ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 4377 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta L.D.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, și a anulat Ordinul nr. 1914/C

din 26 iulie 2010 emis de conducătorul autorității pârâte.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 1914/C

din 26 iulie 2010 emis de ministrul justiției, prin care s-a dispus revocarea

ordinului de numire în funcția de notar public în localitatea Păunești din

circumscripția Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor Publici Galați, pentru

neîndeplinirea obligației de înregistrare în termen a biroului notarial.

Reclamanta a fost numită în funcția de notar

public prin Ordinul nr. 212/C din

20 ianuarie 2009 emis de Ministrul

Justiției, iar din actele dosarului nu au rezultat care au fost data

comunicării și data primirii acestui ordin.

Reclamanta

a depus la Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici la data de 11 martie 2009,

cererea (fila 12) prin care a solicitat prelungirea termenului de înregistrare

a biroului notarial la Curtea de Apel cu solicitarea de a fi transmisă

Ministerului Justiției.

Motivul

prelungirii termenului de înregistrare a fost creșterea și îngrijirea copilului

în vârstă de până la 2 ani.

Prin

Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 Ministrul Justiției a dispus suspendarea

reclamantei din exercițiul funcției de notar public pentru incapacitatea

temporară de muncă până la data de 11 decembrie 2009, încetarea măsurii de

suspendare fiind constatată, în fapt, mult mai târziu de 11 decembrie 2009 și

anume la data de 28 ianuarie 2010 printr-un act de putere egală, Ordinul nr. 317/C

din 28 ianuarie 2010.

Se

constată că Ministrul Justiției nu s-a pronunțat cu privire la cererea

reclamantei, formulată în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, deși

pentru aceleași motive, apreciate ca „temeinic justificate" pentru

suspendarea exercițiului funcției reclamanta a cerut și prelungirea termenului

de înregistrare a biroului notarial.

Prin

Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24) Ministrul Justiției a aprobat

cererea reclamantei de schimbare temporară a sediului biroului notarial din

localitatea Păunești, circumscripția Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor

Publici Galați, în localitatea București; prin acest ordin s-a dispus

prelungirea temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păunești în

localitatea București, pentru o perioadă de 2 ani, dar și măsura ca notarii

publici L.D. și A.L.C. să își înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de

Apel București în termen de 30 de zile.

Față de aceste măsuri dispuse prin ordin, rezultă

că Ministrul Justiției a

prelungit implicit și termenul de înregistrare

a biroului notarial sub forma unui

birou

asociat, până la data împlinirii unui termen de 60 de zile calculat de la data

comunicării

Ordinului nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24).

Din

certificatul de grefă emis de prim Grefier al Curții de Apel București la data

de 8 iunie 2010 (fila 26) rezultă că reclamanta,împreună cu A.L.C. au

înregistrat biroul notarial asociat conform Ordinului Ministrului Justiției nr.

1289/C/2010, în termenul de 60 de zile calculat chiar de la data emiterii ordinului.

În

raport de această situație de fapt, se constată că Ordinul nr. 1914/C/2010 este

nelegal deoarece a fost emis în considerarea depășirii termenului prevăzut de

lege pentru înscrierea biroului notarial.

S-a

reținut anterior că reclamanta a avut prelungit acest drept de înscriere

conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 și astfel s-a încadrat în

termenul prevăzut de lege.

Mai

mult prin Ordinul nr. 1914/C din 26 iulie 2010 ministrul nu mai putea revoca

Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, întrucât prin Ordinul nr. 1289/C din 10

mai 2010 s-au modificat condițiile reglementate prin actul inițial. În sensul

că Ordinul nr. 212 era modificat, iar prin înregistrarea biroului notarial

asociat la Curtea de Apel București, anterior emiterii acestui ordin

(certificat 8 iunie 2010) este evident că Ordinul nr. 212/2009, modificat prin

Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, a produs efectele juridice în sfera altor

ramuri de drept (s-a înființat persoana juridică birou asociat notari).

