ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4377 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta L.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, și a anulat Ordinul nr. 1914/C din 26 iulie 2010 emis de conducătorul autorității pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 1914/C din 26 iulie 2010 emis de ministrul justiției, prin care s-a dispus revocarea ordinului de numire în funcția de notar public în localitatea Păunești din circumscripția Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor Publici Galați, pentru neîndeplinirea obligației de înregistrare în termen a biroului notarial.

Reclamanta a fost numită în funcția de notar public prin Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009 emis de Ministrul Justiției, iar din actele dosarului nu au rezultat care au fost data comunicării și data primirii acestui ordin. Reclamanta a depus la Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici la data de 11 martie 2009, cererea (fila 12) prin care a solicitat prelungirea termenului de înregistrare a biroului notarial la Curtea de Apel cu solicitarea de a fi transmisă Ministerului Justiției. Motivul prelungirii termenului de înregistrare a fost creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Prin Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 Ministrul Justiției a dispus suspendarea reclamantei din exercițiul funcției de notar public pentru incapacitatea temporară de muncă până la data de 11 decembrie 2009, încetarea măsurii de suspendare fiind constatată, în fapt, mult mai târziu de 11 decembrie 2009 și anume la data de 28 ianuarie 2010 printr-un act de putere egală, Ordinul nr. 317/C din 28 ianuarie 2010. Se constată că Ministrul Justiției nu s-a pronunțat cu privire la cererea reclamantei, formulată în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, deși pentru aceleași motive, apreciate ca „temeinic justificate" pentru suspendarea exercițiului funcției reclamanta a cerut și prelungirea termenului de înregistrare a biroului notarial.

Prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24) Ministrul Justiției a aprobat cererea reclamantei de schimbare temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păunești, circumscripția Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor Publici Galați, în localitatea București; prin acest ordin s-a dispus prelungirea temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păunești în localitatea București, pentru o perioadă de 2 ani, dar și măsura ca notarii publici L.D. și A.L.C. să își înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile.

Față de aceste măsuri dispuse prin ordin, rezultă că Ministrul Justiției a prelungit implicit și termenul de înregistrare a biroului notarial sub forma unui birou asociat, până la data împlinirii unui termen de 60 de zile calculat de la data comunicării Ordinului nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24). Din certificatul de grefă emis de prim Grefier al Curții de Apel București la data de 8 iunie 2010 (fila 26) rezultă că reclamanta,împreună cu A.L.C. au înregistrat biroul notarial asociat conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1289/C/2010, în termenul de 60 de zile calculat chiar de la data emiterii ordinului. În raport de această situație de fapt, se constată că Ordinul nr. 1914/C/2010 este nelegal deoarece a fost emis în considerarea depășirii termenului prevăzut de lege pentru înscrierea biroului notarial.

S-a reținut anterior că reclamanta a avut prelungit acest drept de înscriere conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 și astfel s-a încadrat în termenul prevăzut de lege. Mai mult prin Ordinul nr. 1914/C din 26 iulie 2010 ministrul nu mai putea revoca Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, întrucât prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 s-au modificat condițiile reglementate prin actul inițial. În sensul că Ordinul nr. 212 era modificat, iar prin înregistrarea biroului notarial asociat la Curtea de Apel București, anterior emiterii acestui ordin (certificat 8 iunie 2010) este evident că Ordinul nr. 212/2009, modificat prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, a produs efectele juridice în sfera altor ramuri de drept (s-a înființat persoana juridică birou asociat notari).

În atare condiții, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Ministrul Justiției avea doar posibilitatea solicitării instanței de contencios administrativ să anuleze actul în termen de un an de la emitere, dar nu mai putea să dispună revocarea actului. În privința încheierii din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați (fila 21) prin care s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare a biroului notarial formulată de reclamantă, ca înscris avut în vedere de emitentul ordinului contestat, se reține că nu are relevanță în speță. Instanța a analizat legalitatea actului contestat și a actelor și operațiunilor administrative relevante în raport de aprobarea dată de Ministrul Justiției pentru schimbarea temporară a sediului biroului notarial în localitatea București, iar această localitate se află în circumscripția Curții de Apel București și nu în circumscripția Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii notarilor publici și activității notariale nr. 36/1995; în acest sens, recurentul a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe, arătând, în esență, că intimata-reclamantă nu a solicitat înregistrarea biroului notarial în termenul legal. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, emis de ministrul justiției, intimata-reclamantă a fost numită în funcția de notar public iar prin Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009, având același emitent, s-a dispus suspendarea reclamantei din exercițiul funcției de notar public, pentru incapacitatea temporară de muncă, până la data de 11 decembrie 2009, încetarea acestei măsuri fiind constatată la data de 28 ianuarie 2010, prin Ordinul nr. 317/C din 28 ianuarie 2010. Ulterior, prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, ministrul justiției a aprobat cererea intimatei-reclamante de schimbare temporară a sediului biroului notarial, pentru o perioadă de 2 ani, în vederea asocierii cu un al notar.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 36/1995, „înainte de a-și începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-și înregistreze biroul la Curtea de Apel, în circumscripția căreia își are sediul biroul de notar public" (alin. (1)) și „Ministrul Justiției poate, în cazuri temeinic justificate să prelungească acest termen" (alin. (2)). Deși Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 are ca obiect suspendarea reclamantei din exercițiul funcției de notar public, pentru incapacitatea temporară de muncă, în mod temeinic a reținut instanța de fond că efectul acestui act l-a constituit, implicit, prelungirea termenului de înregistrare a biroului; aceasta, întrucât cererea a fost formulată în termenul de 60 de zile de la numirea în funcție iar cauzele considerate de emitent ca fiind justificate pentru suspendare sunt, deopotrivă, justificate pentru prelungirea termenului de înregistrare, această din urmă măsură decurgând, în mod necesar, din prima, neputându-se pretinde că înregistrarea putea fi efectuată pe perioada suspendării.

Această stare de fapt și de drept este, de altfel, confirmată prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24 - dosar fond), prin care ministrul justiției a aprobat cererea intimatei-reclamante de schimbare temporară a sediului biroului notarial, în vederea asocierii cu un al notar, pentru o perioadă de 2 ani, dispunându-se măsura preluării postului din localitatea în care intimata a fost numită în localitatea de asociere, precum și măsura ca notarii asociați să își înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile.

În raport cu data de 27 mai 2010, când intimata-reclamantă a formulat cererea de înregistrare a biroului notarial, în conformitate cu dispozițiile acestui din urmă act, care prevăd, în mod explicit, preluarea postului de notar din localitatea Păunești, în care intimata a fost numită, în localitatea București, în care urmează să se realizeze asocierea, în mod corect a reținut prima instanță că încheierea din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, prin care s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare, nu are relevanță în speță, întrucât, prin preluarea postului, competența în acest sens revenea Curții de Apel București. Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4377 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.