ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2593/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința nr. 650 din 1 octombrie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 280 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, formulată de condamnatul E.C. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin sentința penală a cărei revizuire a cerut-o E.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 870 din 25 martie 2010 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cel condamnat a cerut revizuirea sentinței deoarece consideră că instanțele nu au manifestat preocupare pentru a lămuri dacă au existat elemente care să atesteze, în ceea ce-l privește, capacitatea de reprezentare și de cunoaștere a faptelor săvârșite în condițiile în care victima a avut un comportament provocator. A mai arătat că instanțele aveau obligația să dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice menită să stabilească starea de discernământ în momentul săvârșirii faptei chiar dacă nu este vorba de o infracțiune de omor deosebit de grav. A invocat drept temei dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prima instanță a motivat că cererea nu poate fi admisă deoarece motivele invocate nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuentul nedorind altceva decât o readministrare a probatoriului ceea ce este inadmisibil în calea revizuirii. Împotriva sentinței a declarat apel revizuentul care a cerut desființarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare în raport de dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 202/2010. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 35 A din 28 ianuarie 2011 a respins apelul ca nefondat. A motivat că cererile formulate de condamnatul revizuent nu au caracterul de „nou", „necunoscut instanței", la momentul judecării în fond și în căile de atac, fiind administrat un probatoriu complet pentru elucidarea tuturor aspectelor. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, condamnatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat.

Prin apărător a criticat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice deoarece instanțele nu au admis conform art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. cererile de administrare a unor probe care au legătură cu cazul prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. stabilește cazurile în care se poate face recurs împotriva unor hotărâri - nedefinitive. Prin art. 393 C. proc. pen. sunt arătate hotărârile care pot fi supuse revizuirii. Potrivit alin. (1) al art. 393, pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă numai hotărârile judecătorești definitive.

Cum prin cererile formulate condamnatul revizuent urmărește readministrarea probelor în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției în mod corect instanțele au constatat că aceste cereri nu pot constitui temei pentru revizuirea hotărârii definitive deoarece ele nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și că ele puteau și trebuiau fi invocate la instanța de fond și în căile de atac atunci când a fost judecat și condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. Așa fiind, Înalta Curte urmează a respinge recursul în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 iunie 2011.