În

atare condiții, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Ministrul

Justiției avea doar posibilitatea solicitării

instanței de contencios administrativ să

anuleze actul în termen de un

an de la emitere, dar nu mai putea să dispună revocarea actului.

În

privința încheierii din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați (fila 21)

prin care s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare a biroului notarial

formulată de reclamantă, ca înscris avut în vedere de emitentul ordinului

contestat, se reține că nu are relevanță în speță. Instanța a analizat

legalitatea actului contestat și a actelor și operațiunilor administrative

relevante în raport de aprobarea dată de Ministrul Justiției pentru schimbarea

temporară a sediului biroului notarial în localitatea București, iar această

localitate se află în circumscripția Curții de Apel București și nu în

circumscripția Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat

recurs pârâtul, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că aceasta a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii notarilor publici și

activității notariale nr. 36/1995; în acest sens, recurentul a reiterat

argumentele invocate în fața primei instanțe, arătând, în esență, că

intimata-reclamantă nu a solicitat înregistrarea biroului notarial în termenul

legal.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și

criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu

este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin

Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, emis de ministrul justiției,

intimata-reclamantă a fost numită în funcția de notar public iar prin Ordinul nr.

1374/C din 4 mai 2009, având același emitent, s-a dispus suspendarea

reclamantei din exercițiul funcției de notar public, pentru incapacitatea

temporară de muncă, până la data de 11 decembrie 2009, încetarea acestei măsuri

fiind constatată la data de 28 ianuarie 2010, prin Ordinul nr. 317/C din 28

ianuarie 2010.

Ulterior,

prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, ministrul justiției a aprobat

cererea intimatei-reclamante de schimbare

temporară a sediului biroului notarial,

pentru o perioadă de 2 ani, în

vederea asocierii cu un al notar.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 36/1995, „înainte

de a-și începe activitatea, în

termen de 60 de zile de la numire,

notarul public este obligat să-și înregistreze biroul la Curtea de Apel, în

circumscripția căreia își are sediul biroul de notar public" (alin. (1))

și „Ministrul Justiției poate, în cazuri temeinic justificate să prelungească

acest termen" (alin. (2)).

Deși

Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 are ca obiect suspendarea reclamantei din

exercițiul funcției de notar public, pentru incapacitatea temporară de muncă,

în mod temeinic a reținut instanța de fond că efectul acestui act l-a

constituit, implicit, prelungirea termenului de înregistrare a

biroului; aceasta, întrucât cererea a fost

formulată în termenul de 60 de zile de la

numirea în funcție iar cauzele

considerate de emitent ca fiind justificate pentru suspendare sunt, deopotrivă,

justificate pentru prelungirea termenului de înregistrare, această din urmă

măsură decurgând, în mod necesar, din prima,

neputându-se

pretinde că înregistrarea putea fi efectuată pe perioada suspendării.

Această

stare de fapt și de drept este, de altfel, confirmată prin Ordinul nr. 1289/C

din 10 mai 2010 (fila 24 - dosar fond), prin care ministrul justiției a aprobat

cererea intimatei-reclamante de schimbare temporară a sediului biroului

notarial, în vederea asocierii cu un al notar, pentru o perioadă de 2 ani, dispunându-se

măsura preluării postului din localitatea în care intimata a fost numită în

localitatea de asociere, precum și măsura ca notarii asociați să își

înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de Apel București în termen de

30 de zile.

În

raport cu data de 27 mai 2010, când intimata-reclamantă a formulat cererea de

înregistrare a biroului notarial, în conformitate cu dispozițiile acestui din

urmă act, care prevăd, în mod explicit, preluarea postului de notar din

localitatea Păunești, în care intimata a fost numită, în localitatea București,

în care urmează să se realizeze asocierea, în mod corect a reținut prima

instanță că încheierea din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, prin care

s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare, nu are relevanță în speță,

întrucât, prin preluarea postului, competența în acest sens revenea Curții de

Apel București.

Pentru considerentele arătate, constatând că

sentința atacată este temeinică

și legală, nefiind incident niciunul din

motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din același cod, coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4377

din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.