentul care a cerut desființarea ei și trimiterea cauzei

pentru rejudecare în raport de dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen.

modificat prin Legea nr. 202/2010.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 35 A din 28 ianuarie 2011 a

respins apelul ca nefondat.

A motivat că cererile

formulate de condamnatul revizuent nu au caracterul de „nou", „necunoscut

instanței", la momentul judecării în fond și în căile de atac, fiind

administrat un probatoriu complet pentru elucidarea tuturor aspectelor.

Nemulțumit și de

această hotărâre, în termen legal, condamnatul a declarat recurs pe care nu l-a

motivat.

Prin apărător a

criticat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice deoarece instanțele nu au

admis conform art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. cererile de

administrare a unor probe care au legătură cu cazul prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. stabilește cazurile în care se poate face recurs

împotriva unor hotărâri - nedefinitive.

Prin art. 393 C.

proc. pen. sunt arătate hotărârile care pot fi supuse revizuirii. Potrivit

alin. (1) al art. 393, pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura

penală cât și cu privire la latura civilă numai hotărârile judecătorești

definitive.

Cum prin cererile

formulate condamnatul revizuent urmărește readministrarea probelor în vederea

stabilirii vinovăției sau nevinovăției în mod corect instanțele au constatat că

aceste cereri nu pot constitui temei pentru revizuirea hotărârii definitive

deoarece ele nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a)

în căile de atac atunci când a fost judecat și condamnat la pedeapsa de 5 ani

și 6 luni închisoare.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează a respinge recursul în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr.

35/A din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3083/2008
Tribunalul a reținut că revizuientul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., rămasă definitivă prin d
ÎCCJ 2011-07-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2011
declarațiile anterioare), iar cele susținute de ei nu sunt confirmate prin depozițiile celorlalți martori oculari audiați în cauză. De altfel, chiar dacă cele afirmate de către cei doi martori ar fi reale, o asemenea conduită a victimei ori
ÎCCJ 2010-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2010
medico-legală psihiatrică la dosar urmărire penală) care a concluzionat că inculpatul nu prezintă tulburări psihice notabile și avea capacitatea de înțelegere a semnificației faptei și consecințelor ei, discernământul acestuia fiind păstrat
ÎCCJ 2007-04-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2009
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 1368 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a l-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamna
ÎCCJ 2011-11-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4008/2011
liniștită, cu o activitate deosebită în viața socială. Prin Decizia penală nr. 166/A din 06 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 111
Sursă